964 matches
-
slabe nu pot ierta, o pot face doar cele puternice. Mama mea din tinerețe avuse parte de o suferință grea. Niciodată nu a știut concret cum se numea boala ei. În una din zile, începuse a simți cum picioarele îi amorțeau fără ca să-și mai revină, simțea că își pierde mersul. Nu avea dureri, nici un oarecare alt semn bănuitor de boală, ci își simțea din ce în ce mai mult picioarele grele, nu le putea ridica pentru a păși. După mai multe încercări de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
concertul lui Zinzin, unii voiau să se vindece de câte o boală incurabilă, alții de câte o dragoste neîmplinită, dar majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de o sută de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela era un gol decupat după silueta ei și așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la gol, apoi la ceilalți. Toți țineau în mână câte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mine, în geamurile ca niște oglinzi în umbră. Acum mă țin departe de mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și Andreea să sufere. Banca se făcea din ce în ce mai tare și îmi amorțiseră rău ambele picioare. Începuse să mi se facă frică că mă uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce venea pe sub ușă. Inspiră adânc. Orele treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i audă. Își strânse picioarele în jurul prăjiturii de parcă ar fi dorit să o ocrotească, brațul stâng îi amorțise, dar rămase nemișcat. Acum respira odată cu vânticelul de sub ușă, și apoi din ce în ce mai încet. Nu știu ce s-a întâmplat, nu pot să deschid. Cred că s-a înțepenit ușa. — E încuiată? Nu, nu cred. — Să mai chem pe cineva? — Nu e nevoie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și tuturor enigmelor teologiei. O singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să-mi procure uitarea. Dimpotrivă, zi de zi, ceas cu ceas, minut cu minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor cu și mai mare vigoare. Cum puteam să uit? Când ochii mi-erau deschiși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât doream eu să mă asculte cinci minute, plătisem totuși și chiar mult. Am cumpărat rețeta și am încercat să iau acele medicamente cu ideea că poate poate no să mai am dureri, dar nu a fost bine deloc. Îmi amorțea și limba și gâtul, de nu puteam să mai înghit, eram amețită și durerile tot le aveam, colonul meu reclama îngrozitor când luam acele medicamente, colonul a fost străjerul și protectorul meu fidel și nu accepta acele medicamente și nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă, fiindcă Îi amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își sprijinea unul din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puțină apă, fiindcă mi s-a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te dezleg, fiindcă o să-ți vină să urinezi. Ca să fiu sincer, mi-a venit deja. Ai putea să-mi dezlegi măcar picioarele, fiindcă mi-au amorțit și mă Înțeapă al naibii În tălpi. Dacă te dezleg, fugi și rămîn singur. — Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai ars șmecherașule, îl îngheață Dendé cu privirea, ia să vedem pe unde o să mai scoateți acum cămașa, goțoilor, amenință și Gulie, să nu-l strîng de gît ca să terminăm odată cu el? întreabă Tîrnăcop, care simte că încep să-i amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gînd să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește o nouă monedă aruncată În fugă de o tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]