372 matches
-
se desprinde Lacrimi nu ostenesc să se mai piardă E totul calm, se-așterne-a primăvară Culeg un cântec, sufletu-mi dezmiardă Și-mi îndulcesc amarul, veșnica-mi povară... Cuminte e doar frunza ce-n șagă se coboară Vântul se despletește-n amorțire Zăpada se dezgheață într-o doară Cuvânt nespus de nemurire... Alungă-mă din gândurile tale iarnă Eu doar o clipă te mai las să frângi A clipei de iubire dragi comoară Nescrisă în toptanele de fulgi... inspirată de melodiile http
O ZI DE IARNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364861_a_366190]
-
fure din aur Să ne lase fără tezaur Bat ploile fețe cupide, Cu tremur de buze livide Și zile deja numărate - Tirani se-mbracă de moarte. APEL PENTRU REÎNTREGIRE (Doamnei Vitalia Pavlicenco) Popor român, urmaș de daci, Trezește-te din amorțire, Nu mai cerși la sfinți și vraci, Aspiră la reîntregire Popor român, popor viteaz Refuză ruga idolatră Ține visul unirii treaz Recheamă-ți oastea de la vatră De la letopiseț citire Dorința ta spre cer să tune! Românii vor reîntregire Uniți în
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în poezia sa Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină (Nocturnă). Sunetele diferitelor instrumente muzicale: violină, clavir etc. sunt prezente în creația bacoviană nu atât ca o trezire din amorțire a spiritelor cât și ca o veche pasiune pentru muzică și violină a poetului. El creează noua poezie simbolistă în literatura română, în firul celei buadelairiene, dar cu parcurs rimbaudian pe niște căi ascunse ale nefiindului la care se adaugă
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
voiai să pleci... Și eu, ca orice femeie, credeam că va fi pentru totdeauna. Și EUnu știu dacă asta e cu adevărat, viață... Înclin să cred, cu aroganța asumată a celor care au fost iubiți cậndva, că e doar o amorțire dulce-amară, plină de amintirea a ceea ce a fost sau de visul a ceea ce ar putea să fie... viață, mai și pierdem, din păcate. Chiar dacă îți găsești jumătatea, nu înseamnă că ai completat și povestea. Eu însă mă tem că asta
AUTOR GEORGIANA ELENA FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352322_a_353651]
-
nefiindul, pentru că poetul spune: „E toamnă... mi-au dat de scris...” și mulți din lume se întreabă: cine? Este o taină atât de mare însă prin cuvinte eul nopții bacovian dezvăluie: „E ora, de la care rămân închis - / O emoție... o amorțire...”, descrie în câteva cuvinte versificate o stare de trecere dintr-o dimensiune în alta. Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa este o împlinire a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
că este absolventa unei universități, fostă profesoară de română și franceză, la fel de singură ca și mine. Rămăsese văduvă în urmă cu șase ani, din cauza unei insuficiențe renale a soțului, netratate la timp. Din primele clipe, am simțit un fel de amorțire care pusese stăpânire pe falangele degetelor mele ce butonau tastatura calculatorului. Cum poate fi un bărbat, altfel decât încântat, de o asemenea cunoștință? Pe zi ce trecea, conversația a început să alunece de la generalități la lucruri mai personale, mai intime
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat la umilire, Cu traiul risipit în patru zări. E toamna asta ca o mântuire, Pre mulți va pogorî frigul în scrin; Preludiul unei ierni de amorțire, Pe-un alb curat, încremenit în crin. Un ceai îl voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și demodat. Contesă, toamna asta nu mă lasă La mine să te chem, iar, în palat. Te invit la
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
Celălalt. Și mereu Celălalt cu fiecare poem Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearșafuri în amorțire și fără de nimb și fără de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei care nu mă citiți care de litera Evangheliei mele nu vă veți atinge și nu veți apropia de sinapsele voastre acele versete
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cine vrea să se ridice peste neputința lui Să-și învingă frustrările și stolurile de lilieci amețiți, Cine vrea să fugă tânguitor spre sine, spre alții Să dorească să spargă zăgazurile așteptării, Scrijelirile amorțirii, al oftatului și-al amarului din el Cine vrea să dea piept cu umbra fricii din eternul” de mâine “, Cu hienele veșnic înfometate ale lamentării de sine Să dea piept cu Dumnezeu și infinita lui bunătate, Cineva care vrea să
ACEL CINEVA.. de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350882_a_352211]
-
începe prin sacrificiu. Am lăsat din mâinile mele cu unghii vopsite chimic să cadă peste bolnavă capătul așternutului aspru. Nu mai era de mine acolo! Rândul meu de-a face un bine trecuse. Acum Iisus al ei se trezise din amorțire. Ieșise din icoană, adunându-și în cor sfânt îngerii, mii de umbre gălăgioase, cu flori rupte din Pomul Cunoașterii, întîmpinându-l. De peste Munți se auzeau, vibrau, veneau prin eter imne vechi de Bizanț. Patriarhul însuși se ruga, citea molifta în rit
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
limpezi și rafinate, folosind procedee stilistice de profunzime, cu deosebite rezonanțe estetice. Guvernată de sensibilitate, poezia curge lin, fără sincope, spre albia care concentrează “viața” gândului exprimat. “ Alerg precum o ciută prin roua dimineții,/ sărut cu talpa-mi fină pământu-n amorțire.../ e binecuvântare, minune când scaieții / mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt - simțire; / ( Punți vindecătoare) Poemele sunt creionate în culori blânde, scoțând în relief trăsătura caracteristică a poetei: rafinamentul spiritului. Primăvara - simbol al bucuriei, al zborului uman, al expansiunii sufletești creatoare
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Toate Articolele Autorului Mergipe firul apei când nu merge nimeni mergi pe firul apei care curge cum curge dealul spre mare pierzându-se în câmpii verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare să te ridice din amorțire. Dar șoapta e tainică, bine timbrată și mai ales, personalizată. Ai ciudata senzație că ți se adresează și atunci rezonezi. Poemele lui Ioan Găbudean au această putere de sugestie. Șoapta e o chemare, o speranță, o dulce făgăduință. Și cum
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
punte de neocolit în vocabularul sufletesc al trăirilor umane sau un upgrade de conștiință. În același timp, cartea neobositului decelator de vibrații și energii pozitive din minunea de lume ce-l înconjoară ( haiku-uri) te pregătește pentru saltul dintr-o amorțire de spirit istoric într-o viziune nouă a renașterii sentimentului de om al locului, al pământului unde te-ai născut, cu toată bogăția împlinirii pe care ți-o poate da conștiința faptului că descoperi cine ești și, dacă ai uitat
IUBIREA, ÎNTEMEIETOARE DE CIVIZAŢIE de TEO CABEL în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346061_a_347390]
-
Lușcan aflăm din poezia “Sunt”. Ea este “Lună”, Soarele”, “ploaia”, “vântul”, “roua”, “blândă plăcere”, “valuri de durere”, “visul”, “trecător în noapte”, “poezia”, “petală”, “lacrimă”, “gândul negândit”, “legenda”. Dacă primăvara iubirile se trezesc la viață asemenea florilor ce au stat în amorțire:”mugurii speranței / pornesc/ bobocii trandafirului/ vorbesc,// numai primăvara / se deschid/ sufletele lumină!/ Numai primăvara), toamna aduce tristețea și omoară speranța “Trăiesc în tristeți, respir a lor tăcere/ Aștept cu dor un anotimp mângăiere./”( Tristeți în toamnă târzie). Iarna ( „Anotimpul alb
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
Iar valurile-nalte izbesc cu-nverșunare, În insula de gheață și-n tristul său decor. Se prăvălesc toți munții, în hulpave adâncuri, Iar stâncile de gheață se sfarmă-n zeci de mii, Împrăștiind răceala în cele patru vânturi, Trezind din amorțire întinsele câmpii. Deodată-ntreg vacarmul se pierde-n depărtare, Pe loc se-oprește vântul, iar orga-a amuțit. Pe boltă astrul vieții strălucitor răsare Și mângâie, prin raze, pământul înverzit. La țărm, din spuma mării, apare o zeiță, Cu aură
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPTIV Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
a contribuit paradoxal la umplerea cerului de martiri și sfinți, atleții globalizării au găsit înlocuirea, noutatea mișcării ecumenice (marea înșelare), care propăvăduiește o pace și o prosperitate falsă, o amăgire mondialistă, ceea ce de fapt ar motiva și ar justifica tăcerea, amorțirea, încremenirea celor mari. Preotul (spune Părintele Justin Gheorghe Pârvu) din fața altarului nu vorbește nimic; tălmăcește acolo un fragmant evanghelic și încolo nimic, la cât ar fi nevoie, cu câte ne confruntăm cu greutățile și cu câte necazuri care vin asupra
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
în fericire Și am să o gust, cu ea am să mă-mbăt Și amețită voi pluti în mahmureala-i Și-am să mă las purtată peste lume, hăt. Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri, La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere Să îmi croiască drum din hău în nemuriri. Cu lacrimi calde-oi îmbăia azi fericirea Și o s-o-mpart la toți în jur ce-or vrea
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
floare de nu mă uita Să-ți amintesc că am avut aripi, în ceruri vâslind Că blestemul uitării ne-a trimis să fim iarăși pământ. Voi fi un mugure, voi înflori cu lumină în ochii tăi Te voi scoate din amorțire, voi fi o floare de tei Îți vei aminti de mine, te vei ruga lui Dumnezeu Să te prefacă în vulture, să fim mai aproape de zei Voi fi luna pe cer, visul tău printre cohorte de nori Voi bate cu
DESCÂNTEC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362576_a_363905]
-
TREZIREA NATURII Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Primăvara a sosit, e Martie Ce inundă grădinile cu flori, Sania, dispare de pe pârtie, Pajiști se-mbracă în culori! Natura, se trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul, viforul și gerul dispar... Soarele, apare-ncălzind natura Usucând găze pe aripioare ude, Animalele
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
tumefiate și, de data asta, și înghețate, ca urmare a aplicării ghețoiului învelit în batista parfumată. Am tras adânc fumul în foale, de l-am simțit până în rărunchi și m-a cuprins o dulce amețeală, cu un efect ciudat de amorțire temporară a sentimentelor de rău și de pericol, pe care mi le trâmbița prăpăstiosul din interiorul meu. Am păfănit îngândurat fumul rezultat din arderea ierbii dracului și începusem să cred că sunt pe cale să mă ia Michiduță. „Prietene, ai feștelit
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
și epitetul personificator sunt mijloacele artistice cheie ale sonetului (cu o ultimă sforțare spre lumină ”copacii goi” ”se închină” la ceruri, ”copacii plânși”, dezgoliți de frunze, se pregătesc pentru o ”viață viitoare”.) Superbă imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare” și le presează în ”straturi veștejite”. ”Stropii reci”, ”amorțirea”, plânsul naturii, sugerează o înfrigurare a lumii materiei
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
Superbă imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare” și le presează în ”straturi veștejite”. ”Stropii reci”, ”amorțirea”, plânsul naturii, sugerează o înfrigurare a lumii materiei, dar și a celei spirituale, interioare. Seara ”grăbește”soarele către asfințit, alungă lumina, ca pentru a pregăti totul pentru intrarea într-o etapă de somn adânc, de retragere din dansul vieții vegetale
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]