606 matches
-
galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri reci precum nefiindul palid, amorțit și așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată, din
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
unde erau torturați bravii comuniștii, oameni ca Olga Bancic sau Ilie Pintilie? Lecturile la care avusesem acces îmi furnizau modele! Fără să cunosc și alte suferințe, eram și eu o eroina!? Mă sufocam. Pantalonii mei erau plini de vaselina, mâinile amorțite, iar gândurile... Gândurile plecaseră cu un tânăr dandy din românele lui Cezar Petrescu! Dar ce făcusem eu era un balet mecanic. Oscilam între lumi. Testul se încheiase, abia după aceea o rușine groazncă mă cuprinse... Cum ajunsesem în situația asta
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Carmen_barbu_taina_scrisului_23_pr_carmen_barbu_1345036052.html [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Plouă. Lumânările s-au
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ca_intr_un_dans_al_iertarii_a_sasea_gabriel_dragnea_1351766817.html [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466246792.html [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
de care, fiecare în parte și toți la un loc, nu s-au desprins niciodată. Regăsim în fiecare protagonist adânc înrădăcinat și în ciuda timpului păstrat cu sfințenie, sentimentul de dragoste față de glia străbună, de neam și de țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_manual_de_igiena_morala_si_spirituala.html [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Mi-e teamă că nu mai pot fi aceea, Scânteia din ochi, jumătatea de gând Ce dezlega lacăte de vis și mistere... Tăcere...atâta simt când mă dedic nopții Și răsuflu greu peste noi și vechi calendare
de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Aceeasi_eva_lui_a_gabriel_dragnea_1359364577_8lhyi.html [Corola-blog/BlogPost/348887_a_350216]
-
buze, mă trezesc din visare: azi este o nouă zi. Mă îndrept și privesc pe fereastră în zare. Soarele, acest astru minunat dătător de energie, de viață, de căldură, de speranță, își arată strălucirea pe covorul alb imaculat al naturii amorțite. Mă pregătesc să iau masa cu ai mei, în această sfântă sărbătoare, apoi voi merge să cânt, să joc o horă a bucuriei, a libertății, a tinereții veșnice alături de frații mei de pretutindeni: Ardealul, Maramureșul, Crișana, Banatul, Muntenia, Oltenia, Dobrogea
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1409814331.html [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
simpli mimi, cu brațe fără palme, doar cu pumni, cătând mereu în aer viciat, flori, inimi. e o uimire-acest "tăcând tăcerii". e idealul sau mai bine zis doar valul, pe care trupul ni-l așternem obosit, de-atâtea patimi inutile amorțit, de-atâtea visuri îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tacere_gheata_ganduri_anne_marie_bejliu_1327527886.html [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
Să ieșim cu mic cu mare să ne aninam de soare și de glasuri de copii în concert cu ciocârlii și cu fluturi mii și mii. Să simțim cum râde vântul cum răsuflă iar pământul printre crengi înmugurite și picioare amorțite tot pe vise adormite. Uite am primit în dar o filă de calendar am să fac un compozit pe un verde înverzit primăvară a venit! Referință Bibliografica: Primăvară a venit ( poezie pentru copii) / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIMAVARA A VENIT ( POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1425111153.html [Corola-blog/BlogPost/374700_a_376029]
-
meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorțit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit ... Citește mai mult Suflet trezitpoezie []Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-12-04 | |Suflet trezitAm atins cândva dragosteadar a zburat cu inima mea...acum stau zgribulitîntr-un colț de suflet...Aștept din nou chemarea
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/romeo_nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
libertate știută de toți și doar strigată de mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor...am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în amorțitele lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt în noroi. Victorioasă am
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Curriculum_vitae.html [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
de la sora ei. Cu fiecare zi care trecea, fata devenea tot mai neliniștită. Într-o zi, pe când se plimba prin palat, prințesa ajunse în camera mezinei. Acolo, o floare purpurie pe jumătate ofilită îi cânta unui peștișor auriu pe jumătate amorțit: - Ce e de făcut acum? Prințesa nu mai e pe drum. - Ce spui tu acolo? sări fata împăratului. Unde e sora mea? - Slujnică la vrăjitor e de-acum prințesa noastră, asta este vestea proastă! Fata cea mare a împăratului luă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1460679810.html [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
cu greutate culturală derulate, glasul de lie-ciocârlie al tinerei cântărețe ADINA TĂBĂCARU a încântat audiența. Doinele, cântate cu patimă și naturalețe în glas, au fost asemenea foșnetului înaripat al cerului, din care mătăsurile fine ale nopții se coboară peste lumea amorțită. Sclipirile angelice din privirile tinerei interprete ne-au reamintit de flăcările rugului nemuritor al sacralității neamului românesc, plin de talente și mare iubitor de poezie. Poeta Eleonora Stamate, redactor-șef al revistei TECUCIUL LITERAR ȘI ARTISTIC, autoarea faimoasei antologii ȘI
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_culturala_adjudeana_editi_mihai_marin_1351855407.html [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
are gradul său de inconștiență. L-a întâlnit pe Comănescu mai devreme decât se aștepta. Venea pe potecă, cu arma ținută neglijent pe umăr, bălăngănind în cealaltă mână o sticlă de vin golită ceva mai mult de jumătate, având simțurile amorțite, trăind doar momentul euforic. I-a fost ușor să-l descotorosească de sticla care în acele clipe nu putea fi decât cel mai de preț lucru pentru Comănescu curmându-i momentul euforic : - Comănescule, ai belit-o ! Sticla asta, de acum
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1476960339.html [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
stăteam, radia căldura corpurilor noastre, de aceea, în loc să ne simțim confortabil, ne foiam dintr-o poziție în alta, căutând inutil un loc mai proaspăt, mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și așa unii reușeau
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
când în când să se asigure că o urmez. Și până la urmă,am ajuns. A sărit gardul ca să-mi descuie poarta. O casă bătrânească,c-o curte mare în care-o salcie își atârna cu greutate pletele nepieptănate peste pământul amorțit. A împins în ușă și a deschis-o într-o clipită. Și-a alergat direct în dormitor.... O femeie cam de vârsta mea, zăcea căzută la podea, lângă patul mare cu tablii din lemn masiv. Un gând de fugă mi-
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1431756349.html [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorțit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit M-am trezit din visul rogvaiv,- erai în fața mea... iubita mea mă îmbrățișai... cu lacrimi de iubire Mă mângâiai... sărutări migdale îmi topeai Doar visul... a fost vis. 04.12.2009 Romeo - Nicolae
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Suflet_trezit.html [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]
-
fie răsfățată, să fie respectată ca femeie. Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată,după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus în joc toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresare și în el sentimente pe care nu le cunoscuse, nu le-a luat în seamă, nu putea fi vorba
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1472102682.html [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
dar nu pentru ei, ci pentru masele deznădăjduite. Acest mare Poet a reușit foarte bine să acopere rușinoasele ode care trebuiau aduse dictatorului cu niște spectacole excelente dând, totodată, o gură de aer proaspăt culturii noastre și reîncălzind spiritul național amorțit. Cu un așa de înalt nivel patriotic, ca al Cenaclului Flacăra, România nu cred că se va mai întâlni prea curând, dacă nu cumva... niciodată. Ce putea face mai mult Poetul nostru, cu toată carisma și îndrăzneala sa, când poporul
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Elogiu_unui_mare_roman_poetul_adrian_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1352234716.html [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. Nu știu la un moment dat toate gândurile astea care-ți întuneca privirea, te trimit într-o lume de amorțeala. Eram un tip amorțit. Am inceput sa scad din punct de vedere al randamentului pe plan sportiv și pe plan școlar. ?nvățam foarte puțin, credeam că sunt “Ombelico del Mondo” și credeam că trebuie să învăț 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_raul_cionca_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
pasăre./ tresărire în fir de nisip./falezele timpului împrăștie frica. pași numărați de gânduri,/inima remodelează./culori aruncă din ele,/nuanțele palide./tablou terminat/în mișcarea tâmplei spre pumn./ râd iar/și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide imaginea/trup amorțit, gând zvelt./ am părăsit anotimpurile/unul câte unul.../alb,/pescărușul și copilul din mine,/ schimbă sferele de plumb,/cu miezul curat al iubirii./ viața îmi mulțumește că exist./ eu nu (Stare 18) Poemul se încheie într-o notă specific romantică
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cu_incredere_despre_poezie_d_anne_marie_bejliu_1367329028.html [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
codrului de nea. Și mă uit în viața ta, Dar nu văd nimic în ea, Căci mereu va îngheța - Viața codrului de nea. Privesc atent, văd o văpaie, Ce arde greu, asurzitoare, Și sfârâie în noapte mare. Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire. Iar din margini amorțite Va crea imagini
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1422101772.html [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire. Iar din margini amorțite Va crea imagini ninse Și din blândul tău izvor Va fi chiar și un fecior, Să domnească peste toate Lacrimile-ntunecate, Ce curg azi, din nou la vale, În cristale arzătoare. Iar eu iarăși mă gândesc Mintea ca să i-o
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1422101772.html [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
mi-e ciudă că nu-l pot lua în fund să mă odihnesc o scurtă prezentare o cafea și-un pahar de vin schimb o vorbă două și mă regăsesc din nou pe aceleași străzi de gheață într-un peisaj amorțit rupt din pereții galeriei doar eu am râmas fierbinte de emoția vinului și bucuria momentului 11 Decembrie 2012 ... Citește mai mult Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012n noaptea albămă văd pășind pe străzi troieniteîmi târâi pașii
CEZAR C. VIZINIUCK by http://confluente.ro/articole/cezar_c._viziniuck/canal [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
de la un partid la altul - după cum bate vântul șanselor de propășire personală. Totuși o ordine trebuie să existe peste tot, niște legi la care căznesc „ai noștrii” tot înceracă s-o fundamenteze, mai există simțul civic, la noi e tare amorțit dacă nu căzut cu totul la pământ. De multe ori nu neapărat autoritățile și legile trebuie să-(l)se)impună, trebuie să ni-l autoimpunem, există o măsură în toate, inclusiv a bunului simț, o rușine, un respect elementar, o
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_vi_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]