398 matches
-
Tocmai aceasta este distincția fundamentală între "omul natural" și "omul social", este vorba despre părerea pe care omul social o are că judecata "celuilalt" este importantă pentru el. Omul social este un om moral, pe când omul natural este un om amoral. Sigur,în context trebuie spus că J.J. Rousseau are o altă părere. Vezi, op. cit., pp. 218-219. 125 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 538. 126 Charles Darwin, op. cit., p. 152. 127 "Dezvoltarea societăților se produce atunci când, un
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul este permis"; și pe urmă ateul Kirilov care, urmând orbește firul rigid al logicii, inferează din ipoteza sa ("Dacă Dumnezeu nu există...") legitimitatea oricărui comportament amoral, iar la sfârșit se sinucide pentru a dovedi inexistența lui Dumnezeu. În Frații Karamazov personajul lui Ivan, ateu subtil căruia Dostoievski îi atribuie teribila povestire a Marelui Inchizitor pentru a ilustra ruptura dintre idealurile creștinismului, care aparțin cerului și care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat, morbid și frivol, atribuit mai ales personajelor feminine. O încercare de tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul modern: dedublarea și multiplicarea personajelor, măștile, imixtiunea commediei dell’arte și a teatrului de marionete (mai ales în piesa Manechinul sentimental). M. a fost și unul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ci, simultan, o problemă a societății. Teoria personalității a stabilit, fără dubiu, că personalitatea este un produs social și o realizare cu caracter social a trăsăturilor umane. De altfel, este cunoscut faptul că, până la o anumită vârstă, copilul este amoral (nu are cunoștințe despre moralăă. În principiu, gândirea etică consideră că personalitatea morală este cea care realizează raportul dintre necesitate și III. Etică și educație Personalitatea, binele suprem libertate, tocmai personalitatea morală determină interiorizarea normelor și regulilor sociale și transformarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În care sunt concentrate valorile morale. Eul moral, ca nucleu al personalității, prelucrează atât pulsiunile Inconștientului, cât și aspirațiile Supra-Eului, elaborând din acestea atitudini, sentimente, acțiuni și conduite morale. În mod egal Însă, pot fi elaborate și manifestări imorale sau amorale, cu caracter ostil, fie pentru persoană, fie pentru ceilalți, așa cum ar fi de exemplu actele de violență, ura, răzbunarea etc. Trebuie subliniat faptul că actele morale au un substrat psihologic profund, destul de greu de descifrat. Sursa lor se află atât
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Adevărului și Frumosului. A fi și a face ceva contrar legilor morale. Ceea ce faci contrar legilor morale este rușinos, degradant, periculos și inuman. Aceste acțiuni apar ca negative, ca antimorale, abia după săvârșirea lor. Vinovăția este consecința actelor imorale sau amorale. Dar nu numai actul este, prin consecința lui, imoral. Imorală poate fi și este și intenția sau gândul care pregătește actul. Imoral poate fi și sfatul sau Îndemnul altuia adresat unei persoane de a comite un fapt negativ, imoral. Vinovăția
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de a le transmite persoanelor aflate În stare de dificultate Încredere, speranță, sentimente de securitate și protecție În raport cu situațiile dificile În care se află acestea, fă Aptitudinea de a putea lucra degajat Într-un mediu ostil, deosebit de dificil, imprevizibil, amoral, cu persoane modificate psihic, moral, comportamental, material, religios etc, gă Aptitudinea de a putea lucra În cadrul unei echipe de asistență și ocrotire socială interdisciplinară, În care va avea de Îndeplinit un rol precis În cooperare cu alții, conștient că activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în contradicție cu cele-lalte domenii ale vieții umane. Liberalii spun că nu e mare filosofie aici, că nu trebuie decît să lași piața să-și facă treaba, promovînd-o în toate aspectele vieții cotidiene. Ei spun că economia are un caracter amoral. Ei au rețete pentru orice, ca și colectiviștii, numai că pe dos. Din păcate, este imposibil să ignori raritatea și incertitudinea. Socialiștii, keynesiștii, neoclasicii și austriecii nu pot să aibă dreptate toți deodată. Justețea unei teorii implică necesarmente excluderea altora
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii care o compun și nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
speciile și idiosincrasia biologică. Acest fel de instruire reflectă prea ușor scopul profesorului și ignoră valorile și limitele celui care învață. Maslow îl viza pe Skinner (1948) și consideră că e îndreptățit să numești acest tip de învățare ca fiind amoral (amoral learning). În continuare, Maslow compară toate acestea cu un alt tip de învățare, de obicei inconștient, și care, din nefericire, se produce mult mai mult în afara clasei de curs decât înăuntrul ei. Acesta se produce în marea experiență a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și idiosincrasia biologică. Acest fel de instruire reflectă prea ușor scopul profesorului și ignoră valorile și limitele celui care învață. Maslow îl viza pe Skinner (1948) și consideră că e îndreptățit să numești acest tip de învățare ca fiind amoral (amoral learning). În continuare, Maslow compară toate acestea cu un alt tip de învățare, de obicei inconștient, și care, din nefericire, se produce mult mai mult în afara clasei de curs decât înăuntrul ei. Acesta se produce în marea experiență a învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a apartenenței la grup și a loialității față de acesta. O asemenea raportare exclusivă la grupul familial, care plasează solicitările familiei deasupra limitelor impuse de lege, de norma etică sau de interesul public, a fost denumită de antropologul britanic Banfield „familism amoral” (1958). Prin apelul la acest tip de structură socială comunitară, el a fost capabil să explice incapacitatea unor colectivități rurale din sudul Italiei de a ieși dintr-o anumită stare de subdezvoltare economică. Apariția și persistența mafiei în sudul Italiei
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
întâmplă cu ea, deliberează, ia decizii și acționează. Omul devine conștient de importanța naturii și încearcă să nu îi aducă prejudicii. Dar au asemenea acțiuni ale omului un caracter moral? • A urma natura în sens etic imitativ. Comportamentul naturii este amoral, doar comportamentele oamenilor sunt morale sau imorale. În acest sens, a urma comportamentul naturii nu duce la moralitate. Dar asta nu înseamnă că natura este rea. Naturalizarea moralei, ca posibil proiect filosofic, ar putea duce cel mult la o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Servatius în sumara sa apărare a lui Adolf Eichmann la Ierusalim: personalități ca Eichmann sînt decorate pentru acțiunile lor dacă acestea triumfă asupra dușmanilor, și sînt trimise la spînzurătoare în cazul în care acestea eșuează. Din acest fenomen de violență amorală rezultă, susține Bauman, că existența unor zone ale civilizației în viața de fiecare zi este posibilă numai pentru că undeva, în culise, violența fizică este plasată în locuri instituționale și în cantități care fac imposibil controlul de către cetățenii obișnuiți. Codurile de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
probabilitatea ca sancțiunile morale și restricțiile asupra resortului violenței să fie respinse sau evitate de unii dintre membrii lor. În mod deosebit, cînd sînt combinate cu discriminări sociale, să spunem, prejudicii rasiale sau preferințe la angajări, aceste neliniști și frustrări amorale îndeamnă la atitudini violente, uneori chiar împotriva propriului grup de apartenență. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care rata omuciderilor între negrii americani este de șapte ori mai mare decît la albi, pentru care două treimi din persoanele arestate
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
adevărat celebri se grăbiseră să se autoexcludă. Fapt e că naratorul, mai mult spre a-și urmări scopul propriei lucrări de lustrație, îl convinge pe Petros să accepte din mâna primului-ministru (arhidictatorul) Medalia de Aur pentru Excelență. Strategia nepotului (aproape amorală) este un fapt împlinit. Metamorfoza lui Petros este spontană. I se redeschide gustul pentru faimoasa Conjectură, dar și înfumurarea, maliția, polemică de-a dreptul față de Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suprem: cel cu Dumnezeu. Condamnat să fie el însuși în eternitate, să conviețuiască cu absurdul propriului mit, Don Juan rămâne un pesimist care, în fața lipsei de sens al lumii, respinge proiectul divin cu argumente exclusiv etice. Deși venite din partea unui amoral, ce nu recunoaște sistemul etic definit de dogme, ele reprezintă orgoliul intelectualului Torrente Ballester și fronda inteligenței vs divinitate. Tot acest flux ideatic declanșat de revizitarea mitului pledează pentru măreția dramatică a sufletului modern, a omului crucificat de propriile dileme
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
petrecut lucrurile atunci. Au rămas să verbalizeze demagogii, profitorii și speculativii. Și, poate, cu jumătate de gură, pentru că au devenit mortificați și împietriți, rudele celor care au pierit atunci și a căror rană nu are cum să se închidă vreodată. Amoralul Sergiu Nicolaescu nu a transpus nici el evenimentele de atunci în ceva credibil: filmul său, 15, este o cacealma și aduce pe ecran multă impostură; totuși, voit (lucid) sau nu, filmul blamatului regizor conține violența evenimentelor din decembrie 1989, de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
rătăcit? Ar fi cazul, oare, să facem o clasificare a victimelor în eroi voluntari și eroi involuntari? Vălmășagul revoluției din decembrie 1989 este dificil de decelat, dar o clasificare a eroilor după astfel de criterii ar risca să fie profund amorală și să amărască și mai tare gustul lăsat de uzurparea revoluției din decembrie de către grupuri de putere interesate de reformarea regimului Ceaușescu, și nu de căderea comunismului. Ce mai rămâne, deci, în urma revoluției din decembrie 1989, dincolo de ea, după ea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
benevol, din fanatism, ori s-au lăsat înregimentate în sistem pentru varii beneficii) și de-abia apoi cei care au colaborat. Și a existat, pe de altă parte, cât se poate de clar lumea victimelor. La fel, este injust și amoral să se afirme că toți am suferit. Dimpotrivă, nu toți am suferit: a existat o delimitare destul de exactă între lumea călăilor și cea a victimelor. Chiar dacă România a fost „piteștizată” insidios până în 1989, chiar dacă populația a fost teleghidată aproape pavlovian
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
majore: - scepticismul generat de actualele practici din afaceri, care sugerează că afacerile sunt lipsite de etică; - obiecția „realistului”, care argumentează că nu este practic să fie introduse preocupări de natură etică în afaceri și că, în fond, o afacere este amorală; - subiectivismul etic și relativitatea eticii. Fiecare dintre cele trei provocări are propria sa istorie, și nume importante le sunt asociate pe parcursul unor intervale semnificative de timp. Spre exemplu, relativitatea eticii a reprezentat un subiect de dezbatere în timpul lui Socrate și
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]