395 matches
-
Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reeduce, reprezintă ceea ce nu ne permitem a numi „spiritualitate națională”, cu toate că n-am greși dacă am face-o. Pentru că, în privința acoperirii ca arie, acesta e domeniul atacat sau convertit: cel al spiritualității întoarse pe dos, până când capătă sens distructiv și amoral. O spiritualitate virusată până la a se contrazice și a deveni un cult al păcatului. Așa că, spre a nu păcătui și noi, o numim o „cultură a infracționalității dezvoltată cu rea intenție la plan național și cultivată în plus prin interese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
reeduce, reprezintă ceea ce nu ne permitem a numi „spiritualitate națională”, cu toate că n-am greși dacă am face-o. Pentru că, în privința acoperirii ca arie, acesta e domeniul atacat sau convertit: cel al spiritualității întoarse pe dos, până când capătă sens distructiv și amoral. O spiritualitate virusată până la a se contrazice și a deveni un cult al păcatului. Așa că, spre a nu păcătui și noi, o numim o „cultură a infracționalității dezvoltată cu rea intenție la plan național și cultivată în plus prin interese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
modul în care le privim.Nu este reflectarea lor pasivă.Este activ, ca și mânia.Este îmbibat însă de-o renunțare la orice reacție violentă. Recația se restrânge la exaltarea acelor elemente care sunt respingătoare din punct de vedere etic,amorale și deformate,urâte din punct de vedere fizic, astfel încât să pară ridicole.Care este acest ceva respingător și urât, ce provoacă râsul, a fost elucidat odinioară de Bergson și nu avem nimic nou de adăugat. Umorul este un entuziasm întors
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
F. Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică de artist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu acele trăsături pe care filosoful le rezervă zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Band I, p.
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
direcție vor să acționeze acești baroni dar nu avem cum să anticipăm când și cum vor acționa. Ținând seama că secretul în cadrul partidului este păzit drastic, întreg partidul devine o bombă politică cu declanșare imprevizibilă. Totodată, Ponta este un om amoral adică fără de morală și fără caracter. Pe el nu-l preocupă dacă acțiunile sale respecta rigorile vreunei morale (creștine, mozaice, islamice) ci, doar, dacă ele vor răspunde intereselor sale politice, economice și de putere. Din același aluat este și grupul
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
vădește prea mult respect și, uneori, chiar obediența față de puterea politică. Lipsesc aproape total reacțiile Biserici față de excesele puterii, chiar și atunci când principalele victime sunt mirenii și sufletele lor. În mod frecvent, în plan local Biserica trece cu vederea comportamentele amorale ale aleșilor iar de multe ori le oferă acestora, contra donații, spații publicitare pe pereții interiori ai construcțiilor bisericești. Desigur că nu este menirea bisericii să fie leagăn al luptei politice și al răzvrătirii în forță. Dar, protestul pașnic, prin
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
politicieni că își nesocotesc obligațiile asumate ca reprezentanți aleși poate să fie un obiectiv comun al mirenilor și al clerului care îi păstorește. Lupta împotriva Satanei nu ar trebui să determine Biserica să aibă o atitudine de dezvăluire a comportamentului amoral al aleșilor?. Iubirea de seamăn și grijă pentru sufletul mirenilor nu-i cere Biserici să condamne minciună și hoția politicienilor și a demnitarilor statului român? Oare tăcerea și îngăduința repetată când răul își face culcuș lângă ușă Pronaosului bisericesc nu
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
cu fețe-ngălate de zâmbet/ ipocrit căutau să mă << onoreze>>/cu strângeri lipicioase de mână” - strângerile de mână devenind sinonimul Sărutului Iudei, din Grădina Ghetsemani - cf. Scrisoarea I către băcăuani, p. 50; Bâlciul Deșertăciunilor Balcanic/Balcanizat, într-o extensie de Haos Amoral Dezgustător și Exasperant-Proliferant: „și mai vedeam omenește tăifăsuind/lași nemiloși/defăimători ticăloși/haini/proștii tuturor ocupațiilor înrudiți în pohfală/jigodii pofticioase de măriri ilicite / oameni de bună credință greșind/oameni curați/murdărind/învățați susținând aberații (...) farisei chezășuind fapte viclene/cu
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
fost concepute. Este începutul multor căsnicii reușite, în perioada de timiditate reciprocă. După propriile tale constatări o fată spune întotdeauna NU! Dar nu moare fată. Dacă partenerul nu îndrăznește apelează la alte șiretlicuri cu Nu în brațe. Nu este nimic amoral. - Ăsta este secretul chiloțeilor? Păcat că mi l-am însușit când nu-mi mai servește la nimic. - Nu chiar. Viața are multe cotloane în care vrând nevrând intri uneori. Până și mămica ta a fost angrenată într-un astfel de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
reeduce, reprezintă ceea ce nu ne permitem a numi „spiritualitate națională”, cu toate că n-am greși dacă am face-o. Pentru că, în privința acoperirii ca arie, acesta e domeniul atacat sau convertit: cel al spiritualității întoarse pe dos, până când capătă sens distructiv și amoral. O spiritualitate virusată până la a se contrazice și a deveni un cult al păcatului. Așa că, spre a nu păcătui și noi, o numim o „cultură a infracționalității dezvoltată cu rea intenție la plan național și cultivată în plus prin interese
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350073_a_351402]
-
social, dezechilibrul menține răul sub formele descurcărețe ale unor declarații ce pot fi chiar inteligente dacă nu suntem atenți unde conduc ele ca efect social, când se ajunge la acceptarea publică a unor soluții de așa zis compromis pragmatic. Convingerea amorală că orice lucru are un preț conduce la actualele acte de comerț cu democrația în care totul se poate vinde sau cumpăra. Provenind din mentalitatea găunoasă a blaturilor sportive, care erau marea satisfacție primitivă a conducătorilor comuniști locali, faptul că
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (10) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365994_a_367323]
-
Marte, Pe drum voi citi o carte, Dusă-n vis ca-ntr-o poveste Voi fi mândră-ntre neveste. Când e liniște nebună Deseori mă uit la lună Și-ascult greierul cum cântă - Alte gâze nu cuvântă. Într-o lume amorală Am chef pentru o cabală, Poate pronia m-ajută Zilnic să petrec la nuntă. Cum nu mai sunt o subretă Foarte-ades joc la ruletă, Și simt adâncă chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
deliberare și... de alegere" [19] . Imaginația este, alături de cuget, o altă facultate a rațiunii, extrem de variată în manifestările ei și totodată extrem de controversată. Baudelaire o definea ca fiind "regina funcțiilor psihice", pe când Descartes și Spinoza o numeau "nebuna casei", "putere amorală", sursa pasiunilor care-l aservesc pe om [20] . Formele pe care le ia imaginația sunt variate: meditarea la soluționarea unor probleme practice (acesta fiind "aspectul cel mai real și justificat al imaginației" - Dewey [21] ), reveria sau visarea cu ochii deschiși
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
În desfășurarea ei multimilenara, Istoria Românilor ne arată o formidabilă tribulație și emulație a obștilor suspuse, pentru cucerirea Șeii celei bântuite de Diavol a Puterii, aproape întotdeauna adjudecata de către învingători prin pârghii și metode numai parțial ortodoxe și mai adesea amorale, imorale, ilegale, ori chiar criminale! Din acest motiv, tradiția sfâșierilor la vârf pentru trofeul ei, a creat o tipologie a emulilor „qvasi-sangvinara”, Care, atunci când câștiga unul ia totul, că după o luptă a haitelor! De aceea confruntarea politică a devenit
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
F. Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică de artist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu acele trăsături pe care filosoful le rezervă zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Band I, p.
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI APUSUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351707_a_353036]
-
creștin. Atât! Doctrina spiritualistă promovează atât naționalismul creștin, ca realitate istorică, cât și demofilia, ca stare prezentă. La rândul său materialismul afișează un fals patriotism, precum și o democrație, care bântuie ca o plagă permanentă a cămătăriei recrudescente. Numai în politica amorală individul are privilegiul de a-și exercita egoismul în mod democratic. Fariseismul democrației constă tocmai în paradoxul ei: pornind de la mărinimia slobozirii popoarelor de sub jugul nobilimii feudale, a atins apogeul prin ruinarea popoarelor eliberate și încorporate apoi robiei sale. Statul
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
fost concepute. Este începutul multor căsnicii reușite, în perioada de timiditate reciprocă. După propriile tale constatări o fată spune întotdeauna NU! Dar nu moare fată. Dacă partenerul nu îndrăznește apelează la alte șiretlicuri cu Nu în brațe. Nu este nimic amoral. - Ăsta este secretul chiloțeilor? Păcat că mi l-am însușit când nu-mi mai servește la nimic. - Nu chiar. Viața are multe cotloane în care vrând nevrând intri uneori. Până și mămica ta a fost angrenată într-un astfel de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
și polonezilor,a adresat o notă Puterilor Aliate și Asociate,demascând noul subterfugiu al dublei monarhii care,conducându-se după o veche tradiție ,,căuta prin formule seducătoare să evite marile adevăruri ale gândirii politice” pentru a continua astfel ,,sistemul său amoral și anacronic de guvernare “. Denunțând această nouă ipocrizie diplomatică, Consiliul Unității Naționale a Românilor,alături de celelalte consilii naționale cerea să se țină seama de voința poporului,care, prin lupta națională a românilor subjugați,prin participarea României la război,ca și
ACŢIUNI POLITICE ROMÂNEŞTI ÎN DIRECŢIA REALIZĂRII MARII UNIRI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362506_a_363835]
-
Domnului, băgarea dracului în iad”. Actual la oraș se numește sex iar la sat s-a instituit o tăcere completă asupra ei și, deși esențială pentru existența speciei umane, se practică numai la întuneric ca o crimă sau furt considerând amorală orice aluzie asupra ei. E bine, este rău putem analiza la rece. La țară populația mai are tradiții, port, bunăcuviință. Funcționează o severă poliție a moravurilor care menține sănătoasă comportarea moral-socială a tuturor membrilor comunei. Vecinii, incluzând întreaga comună, se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
realității nefiresc de sumbre pe care suntem obligați a o trăi mulți dintre noi atât de dur sub toate aspectele ei caracterizante - un tip de realitate aflată, de altfel, continuu în spasme chinuitoare persistente și trasată într-o tușă vizibil amorală, devenită, culmea, acea normă societară de bază în ceea ce privește modul de reușită a individului contemporan, un pattern decadent dezvoltat de întreaga tagmă a transpartinicilor actuali sau „curluntriștilor” (C.T. Popescu) de serviciu ai nației. M-am tot întrebat de la un cârd de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
F.Nietzsche,Werke,p.257). Această”metafizică de artist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu acele trăsături pe care filosoful le rezervă zeilor “adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: “un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugere , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însusși”.(Ibidem,Band I,p.
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
F. Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizica de artist” are în centrul ei un Dumnezeu investit cu acele trăsături pe care filosoful le rezervă zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea, binele sau râul, sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Bând I, p.
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
sunt cei ce susțin încheieri diametral opuse celor ce se întâlnesc aici. Pentru această „sectă revizionista”, Ștefan cel Mare ar fi nu exponentul voievodului și ilustrarea „împăratului ocult” al Bizanțului perpetuu ci un personagiu de teatru istoric capricios în conduită, amoral și afemeiat si, de fapt, o legendă inventată de „românismul patologic”, ce trebuie combatută și, până la urmă, eliminată. Tot ceea ce s-a adunat, în mai bine de un secol de studiu stăruitor și de efort de a ne recupera memoria
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Pretutindeni vii și intrinseci, Voi două lumini rotunde-n ceață, Nu vreți să îmbătrânesc în veci Încălzindu-mi clipele de gheață. Doar dracul v-a scornit mișelul; Răsună-n mine nechezat de cal... Dar, tot aleargă caruselul Destinului viclean și amoral. Vă e rostu-mbujorat și viu, Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba în globuri
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]