125 matches
-
nimic de-a face cu baza materială a puterii, ci au de-a face cu construcția semnificațiilor intersubiective asociată acelei baze, Wendt responsabilizează actorii care au puterea de alege să-și schimbe comportamentul și că nu se mai pune problema amoralității sferei politicii internaționale. Totul depinde de modul în care anarhia este interpretată și de modul în care statele își privesc poziția și intențiile. Politica de putere este rezultatul unei astfel de interpretări, însă nu este singura posibilă. Anarhia nu are
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
au acționat în numele extremei stângi sunt scuzați, pentru că ideologia în numele căreia au exterminat ar fi... pozitivă și idealistă. Ciudată diferență și blamabilă atitudine morală! Dacă mai putem vorbi de moralitate și nu cumva suntem îndrituiți să folosim, în acest caz, termenul amoralitate. Devirusarea României? Farmacistele bătrâne care joacă astăzi rolul vrăcițelor de odinioară au uneori dexterități de politicieni sau măcar de diagnosticieni ai vremurilor. Una dintre ele, vrednică locuitoare în cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca, are următoarea teorie: virușii care împânzesc astăzi România
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
facilita o legătură simbolică cu viața negrilor, pentru care lupta permanentă pentru supraviețuire reprezenta o amenințare atotprezentă. Pe baza în special a existențialismului sartrian, ca și pe baza esteticii simboliștilor și a suprarealiștilor, cultura hipster a construit o relație între amoralitate și trăirea tuturor dorințelor, dorurilor și temerilor. Prin intermediul acestei înclinații spre individualism - câteodată și spre mistic -, decizia personală a devenit adeseori moment important în chestiuni etice. Astfel încât consumul de droguri, spre exemplu, a fost declarat ca fiind o problemă exclusiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
prinde, scopul este binele. Dar Nietzsche ne-a învățat că „binele” este o convenție lingvistică, un fel de a promova binele propriu poziției în care te găsești. Relativismele morale, aruncarea în derizoriu a valorilor statornicite, contestarea caracterului absolut al binelui, amoralitatea au dus toate la o slăbire a stâlpilor referențiali. Lipsit de valori morale, omul nu mai are repere. Mersul său nu mai are o țintă ascendentă. Ajunge orb. Literatura nu strigă în gura mare aceste esențiale adevăruri. Le așează în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vină că te-ai născut bâlbâit - și alta este să fi fost un harnic informator al Securității ori un febril agent de influență. Frecvența de undă socială pe care o recomandă dl Breban colegilor săi de breaslă este deprimantă - între amoralitate și imoralitate. Asumându-și un asemenea rol „istoric și sfânt”, dl Breban nu poate fi luat în serios când se declară uimit că ofițerii de Securitate („acești măgari, ticăloși”) „sunt crezuți pe cuvânt”, iar scriitorii, nu. (Jurnalul Național, 20 mai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
acest sfârșit de veac fascinație și repulsie deopotrivă. De la Comuna din Paris acea zvâcnire patriotică și socială, acea insurecție populară care se desfășurase în chiar inima orașului în martie-mai 1871 burghezii nu puteau scăpa de sentimentul că barierele înălțate împotriva amoralității populare cădeau una după alta și că moravurile animalice ale poporului le "contaminau" acum mediul. În ochii lor, flirtul tinerelor fete, atât de superficial, le făcea pe acestea să se asemene acelor femei din popor față de care nu simțeau decât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pretinsă știință de a face orice. Ele se complac în superioritatea lor, până ce devin surde la evoluțiile ce se petrec în jur. Neutralitatea lor ideologică este interpretată cu un cinism lipsit de ideal. Etica lor, a eficienței, rimează cu practicarea amoralității, teoretizarea lor este inadaptare, luciditatea lor rece inumanitate cronică...". Acest portret pare a fi apropiat de realitate. Și totuși, lumea merge înainte, ezitând între bine și rău, corecția depinzând de oameni, viitorul va reprezenta rezultatul înțelepciunii lor. Cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
abat de la acest motiv esențial al intuiției mele creatoare și care mă satisface profund. Iar când l-am Întîlnit, În unele forme nu prea schimbate, la un Hegel, Nietzsche - prin revoluționara și Încă puțin sau prost Înțeleasa sa teorie a amoralității! - sau În vasta operă a lui Dostoievski, am avut nu numai bucuria „regăsirii și legitimării” unei intuiții proprii, dar și pe aceea a siguranței că axul Întregii mele creații nu este unul de a doua mână! Ce m-a preocupat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
secol scurs, secolul XX - nu mai are în față ilustrele modele ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moral unei Etici superioare. De la argumentul destul de convențional ajun- gem la cheia întregii polemici și anume existența tragicului într-o cultură subscrisă a-moralității precum cultura română. „Eu sunt de acord cu tine că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
socotesc că datoria noastră este tocmai de a accentua, de a analiza crud și rece, vechea a-moralitate a epocii. Prin această analiză putem ajunge la conștiința zguduitoare a amora- lității : dacă trăim ca o criză această conștiință dureroasă a amoralității, dacă suntem în stare să trăim criza, adânc, tulburător, înseamnă că suntem salvați. Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a epocii. Prin această analiză putem ajunge la conștiința zguduitoare a amora- lității : dacă trăim ca o criză această conștiință dureroasă a amoralității, dacă suntem în stare să trăim criza, adânc, tulburător, înseamnă că suntem salvați. Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla- nul conștiinței, supunerea ei unui demers analitic, rațio- nalist, cu un ultimativ sens soteriologic. Ceea ce presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută doar din afară, lumea lui Caragiale apare imorală, altfel niciunul dintre personajele sale, consideră Negoi- țescu, nu trăiește cu conștiința răului, a imoralității, ci doar cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος („La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul”). Deși nu mai sunt credincios, nu descoperirile științifice m-au îndepărtat de credință ci profunda amoralitate intrinsecă lumii însăși, ce se desprinde din tot ceea ce se petrece de mii de ani pe pământ, fiindu-mi cu neputință să cred în lumea viitoare și judecata de apoi, care ar putea să răscumpere această amoralitate. Dar, să revin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
credință ci profunda amoralitate intrinsecă lumii însăși, ce se desprinde din tot ceea ce se petrece de mii de ani pe pământ, fiindu-mi cu neputință să cred în lumea viitoare și judecata de apoi, care ar putea să răscumpere această amoralitate. Dar, să revin la „oile Domnului” din biserica românească. Patriarhul țării, dovedit homosexual, nu numai din timpul când era călugăr mai mult sau mai puțin tânăr la vreo Mănăstire, ci la vârsta de peste șaptezeci de ani, când - ducându-se la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
meu (nu contează la ce distanță)? E o judecată fără sancțiune, desigur, dar probabil că e totuși necesară. De ce? Pentru că dacă nu-i judec pe ceilalți nu mă judec nici pe mine. Trăiesc deci fără criterii. Într-un soi de amoralitate. Reprobabilă și de fapt imposibilă, căci conviețuim în societate și încă de mult ne-am obișnuit să ne povestim unul altuia și urmașilor noștri istoriile și Istoria. „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” e - în înțelepciunea populară
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de un soț cu preocupări superioare, de larg interes social), autorul o silește să plătească cu viața infidelitatea conjugală - Neastâmpăr (1934; Premiul Societății Scriitorilor Români). Intenționând să dea o frescă a mahalalei bucureștene, ca lume năclăită în propria meschinărie și amoralitate, D. nu realizează în Porți fără număr (I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu lipsesc nici din roman, dar în unele erosul apare ca temă
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
care face ca instituția literară franceză să importe mai mult decît exportă și pe cititorul francez să consume din ce În mai multă literatură străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice ale modernității - noul, diferența și amoralitatea - literatura modernilor nu poate deveni un obiect al tradiției. Pentru că, de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar criticul se extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aflăm în mod clar în fața unui atac pe care l-aș califica drept amoral și nu imoral. Spun asta pentru că imoralitatea presupune o anumită cunoaștere a situației în care te afli,o asumarea a distincției dintre bine și rău, pe când amoralitatea este o stare, o ființare, în afara binelui și răului, nespecifică ca dimensiune culturii iudeo-creștine, căreia aparținem. Dacă nu suntem nihiliști și ,,obosiți de om"264 trebuie să ne strigăm dreptul nostru de ,,miei" de a fi apărați și a ne
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
acord este legătura fericirii cu morala. Nu ne numărăm printre cei care să considere morala și legăturile sale cu lumea capitalistă ca fiind un subiect depășit și poate oarecum secundar 54. Nu credem că oamenii trăiesc într-un ocean de amoralitate și considerăm că atâta timp cât nu ne îndepărtăm de valorile creștine, călăuzitoare, rămânem buni prin definiție și nu răi prin definiție, așa cum am fi mereu tentați s-o afirmăm. Mai ales atunci când suntem supărați avem tendința să accentuăm rolul pe care
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de la Divina Comedie a lui Dante pînă la Thomas Morus, Bacon și Noua Atlantidă. Nu ar fi putut lipsi, desigur, "predilecții": Lamartine, Byron ori Milton pe care - în treacăt fie spus - Eliade i-a imitat într-o deplină și naivă amoralitate, atît în idei cît și în atitudine. Dar imitația nu poate fi blamată într-o epocă de pionierat, cînd lipsa criteriilor face din intuiție cel dintîi sfetnic și cărturarul este liber să-și aleagă, după propria-i măsură, calapodul. În
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
să instaureze o nouă ordine socială, probabil una bazată, conform sistemului lui Șigaliov, pe înrobirea populației de către o elită atotputernică. Modelul și ideologul lui Verhovenski este Nikolai Stavroghin, « figura centrală » a romanului, « încremenită ca un idol » într-un ideal de amoralitate. Stavroghin nu este un afiliat politic, nici nu face parte oficial din grupul lui Verhovenski; derapajele lui au gratuitatea și „grandoarea” pe care doar o conștiință dislocată complet de conceptele de bine și rău le poate genera. Pentru a se
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]