118 matches
-
Bunul simț să-l ai cu tine! Căci tu trebuie să-nveți: E un bun cel mai de preț! Soroiu Adriana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Vioreaua Vioreaua cea vestită Înflorește amuțită Și împrăștie mireasmă, Fiind a lumii agheasmă. Ea este floarea cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai sângeros mod cu putință. E o minune că vreo mamă din lumea asta și-a mai numit apoi fiica Dina. Dar unele chiar au făcut-o. Iar tu ai simțit, poate, că încă mai eram acolo, dincolo de semnele amuțite ale cărții. Ai auzit-o, poate, în muzica numelui meu: prima vocală înaltă și clară, ca atunci când o mamă își cheamă copilul seara; ultima, delicată ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
loveau podeaua. Era scena unei dureri cumplite. În cele din urmă, Maggie ajunse în capătul camerei, unde descoperi o femeie despre care presupuse că era de vârsta ei, îmbrăcată în haine simple, occidentale. Nu plângea, dar părea pur și simplu amuțită. —Doamnă Aweida? Femeia nu spuse nimic și se uită peste Maggie, înspre culoarul din mijloc. Ochii ei păreau goi. Doamnă Aweida, am venit din partea comisiei internaționale din Ierusalim care încearcă să aducă pacea. Ceva îi spunea lui Maggie că „americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv punctul unei victorii din care nimeni nu pricepe nimic și care intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Împărăteasa cea oarbă și albă umblă încet prin straturi și culese în poale o mulțime de lăcrimioare, pe care apoi așternîndu-le lângă baia de aur, făcu un pat de flori. Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă amuțită - de bucurie, ea nu putu decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna limpede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și disperării. Sunt iarăși copilul solitar, amuțit, sub mascarada celor vârstnici. Nu reușesc să opresc trecerea timpului sau să-l fac să curgă, în sfârșit, în favoarea mea, să sparg nesimțirea vârst nicilor. Tot mai subțiat, orbit, cu capul în pământ, împins de la spate. Oglinda restituie, ore în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gunoi și o lepădătură! Comandă-mi un taxi. Acum! — Cum dorești. Să-i spun să aștepte la intrarea în alee? Au fost ultimele cuvinte pe care i le-a spus. A închis ușa în urma lui și a lăsat-o singură, amuțită, copleșită de dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este legată În mod misterios de Dumnezeu, se subînțelege că și Dumnezeu se dă cîteodată cu scrînciobul, mai ales dacă citește că vine o pasăre dezbinată la el, Florentin Îl citează ca martor pe Blaga, Blaga se trezește din paradis amuțit, nu știe ce se-ntîmplă, unde e scrînciobul, de ce-i chemat la bară, și, În ultimă instanță F. Îl numește martor și pe Iisus care, judecînd după desenul Însoțitor, privește la scrînciob cu jind, Își așteaptă rîndul, deocamdată stă pe tușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui Ieronim i se păru că întîlnește pentru întîia oară această femeie tânără, neînchipuit de frumoasă, așa cum nu mai întîlnise niciodată în viață, cum nu întîlnise nici în vis. O privea amuțit. - Ieronim! șopti Marina. Știam că într-o zi am să te regăsesc! Chicago, martie 1974 IVAN Mircea Eliade L-a zărit întîi Zamfira. Își trecu carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar fi primul care să aprecieze un astfel de efort, iar modalitatea subtilă în care Hill reușește să modereze relația trecut-prezent-viitor în cercetarea critico-retorică, astfel încât nici un tip de orientare, inclusiv, sau mai ales, neo-aristotelianismul, să nu fie lăsate pe dinafară, amuțite sau excluse, îi face, cu siguranță, cinste. Revenind la categoriile de public pe care le putem infera, în baza discursului, ca fiind cele cărora Nixon (nu) se adresează, iată-l pe Hill identificând ca grup al celor pe care președintele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pare.” (W. Shakespeare) Măsoară de zece ori, taie o dată. (Tocmai acesta este și rostul anticipării, al proiectării În activitate: la nivelul reprezentărilor mentale, omul Încearcă și chiar verifică, prin intermediul unor calcule și deducții logice, diferite ipoteze sau variante constructive.) Limbă amuțită, viață liniștită. (Așa cum privirea trebuie să Învețe să nu vadă câteodată unele lucruri, la fel și vorbirea trebuie să Învețe să nu spună Întotdeauna tot ceea ce omul gândește: „Deseori cuvântul a săpat mormântul”.) „Nu e Întotdeauna bine să spunem tot
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cam deranjeze la cap și, de fiecare aniversare a moartei Berta, umple camera de flori și cîntă. Flautului răspunzîndu-i harpa Bertei, înfiorată de fantoma ei. O aniversare, două, trei. La a treia, Rudolf este găsit mort, cu flautul lîngă el, amuțit, în timp ce harpa Bertei continuă să cînte. Cam asta-i cu Iadul casnic. Alte rubrici ale ziarului de pe Brezoianu 19 ("casă proprie"). La Întîmplări din Capitală, Cal rătăcit: "A fost dus la secția 7". Copil lepădat: "S-a predat spitalului de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum se răsucește în mine și scrâșnește o țară în care voi erați stăpâni și tot voi o pată pe obrazul veacului în care trăiam; singura poruncă era în mine și porunca asta l-a înfrățit cu sufletul ultragiat și amuțit al unui neam de care nu v-ați simțit niciodată legați, pentru că nu l-ați cunoscut și nici n-ați vrut să-l ascultați și să-l înțelegeți. Sufletul acesta, de lacrimă și melodie, în care voi ați turnat numai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]