117 matches
-
și o campanie de strângere de date; în mare parte baza de date pentru transferul de populație inițiat de Szabados Mihály au constituit-o cele 6000 de fișe adunate de general. "Abia acum lucrarea lui Rákosi Viktor, Elnémult harangok (Clopote amuțite) înseamnă, pentru mine, o veritabilă experiență, acum, când mă văd față în față cu prăpădul" - declara militarul, referindu-se la motivația acțiunii diasporelor inițiate de el82. Urmașul în post al generalului maior Thold, prefectul Bethlen Béla, l-a rugat pe
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
1942, a 150 de ani de teatru maghiar clujean. În repertoriul teatrului dominau piesele ungurești, iar, printre autori, mulți erau din Transilvania. După re-anexare, a bântuit, și pe scenele maghiare, "molima" pieselor scrise de Rákosi Viktor; varianta dramatizată a Clopotelor amuțite fusese reprezentată la naționalul budapestan, la Seghedin (Szeged), la Oradea (Nagyvárad) și la Cluj (Kolozsvár), iar, în 1940, după o variantă mută, a fost ecranizată din nou, sonor. În repertoriul de la Cluj figurau marii autori clasici - Madách, Vörösmarty -, autorii la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
p. 4. 80 Ac. 435/3/1887, Szabados Mihály, Românizarea comitatelor Szolnok-Doboka - trasarea coridorului maghiar din Transilvania.. 81 Arhivele Naționale Ungare (MOL) K 28, 267. cs. Procesul verbal al Conferinței Transilvane, 151 f. 82 Sztojka László (ed.), Să bată clopotele amuțite!, Viața Comitatului, Dej, 1941, p. 13. 83 Ziarist, redactor la diverse publicații transilvane, născut în 1913 la Miercurea Ciuc (n.tr.). 84 Venczel József, "Surplusul de populație secuiască", în Hitel, nr. 1, 1942, p. 32. 85 Ofițer superior în marele stat
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ar fi primul care să aprecieze un astfel de efort, iar modalitatea subtilă în care Hill reușește să modereze relația trecut-prezent-viitor în cercetarea critico-retorică, astfel încât nici un tip de orientare, inclusiv, sau mai ales, neo-aristotelianismul, să nu fie lăsate pe dinafară, amuțite sau excluse, îi face, cu siguranță, cinste. Revenind la categoriile de public pe care le putem infera, în baza discursului, ca fiind cele cărora Nixon (nu) se adresează, iată-l pe Hill identificând ca grup al celor pe care președintele
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci ale lumii amuțite, vine de departe, dintr-un adânc fremătător, abia distins 18. Pentru ca ceea ce semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veni el, semănătorul recoltelor pure, dacă nu din cerul semințelor divine, din pre-ființarea nesfârșitei aduceri la viață? Semințele rostirii trebuie semănate pe câmpul arid al celor ce încă nu sunt; nu în pământul sterp al morții, al lucrurilor pe veci amuțite, ci în cel hărăzit germinației, în chiar posibilitatea fenomenologică a apariției. Dacă semănătorul (poetul?) vine de undeva, aceasta în virtutea veșnicei preveniri, a survenirii sale în lumea pe care o aduce la noua viață a rostirii. El este dintotdeauna acolo, lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și În presa internațională cerând oprirea realegerii cuplului Ceaușescu, la cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. Vine 14 decembrie 1989. Arestarea la domiciliu. Alte anchete... Sosește și Marea Schimbare: 22 decembrie 1989. Participa la revigorarea postului Radio Iași, amuțit mai bine de 5 ani. Se alătură entuziast mișcării vremurilor noi. Ocupă un loc În Casa Pătrată și Îl părăsește când socotește că, de fapt, politica zilei exprimă restaurarea comunismului... Rămâne În dizidenta atât Împotriva comuniștilor de la putere cât și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vigoare, în celălalt capăt de țară, Glasul Bucovinei, din crunta și eroica lui pribegie, răspunde nu numai nevoilor 120 materiale și tehnice ale acestor cumplite vremi, ci rămâne, în bună parte, înlocuitorul unora dintre revistele bucovinene, azi (și oare până când?) amuțite.” * Glasul Bucovinei se menține onorabil la nivel cu foiletonul literar zilnic, unde am văzut, succesiv, pe aproape toți tinerii scriitori bucovineni, de la fragmentele de roman ale dlui Mircea Streinul, până la admirabila „Corabie pierdută”, tradusă de dl. N. Roșca (a scris
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți din anonimat anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu amenințaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era, Într-adevăr, din nou, propria piele, cum spunea Poeta, pielea În care nu m-am simțit niciodată prea confortabil. Alături, chiar alături, la pagina 249, poemul Punct. „Anemone Latzina Își dorea În 1966/ să fie un cufăr
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
for growth.” Rinocerii dărâmaseră Zidul? Nu cumva tocmai ei Îl construiseră?... „Growth”?, Întreba, imperceptibil, greierele care zumzăia, neauzit, prin gândurile est-europeanului și printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bătrîni./ Ei miroseau a crin putred,/ nu făgăduiau nici un pic de căința/ și craniul mi-l sfărîmau cu ciocăne tîrzii./ Noaptea cădea în mine că un smarald,/ înverzea părul și buzele,/ eram o mică mireasă vestită-n amurg, cu venele amuțite./ Dar grea era tristețea, moartea și singurătatea,/ pecetluindu-se una pe alta cu iertare/ Umflată de roșu, inima tremura/ că o fată în fața unui gelos ucigaș./ Mi-aduceam aminte de cel ce putea să trăiască doar cu securea în mînă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
scitică. Pe scenă nu a existat decor - nici o masă, nici un sfeșnic, nici un cuier, nici o coroană de lauri, nici perdele în pliuri, nici măcar un scaun. Doar actorul. Timp de aproape o oră și jumătate a stat în picioare, singur în fața spectatorilor amuțiți. Actorul nu purta costum teatral, ci straie simple, din ziua de azi. A renunțat la togă, tunică, la orice element spectaculos, a renunțat chiar și la gesturi. Avea în mâini doar o Carte. A ținut-o în decursul întregului recital
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]