160 matches
-
trage de mânecă, dar el îi dă mai departe: Cine l-a acuzat de fapt pe Libo și de ce? Bătrâna lui mamă clatină dojenitor din cap. Sunt lucruri pe care e mai bine să nu le știi. Claudius îi observă amuzat pe amândoi, apoi își umflă bucile obrajilor și scoate un șuierat lugubru: — Ma... magie... uuh... vrăji! Surâde satisfăcut când le vede fețele consternate. Vipsaniei i se pare că se uită prea insistent la ea. Fluturii din stomac au reapărut. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o singură săptămână. Devine din ce în ce mai dificil să-ți dai seama cine naiba e la putere și cine în opoziție. Totul este fluid la acești politicieni valahi. Culmea e că exemplul de la centru este imitat de către cei din teritoriu. Am urmărit amuzat o ședință de Consiliu Local din urbea mea și am râs în hohote, descoperind măruntele mize care le încearcă micile creiere, cele care pun în mișcare afaceri și corpuri mari, de peste 100 de kile... Codruț 11 mai 2006 Ieri am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
privitorului la televizor. În urmă cu zece ani, când începuseră deja defrișările vesele în masă din țara noastră, singurele știri de felul ăsta erau cele din cozile jurnalelor despre nu știu ce acțiune din Groenlanda a celor din Green Peace. Astăzi, asistăm amuzați la verva unui Vanghelie, care, probabil și cu ajutorul unui meditator la română, vorbește cât de cât coerent despre șmecheriile cu terenuri dintr-un oraș aproape rămas fără copaci. Evident, faptul că personaje „luxuriante“ ca primarul de sector 5 țin catargul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se despărțeau, convins, fiecare în parte de dreptatea lui, credeau că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce le place. Când mă întorceam seara acasă, trebuia să fac față unei avalanșe de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp. Le răspundeam întotdeauna în doi peri, amuzat. * Așa a mai trecut un an și am împlinit nouăsprezece. Soarele răsărea și apunea în fiecare zi, steagul se înălța și cobora în fiecare zi. Duminica mă întâlneam cu iubita prietenului meu mort. Nu-mi era prea clar ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ales trei fire și i-a oferit un euro. Băiatul s-a uitat cu oarecare nedumerire la ea, după care i-a mai dat câteva fire. La rândul ei, bu- nica lui Gruia i-a mai întins un euro. Zâmbind amuzat, copi- lul a vrut să-i mai dea câteva fire. Ea, însă, l-a mângâiat pe obraji și a intrat în biserică. A mai auzit, totuși, cuvintele co- pilului: - Merçi, madame, merçi beaucoup. Și eu și Claudia avem, între altele
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ne întrebe cum de ne-a venit ideea... “Păi, dacă domnu’ profesor Bâsceanu l-a amenințat că-i ia rolul. Trebuia să-l ajut într-un fel” a răspuns Stelică. “Deci, în ultimă instanță, eu sunt de vină” a replicat, amuzat, regizorul... Ce-ar fi să-l caut pe Stelică? O iau spre hotel. Camera 252. Cheia-i sus, aflu la recepție, rog să-l sune în cameră. Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem plăcerea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de multă vreme socotelile că cea mai bună șansă de a o prinde singură ca să-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de genul ăsta, arăta o vitalitate teribilă, se purta cum ajunseseră să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
inventasem fiecare vorbă. Eram cam proastă. Te-ai purtat cu totul altfel decât îmi închipuisem, socoteala mea dinainte n-a mai mers. Cred că te-ai și prins că fabulez, înțelegeam asta după felul în care te uitai la mine, amuzat și ușor ironic. Îmi venea să-ți dau cu ceva în cap. În clipa aia, lacrimile mele erau chiar adevărate. De ciudă. Nici măcar nu știam cum arată cu adevărat un bărbat, cu atât mai mult habar n-aveam ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei. În fiecare seară, reușeam să citesc măcar câte un capitol. În acea seară, însă, abia am parcurs câteva paragrafe și am adormit dus!... Un vis m-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu sunt un socialist militant. Dacă nu poate, nu cred că mai contează ce se Întâmplă cu omul și cu sistemele create de el acum sau altă dată. - Sunt și curios, și amuzat, a declarat bărbatul cel masiv. Ești Încă foarte tânăr. - Ceea ce nu poate să Însemne decât că n-am fost corupt Încă și nici n-am fost transformat de experiență Într-o ființă timidă. Posed cea mai valoroasă experiență, experiența rasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la fel de încremenită. Ascultase fascinat scurta istorie a grupului de amazoane, cu un sentiment al irealului. Căci povestea nu explica nimic. Nu metodele sau amănuntele modului în care fusese adus aici contau. Ci de ce? Observă ochii plăcuți care zâmbeau către el amuzați. Jefferson Dayles spuse încet: - Este posibil să doriți să relatați ziariștilor sau autorităților ceea ce vi s-a întâmplat. Kay, dă-i domnului Craig articolul pe care l-am pregătit pentru a preîntâmpina o asemenea eventualitate. Tânăra se ridică de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o înălțime mare, și zece avioane de o formă ciudată. Rușii, bine înțeles. Îmi închipui perfect scena: Mariana trebue să fi fost în culmea fericirii că avea în fine prilejul să vadă de aproape cum arată "diavolii roșii"; locotenentul Livianu, amuzat, a râs, probabil, făcând ca de obiceiu, gropițe în amândoi obrajii; Popescu, răgușit de nesomn, o fi înjurat, iar radiotelegrafistul Merișescu, avansând cu dispreț buza lui inferioară, se va fi întrebat: Ce mai caută idioții ăștia pe aici?"... Aproape zilnic
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
comisiei, spunîndu-mi: ― Ți-am pus "foarte bine"! Poți să pleci, pentru că răspunsul dat te scutește să mai fii ascultat și la celelalte materii, căci, sânt convins, dealtfel ca și domnii profesori din comisie ― îi asocie el pe ceilalți, care, surâzând amuzați, moțăiau aprobativ din cap ― că ai răspunde la fel de frumos! Așa că, Băjenarule... la revedere într-a V-a, la toamnă! ― Vă salut, domnilor profesori! am spus eu peste măsură de grăbit, și, băgîndu-mi cărțile-n ghiozdan, claie peste grămadă, n-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ingrid rostea, scurt, fără legătură aparentă, iubire; discutau despre un film, ea rostea, aproape insesizabil, căsnicie; vorbeau despre mîncare, de cel puțin trei-patru ori, strecura familie. Doar-doar În mintea lui Thomas se vor fixa noțiunile-cheie ale unui trai conjugal; Thomas, amuzat, o lăsa să bată cîmpii; Ingrid poate nu făcea asta cu metodă, ci dintr-un tic verbal. Pornit din instinctul de perpetuare: Dumnezeu spusese: Înmulțiți-vă! - Adam al ei parcă era surd. Thomas se amuzase aflînd. Apoi devenise curios: exista
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
necontenit: capitularea lui Thomas, adică aducerea lui În fața ofițerului stării civile, Într-o bună zi. Doar În mintea ei putea să se petreacă una ca asta; Thomas fusese mereu vînător, nu pradă. Ce frumos vorbea Ingrid! Thomas o asculta surîzÎnd amuzat; Ingrid se dovedea În monologul ei și evlavioasă, chiar era sau așa se străduia să pară; se Închina des, spunea rugăciuni Înainte de masă, la culcare, poate și Înainte de a face sex ori după. O vrăjitoare. Ingrid, prefăcuto, lasă vorba și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de o seamă de boli și de sarcini nedorite. Moș Crăciun, deconspirat, nu mai făcea doi bani; Thomas și-a dat jos și veșmîntul, pornind, În civil, singur, spre Christiania. Cizmele roșii Îi mai făceau pe cîte unii să Întoarcă, amuzați, capul, dar se fereau să rîdă ori să facă glume, nu era bine să ai de-a face c-un nebun care privea peste capetele trecătorilor; puternic, liber, satisfăcut, senin; nu ar fi lovit pe nimeni, iubea pe toată lumea atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pizza, tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care ne-am vèzut fiecare de farfuriile noastre, Șerban atacè din nou, Vezi cè nevastè-mea, știi cum sunt femeile, vrea sè te vadè însurat! Te previn! eu, amuzat, glumind, N-are nevoie de CV-ul meu? Nu dragè, știe ea mai bine, Bine, admite Matei, dar cu o condiție! Care?! mirându-se Șerban cu gura plinè de carne, dè apoi pe gât o înghițiturè de bere, Vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă retrageți imediat după ce ați pătruns în profunzime în teritoriul inamic. E periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Obrajii albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]