161 matches
-
supărat. Nu trebuia să-ți spun adevărul. Ei m-au rugat să nu-ți spun adevărul dar eu ți l-am spus. Au să mă certe pentru asta. Mama întotdeauna mă certa pentru asta. Mă făcea vacă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amuzat.): Cum? IOANA: Vacă. Spunea că eu n-o să reușesc niciodată să-i iubesc pe călătorii prin ploaie pentru că eu nu spun niciodată adevărul. Așa apunea mama dar ce spunea ea nu mai e adevărat pentru că de atunci până azi adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se uită la păsări; se apleacă, ridica una din păsările care se zbat și începe s-o încălzească în pumni, suflându-i aer cald.) HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Ce știi tu? (Continuă să încălzească pasărea în palme.) HAMALUL (Plin de milă pentru pasăre și călător.): N-are zile, domnule. Dacă n-are zile, ce vreți să-i mai faceți? Mai bine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
multe lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu știam că există atâtea lucruri. HAMALUL: E semn rău... dacă a început să vă fie frică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Rușinat.): Știi, a început să-mi fie și foame... HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Și ce simțiți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... înțelegeți? Mi se pare cumplit de rușinos. HAMALUL: E normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care n-am reușit s-o reconstitui pas cu pas - despre fuga lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali carabinieri. În iarna anului 1903, mama, singura persoană a cărei prezență o putea suporta bătrânul În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Gelu era născut chiar în acea zi, dar atunci ne adunaserăm să-l sărbătorim. Tot am închinat în cinstea lui și-a lui Ceaușescu. „Îți bag meniu, meștere, țin-te tare“, l-am avertizat pe Paul în gând. Mă gândeam amuzat că mă confundase cu unul dintre cei care fuseseră la petrecerea mare, dată de Ceaușescu la Sala Palatului. Probabil cheful se lățise, unii dintre invitați, cei de pe la sectoare, se risipiseră prin oraș și umblau Daciile negre să-i culeagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un alt pescăruș. O să coboare să-l mănânce, iar urmăritorii noștri au să se țină după el. Aproape că-i era rușine să mai întrebe, dar voia să știe tot: —Și oglindă? — Va fi un excelent semnal luminos... îi explică amuzat Navigatorul-Căpitan. Ai observat cum reflectă strălucirea soarelui, proiectând raze vizibile de la mare depărtare?... Din timp în timp, cănd oală o să se învârtă, o să trimită asemenea raze, iar Te-Onó au să creadă că sunt săbiile noastre, pe care au avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar fi simțit În stare să creadă În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă mai poate reține aici. Căruntul își mișcă privirea spre Dascălu. Întrebă în doi peri: ― Tu ce spui? ― Mi-e egal. Scarlat rămase un timp pe gânduri. Se uitau toți la el. Bătrânii livizi, prea storși ca să mai reacționeze, Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă amuzat Matei. Spune-mi, te rog, chiar așa impresie proastă fac? ― Execrabilă! ― Trebuie să ne sfătuim, declară Melania Lupu făcând ordine pe masă. ― Iar? Ce naiba, a mers totul pe roate! ― Domnii de la Miliție vor reveni... Popa șterse cuțitul pe o bucățică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să vă confirme și Melania Lupu. La un moment dat, a început un scandal crâncen. Țipau amândoi ca din gură de șarpe. ― De ce? întrebă amuzat Cristescu. Agenda bătrânului îl fascina. Popa o închise și o puse în buzunarul halatului. ― Individa rezistase la toate probele. N-au impresionat-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
considerat-o excelentă, surâse maiorul. E de fapt marea dumneavoastră idee: crimă de la distanță sau crimă în absența criminalului. Nici acum nu-mi dau seama dacă la mijloc a fost premeditare. Îmi vine mai degrabă să cred că uneori vă amuzați încercînd să combinați fazele unei crime perfecte. Un exercițiu de fantezie! Circumstanțe excepționale v-au îngăduit să o puneți în aplicare. Cu ce vă ocupați, domnule Vîlcu? ― Nu vi s-a spus? Mă surprinde. Sânt contabil la un institut de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pizza, tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care ne-am vèzut fiecare de farfuriile noastre, Șerban atacè din nou, Vezi cè nevastè-mea, știi cum sunt femeile, vrea sè te vadè însurat! Te previn! eu, amuzat, glumind, N-are nevoie de CV-ul meu? Nu dragè, știe ea mai bine, Bine, admite Matei, dar cu o condiție! Care?! mirându-se Șerban cu gura plinè de carne, dè apoi pe gât o înghițiturè de bere, Vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia, dar sfârșise în mâna cămătarului Paolino, de la care nu am mai izbutit să-l răscumpăr. Am pregătit o tăbliță cu ceara perfect întinsă și un ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și se scrie istoria, am replicat. A luat loc pe pat. - Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-a ținut cont de rangul solului, așa că am ocărât și naivitatea longobardă. Taso i-a dat replica: - La domeniul neamului Ariberti ni s-au alăturat vărul meu, Rotari de Brescia, și magistrul său. Gregorio s-a uitat la mine amuzat, și la Rotari, cu atenție. - Vor fi și ei găzduiți cum se cuvine, dar magistrul va trebui să accepte altă locație. Am fost condus să-mi las bagajul la episcopat, o clădire de cărămidă cu trei caturi. M-a însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
inima Theo, De ce râzi? întrebarea mea neștiutoare, Cum să nu râd?! binedispus, Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat chiar, dar rămân la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă retrageți imediat după ce ați pătruns în profunzime în teritoriul inamic. E periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Obrajii albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Acesta mi-a echilibrat brațele cu mâinile lui puternice și, preț de o dulce și măreață secundă, mi-am simțit spatele lipit de pieptul lui solid. Am ridicat ochii și l-am descoperit pe Randall privind în jos, către mine, amuzat. Eu eram terifiată. și mută. Nu mai puteam nici să mă mișc, nici să respir. El mi-a zâmbit - cu grație, aș putea adăuga, dac-ar fi să luăm în considerare faptul că, din cauza mea, își vărsase o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Acolo, urmă ea, folosind un cuvînt menit să cuprindă Întreaga lume din afară, nu erai fericit. Și adăugă În șoaptă: Aș face orice ca să rămîi fericit. Așa te vreau. Așa Îmi placi. — Acolo nu mă plăceai deloc? o Întrebă el, amuzat că o surprinsese contrazicîndu-se, dar ea Îi răspunse, foarte serios: — Nu poți vedea la infinit un om nefericit, de dimineață pînă seara... — Aș vrea atît de mult să-mi amintesc... — Ce rost are să-ți amintești? — Trebuie să ne amintim, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ne întrebe cum de ne-a venit ideea... “Păi, dacă domnu’ profesor Bâsceanu l-a amenințat că-i ia rolul. Trebuia să-l ajut într-un fel” a răspuns Stelică. “Deci, în ultimă instanță, eu sunt de vină” a replicat, amuzat, regizorul... Ce-ar fi să-l caut pe Stelică? O iau spre hotel. Camera 252. Cheia-i sus, aflu la recepție, rog să-l sune în cameră. Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem plăcerea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de multă vreme socotelile că cea mai bună șansă de a o prinde singură ca să-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de genul ăsta, arăta o vitalitate teribilă, se purta cum ajunseseră să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
inventasem fiecare vorbă. Eram cam proastă. Te-ai purtat cu totul altfel decât îmi închipuisem, socoteala mea dinainte n-a mai mers. Cred că te-ai și prins că fabulez, înțelegeam asta după felul în care te uitai la mine, amuzat și ușor ironic. Îmi venea să-ți dau cu ceva în cap. În clipa aia, lacrimile mele erau chiar adevărate. De ciudă. Nici măcar nu știam cum arată cu adevărat un bărbat, cu atât mai mult habar n-aveam ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]