434 matches
-
esențială a acesteia (Stoneall, 1983: 4). Putem remarca de asemenea contradicțiile în conceptualizarea comunității: pentru unii autori comunitatea nu poate exista în absența oricăruia dintre elementele care o compun (mediul înconjurător, relațiile de prietenie, etc); pentru alții comunitatea este un anacronism, ea neputând exista într-o societate modernă. 2.2. Istoricul conceptului și ideii de comunitate Deși este un concept de largă extensiune în sociologie și cu multiple semnificații, ideii de comunitate nu i-a fost acordată aceeași atenție de-a
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-o Houdon îl numește „surâsul rațiunii”, the smile of reason (termeni cu care își și intitulează acel capitol). A crede, așa cum face scriitorul pe care l-am citat la început, că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci una de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a sări de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prea explicit: ilegitimitatea regimului comunist, ilegalitatea nomenklaturii, reprimarea sistematică, birocratizată a unei Întregi societăți. Vinovatul ultim este mereu același, extern, Uniunea Sovietică. Dar nu Își ia, ca istoricul Davies, unele precauții, cum ar fi aceea de a-și suspecta probabile anacronisme sau de a reflecta asupra unor posibile distanțe Între ceea ce a fost regimul comunist În Polonia și ceea ce spun polonezii Înșiși că ar fi fost. Un alt termen de comparație pentru Întreprinderea lui Buhler a fost lucrarea lui Jakub Karpinski
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
uimitor și justificînd paralelismul Între atitudinea dinainte de 1989 și cea de acum este comunicatul Ministerului de Externe În replică la discursul rostit de George Soros la reuniunea Consiliului Permanent al OSCE (10 aprilie 2003, Viena): „Afirmațiile lui George Soros denotă anacronism, lipsă de informare și ignorarea cu bună-știință a schimbărilor majore din societatea românească. Discursul domnului Soros este surprinzător cu atît mai mult cu cît vine din partea unei persoane care se dorește a fi promotor al deschiderii și progresului În fostele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o atenție specială beneficiază destinul curentelor, ce devin rând pe rând repere de înseriere formală a operelor. Eliberat de algoritmul istoricist, M. își permite să adopte tehnica anacronismului, făcând, când este cazul, naveta între Arghezi, Barbu, suprarealiști și textele medievale, romanul pașoptist și Cristian Teodorescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade și Gh. Sion. Acest mod de tratare implică o reformă valorică - un proces de recanonizare, care declasează anumite texte
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Deși astfel de cazuri de „auto-exploatare” nu erau rare printre familiile de țărani, dovada adusă de Lenin nu era prea convingătoare. După cum Înțelegea el (și Marx) modurile de producție, supraviețuirea activităților meșteșugărești și a micii agriculturi era doar un mic anacronism. Între timp, s-a descoperit cât de eficientă și solidă poate fi producția la scară mică, Însă Lenin avea părerea sa de neclintit cu privire la viitor. „Acest studiu demonstrează superioritatea producției la scară largă În agricultură... șșiț faptul că țăranul muncește
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
următorul deceniu de mai multe teatre din țară. Pornind de la un conflict familial, declanșat de presupuse infidelități, autorul reușește o construcție dramatică relativ echilibrată, cu situații credibile, în care observația satirică funcționează constant. Faptele și personajele suferă însă de un anacronism incomod; motivul bărbatului terorizat de o soție autoritară, aflată sub influența unei mătuși preocupate exclusiv de facerea și desfacerea căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman în două volume, Mai sunt oameni buni (1940), s-a bucurat de atenția criticii
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
mai inspirate nici piesele istorice Dragomir Rucăreanul, vulturul munților (1885) și Mihai Bravul (1885). Asupra unora dintre ele, în treacăt, Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate parcă, ele foiesc de inadvertențe, de anacronisme. Nu mai puțin artificială e limba. Chiar sumară, execuția lui Eminescu era cu totul îndreptățită. SCRIERI: Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, București, [1868]; Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1869
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
caracter de exclusivitate”. Vechiul scepticism, oarecum empiric, evolua acum „spre un relativism estetic pur principial, reatașat la teoria cunoașterii”. Cele mai multe cărți îmbătrânesc, mai multe încă mor repede; judecățile de valoare despre atâtea cărți se învechesc și ele, devenind truisme sau anacronisme. De necesitatea revizuirii unor astfel de judecăți (devenite prejudecăți), mai exact de inerentele mutații în materie de gust și receptare, frecventatorii lucizi ai artelor erau conștienți de mult. Totuși, pronunțându-se pentru reconsiderarea miturilor, pentru izgonirea locurilor comune, aducând argumente
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au făcut pe A. Cameron să conchidă că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Tristan și a Izoldei (1990), unde se repovestește legenda din poemul prelucrat de Joseph Bédier „care păstrează credințele pline de eresuri și simbolurile din cântecele vechilor trubaduri”, acțiunea petrecându-se „acum nouă sute de ani”, de unde și o serie de anacronisme supărătoare. Deși în bună măsură autorul nu face altceva decât să transcrie textul originar, el obține un efect de delectare lingvistică și surprinde semnificația adevăratei iubiri dintre Tristan și Izolda, înlocuind „lămuririle” bardice prin supranatural și accidental. Alcătuit din trei
GIONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
sub conducerea lui Ștefan Bănulescu), cu povestirea Nocturnă. Editorial, va fi prezent din 1970, când îi apar cvasisimultan volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și eseul despre Tudor Arghezi, Marele Alpha. Se poate remarca existența unui dublu „anacronism”: G. debutează odată cu scriitori de regulă cu zece-cincisprezece ani mai tineri decât el și, pe de altă parte, se autosituează ca un continuator, dacă nu chiar ca un reprezentant întârziat al „generației războiului”, simțindu-se „mai atașat de Geo Dumitrescu
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II, regele Portugaliii (1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
relevând efectele intruziunii politicului în cultură, manifestările anticulturale din țară și atitudinea scriitorilor și oamenilor de cultură sub presiunea directivelor de partid: Virgil Ierunca (Lucian Blaga în centrul unei polemici și al unei deriziuni), Mihai Cismărescu (Despre protocronism și alte anacronisme), Monica Lovinescu (Vocația denunțului la Mihai Beniuc, Două cazuri clinice ale miticismului. Grâul și neghina) ș.a. Susținând și sub raport grafic ideea de continuitate a tradițiilor presei literare românești interbelice, ilustrația, ce revine mai multor artiști plastici din exil (Eugen
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
Altele sînt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la cîțiva ani după moartea lui Gainas. în fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sînt anacronisme evidente, deoarece nu sînt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au făcut pe A. Cameron să conchidă că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o monografie științifică, cea a lui Bousset. Oricât de meritorie ar fi fost pentru vremea sa, ea e depășită acum” (p. X). De un tratament aproape identic beneficiază R.H. Charles. Cititorului de astăzi îi este totuși greu să accepte anumite anacronisme utilizate, cu o dezinvoltură dezarmantă, de părintele Rigaux încă din primele pagini ale scrierii sale: „Tradițiile Israelului, notează el, referitoare la Anticrist și la dușmanii împărăției lui Dumnezeu fac parte dintr‑un ansamblu de credințe desemnat de termenul «eshatologie»” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de erezii subordinaționist‑deiste, apărarea unității monolitice a divinității constituind premizele ereziei monarhianiste, cu cele două variante: adopționism și patripasianism sau modalism (sabelianism). Încercând să salveze unitatea divină, Marcel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Scene din viața unui bădăran, memorabil portret al unui semidoct care se vrea autor dramatic, ambele satire ale mediocrității și imposturii, amintind prin unele caracteristici ritmica pieselor lui Mihail Sebastian. Arma secretă a lui Arhimede speculează valoarea comică a anacronismelor, într-o structură compozițională de feerie. În ampla culegere de texte dramatice comentate Beția de cucută (1984) figurează, alături de piesele cărora S. le datorează consacrarea în teatrul românesc, trei noi lucrări, exploatând fiecare alt filon dramatic. Elogiul nebuniei, publicată inițial
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Are loc o înfruntare de atitudini etice, urmărită în capitole lungi, dăunătoare echilibrului compozițional. Intenția este și aici de a proba că excesele de orice natură sunt funeste. Se recurge la o intrigă sumar închipuită și la întâmplări în care anacronismele sunt înadins solicitate, spre a se sugera o atmosferă marcată de ritualuri mistice. Pe alt plan se situează romanele Corbei (publicat în 1906-1907 în „Tribuna”), Cel din urmă Armaș (1923) și Din păcat în păcat („Adevărul literar și artistic”, 1924-1925
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
tibetanilor erau Încă abia elementare. Dar, de fapt, nu există nici o mărturie care să ateste, pentru acea perioadă, că altcineva a mers la fel de departe ca și Kőrösi Csoma, și În nici un caz În altă direcție decât cea strict filologică. Acest anacronism violent- dacă se observă interpolarea unui Tibet de tip Blavatsky - este un fel de ridicare la puterea a doua a dimensiunii secrete a doctorului sas. Așadar o bibliotecă...tc "Așadar o bibliotecă..." Pentru a ajunge la Honigberger, și Zerlendi, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
argumente convingătoare. Concepția asupra pedepsei cu moartea, căreia autorul Îi dedica un Întreg capitol (cea mai consistentă și documentată pledoarie de până atunci În favoarea abolirii acesteia) , În care influența lui Beccaria era una sensibilă , completa un profil tributar până la limita anacronismului filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă, în care simbolul vizează întotdeauna cultura, și prin forma naivă a versificației, poezia lui V. este de un marcat anacronism. SCRIERI: Vieața și scrierile lui Q. Valeriu Catul, Iași, 1884; Un studiu asupra vieței și a principalelor scrieri ale celor doi poeți germani: Goethe și Schiller, Iași, 1891; Poesii, [I-]II, București, 1908-1910. Traduceri: Lucian din Samosata, Dialogul morților, Iași
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]