490 matches
-
cataforică pentru a fi interpretate. Unele unități pot fi când pronume reprezentante, când autonome, de pildă fiecare: Fiecare nu se gândește decât la sine (autonom). Se întoarseră. Fiecare avea un sac (reprezentant). Determinanții posesivi de persoana a III-a constituie anafore pronominale: își din Stendhal își iubește eroul este echivalentul lui "al lui". Însă acordul în gen și în număr se face cu un substantiv determinat, și nu cu cel anaforizat, cu Stendhal. Antecedentul unui pronume reprezentant nu este neapărat grupul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu era umilă decât în fața lui, cu toți ceilalți păstrându-și vechile-i obiceiuri de struț care o făceau o mizerabilă 265. În ciuda apropierii, nu "fata" este antecedentul pentru "ea", ci "odioasa creatură", elementul evidențiat prin dinamica textului. 7.10. Anafora lexicală fidelă În relațiile anaforice lexicale numite fidele, se reia aceeași unitate lexicală, trecând de la determinantul nehotărât la determinantul hotărât sau demonstrativ. Referentul grupului nominal nehotărât, prin simplul fapt că a fost introdus în text, este considerat identificat și trebuie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
hotărât și prin pronumele demonstrativ. Observăm că doar anumite grupuri nominale introduse prin un fac obiectul unei reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obiectul unei reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși studentul stereotipic este tânăr. "Un Lup [...] Se folosi atunci de-o viclenie. C-o bâtă, c-un cimpoi și-o ipingea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt Procopie Ciobanul!" Gătit așa, Procopie de turmă se apropie la ceasul când adevăratul cioban cu bâtă și mintean și javrele dormeau buștean, pe câmp, de-a lungul și de-a latul. El i-a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi termeni nu au decât parțial
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi termeni nu au decât parțial același referent (coloanele nu sunt decât o parte a bisericii): În misterul umbrei făcute de aburii ploilor, ea (= uimitoarea biserică) urca din ce în ce mai clar pe cerul alb pe care-și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se curbau decât la niște înălțimi amețitoare 268... Ne aflăm aici la limita dintre cunoașterea lingvistică și cunoașterea lumii: competența lexicală a cititorului occidental deține poate informația potrivit căreia majoritatea bisericilor se sprijină pe niște piloni. În mod fundamental, anafora asociativă mobilizează relații de stereotipie: pentru a ne asuma o relație, trebuie să trecem prin reprezentarea pe care ne-o facem adesea despre o biserică gotică; într-un fel, anafora este deja inclusă în antecedent. Însă un cititor care ar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
majoritatea bisericilor se sprijină pe niște piloni. În mod fundamental, anafora asociativă mobilizează relații de stereotipie: pentru a ne asuma o relație, trebuie să trecem prin reprezentarea pe care ne-o facem adesea despre o biserică gotică; într-un fel, anafora este deja inclusă în antecedent. Însă un cititor care ar ignora faptul că bisericile gotice au ca trăsătură esențială coloanele, ar afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect cunoștințele cititorului. În schimb, anaforizarea lexicală a "coloanelor" prin "aceste paie" nu se bazează pe o asociere, ci pe o anaforă infidelă care plasează referentul într-o altă categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care plasează referentul într-o altă categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante în ceea ce privește anafora. Pentru a-și situa universul ficțiunii, naratorul trebuie să introducă un anumit număr de elemente noi în domeniul de cunoaștere propriu cititorului. Să analizăm primele rânduri din Capodopera necunoscută de Balzac (1845): Într-o dimineață friguroasă de decembrie, spre sfârșitul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
neofit nici n-ar fi pătruns la pictorul căruia îi datorăm minunatul portret al lui Henric al IV-lea, fără ajutorul neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce permite ca personajul să poată fi numit astfel; este întreaga prezentare făcută în rândurile de mai sus. Construind pas cu pas imaginea unui personaj timid și nevoiaș
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
permită identificarea tabloului în discuție: minunat nu este o proprietate care clasifică prin care s-ar putea selecta un referent și un unicat (ne imaginăm că nu există doar un singur portret al lui Henric al IV-lea). Nici de anaforă nu este vorba, de vreme ce portretul nu a fost introdus în rândurile anterioare; mai degrabă este vorba de o înțelegere: ca și cum cititorul, cam incert lucru, s-ar fi gândit la același obiect ca si naratorul. Prezența articolului hotărât nu este surprinzătoare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acceptă o enunțare. Ne-am putut da seama de acest lucru atunci când am evocat "dubla temporalitate narativă" care permite reperarea anumitor deictice în raport cu scena de lectură. Departe de a dispărea, actul narațiunii contribuie la impunerea coreferințelor. Astfel se face că anafora "sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste paie" cu "paiele", coreferința cu "coloanele" ar deveni mai nesigură: cititorul ar fi nevoit să reconstituie o relație metaforică pe care el o consideră evidentă prin "aceste". Această legătură directă făcută de demonstrativ, care impune coreferința, explică faptul că anaforele cu acest S pot fi, din punct de vedere material, apropiate de termenul anaforizat. Totuși, rămâne să explicăm dacă putem avea o reluare imediată prin articolul hotărât, cu un singur antecedent posibil: "Era odată un rege foarte crud căruia îi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dacă putem avea o reluare imediată prin articolul hotărât, cu un singur antecedent posibil: "Era odată un rege foarte crud căruia îi plăcea vânătoarea. Regele avea doi fii..." Potrivit lui G. Kleiber 271, se poate explica diferența dintre două tipuri de anafore nominale fidele plecând de la caracterul direct sau indirect al relației lor cu termenul anaforizat. Când folosim articolul hotărât, avem în vedere un obiect presupus unic (sau multiplu la plural), bazându-ne pe un ansamblu de "circumstanțe" care justifică desemnarea acelui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al doilea vers: naratorul îi indică cititorului că vorbește tot despre același iepure. Folosirea lui "acesta", chiar și într-o digresiune, privilegiul celui care spune povestea, întărește înțelegerea cu cititorul. În afara strânsei sale legături cu subiectivitatea enunțiativă, determinantul demonstrativ, spre deosebire de anafora realizată cu articol hotărât, introduce o discontinuitate: ea poate indica faptul că enunțătorul izolează, desprinde o temă. Ca în exemplul următor: Am un păr des, mătăsos, dureros, o masă arămie care-mi ajunge până la talie. Mi se spune adesea că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]