332 matches
-
verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de acord; ea ar putea fi o reflectare a altor fenomene sintactice, legate de coreferențialitate, care implică o covariație formală. În alte limbi, se întâlnesc și alte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
distincție mai veche, între acordul formal și acordul semantic, prezentă și în gramaticile mai vechi, tradiționale, și fac o observație cu caracter generalizator: în interiorul grupului nominal, acordul este (mai degrabă) formal, iar în domeniul predicativ, acordul este referențial. Pronumele utilizate anaforic se acordă conform INDEX-ului. Ipoteza celor două seturi de trăsături poate explica diverse tipuri de acord: (i) acordul hibrid, al substantivelor cu neconcordanță între trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea se pot acorda formal în interiorul GN
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea se pot acorda formal în interiorul GN, dar semantic în exteriorul GN. La fel ca în sârbo-croată, în engleză, o serie de substantive colective impun determinantului numărul singular, dar verbul și pronumele anaforice pot avea fie formă de plural, fie formă de singular: (36) a. This England team have put themselves in a good position to win the championship. (cf. Kim, 2004) b. This England team has put itself in a good position
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prezice că (i) toate substantivele care au astfel de neconcordanțe au valori CONCORD (formale) diferite de valorile INDEX (semantice, referențiale) și că (ii) acord intern grupului nominal se face pe baza trăsăturilor CONCORD, iar acordul extern grupului nominal (predicativ și anaforic), pe baza trăsăturilor INDEX. În română, acordul semantic și cel hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-a reunit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se face pe baza trăsăturilor CONCORD, iar acordul extern grupului nominal (predicativ și anaforic), pe baza trăsăturilor INDEX. În română, acordul semantic și cel hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-a reunit ieri în ședință. Aceștia au avut pe ordinea de zi... (="Guvernanții au avut pe ordinea de zi...") - substantivele care au o neconcordanță între genul formal și cel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul la distanță, când verbul se acordă cu un complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal Încadrarea la acord a concordanței pronumelor anaforice poate pune probleme pentru definirea acordului. Dacă definim acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta, integral sau parțial, informația gramaticală a regentului" (DSL, s.v.), rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu este delimitat sintactic. Prin aceasta, acordul pronumelor anaforice este un acord non-canonic. Din acest motiv, este preferabil să se vorbească despre concordanța formală a pronumelor anaforice, pentru a limita termenul de acord doar la contextele în care termenii între
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu este delimitat sintactic. Prin aceasta, acordul pronumelor anaforice este un acord non-canonic. Din acest motiv, este preferabil să se vorbească despre concordanța formală a pronumelor anaforice, pentru a limita termenul de acord doar la contextele în care termenii între care se stabilește relația de acord se află într-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu este delimitat sintactic. Prin aceasta, acordul pronumelor anaforice este un acord non-canonic. Din acest motiv, este preferabil să se vorbească despre concordanța formală a pronumelor anaforice, pentru a limita termenul de acord doar la contextele în care termenii între care se stabilește relația de acord se află într-un domeniu delimitat sintactic. Fără a face aici o descriere a acordului pronumelor anaforice, poate fi menționat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
concordanța formală a pronumelor anaforice, pentru a limita termenul de acord doar la contextele în care termenii între care se stabilește relația de acord se află într-un domeniu delimitat sintactic. Fără a face aici o descriere a acordului pronumelor anaforice, poate fi menționat faptul că frecvent acordul pronumelor personal cu antecedent nominal se face pe baze semantice, nu formale. Acest lucru este determinat de faptul că trăsăturile de gen și număr ale pronumelui sunt de tip referențial: (47) a. [Daniela
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Dacă o formă își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal într-un grup nominal, ea are valoare adjectivală. Dacă o formă își stabilește trăsăturile prin raportare la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și comportament pronominal. O parte dintre trăsăturile lor sunt contextuale, formale (genul, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Comerțului. - lectură monoreferențială b. Firma lui Ion și a lui Dan au fost înregistrate la Registrul Comerțului. - lectură bireferențială Al poate introduce un nou referent în discurs sau poate relua referentul introdus anterior. În general, există două tipuri de reluări anaforice - cele care marchează continuitatea referențială (reiau același referent) și cele care reiau doar conceptul antecedentului, introducând un nou referent în discurs 36: (95) a. Ion și-a înregistrat firma în noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul centru și substantivul în genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice, acordul lui al cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiectul nu este lexicalizat Verbele care acceptă subiect pot admite și nelexicalizarea acestuia, în anumite condiții. Cu alte cuvinte, româna este o limbă pro-drop44. Sunt mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul sintagmelor binominale): (21) O grămadă de oameni au participat la miting. - pe a doua poziție într-o sintagmă binominală pseudopartitivă, cu sens cantitativ: (22) O parte din guvern a participat / % au participat la o ședință la Parlament.45 - corelat anaforic cu un nominal anterior: (23) Studențiii au dat ieri examen. O mulțimei au luat note mari. Posibilitatea de a apărea în anumite configurații sintactice este legată de semantica substantivului colectiv. Unele substantive colective pot funcționa drept cuantificatori (nedefiniți numeric), fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tei - colectivele puternic referențiale (din clasa A) pot ocupa singure poziții argumentale. Cele din clasele B și C pot ocupa poziții argumentale doar dacă sunt completate cu un nominale ce specifică membrii grupului (sau dacă acest nominal poate fi recuperat anaforic din contextul anterior): (28) a. Tineretul sărbătorește Paștele în cluburi. b. Armata a primit o suplimentare de la buget de 1 milion de lei. (29) a. *Afară este o haită. (enunțul este insuficient semantic) b. Afară este o haită de lupi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar acordul se face la singular. Când colectivul are un grad de referențialitate mai scăzut, presupunând o lectură distributivă (sunt mai pertinenți în context membrii), acordul se face la plural. Cele două lecturi se reflectă și în acordul substitutelor pronominale anaforice ale colectivului: (47) a. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea Guvernului. - prevalează lectura de grup, acordul se face la singular; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la singular, în concordanță cu substantivul colectiv mulțime: b. O
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural. Cele două lecturi se reflectă și în acordul substitutelor pronominale anaforice ale colectivului: (47) a. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea Guvernului. - prevalează lectura de grup, acordul se face la singular; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la singular, în concordanță cu substantivul colectiv mulțime: b. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea Guvernului. Alta s-a îndreptat spre Piața Constituției. / Aceasta era condusă de un lider sindical. (48) a. O mulțime de protestatari au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
spre clădirea Guvernului. Alta s-a îndreptat spre Piața Constituției. / Aceasta era condusă de un lider sindical. (48) a. O mulțime de protestatari au plecat spre clădirea Guvernului. - lectură distributivă, sunt pertinenți membrii ansamblului; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la plural, în concordanță cu substantivul la plural protestatari: b. O mulțime de protestatari au plecat spre clădirea Guvernului. Alții au decis să rămână în Piața Constituției. / Aceștia scandau diverse lozinci. Ponderea semantică a celor două nominale din sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cărți au căzut / *a căzut din bibliotecă. Acordul la plural se poate face și în contextele cu elipsa nominalului cuantificat: (53) Am mers în Piața Constituției, unde se adunaseră sindicaliștii. O mulțime purtau pancarte antiguvern. Dacă nu poate fi recuperat anaforic din context nominalul la plural care exprimă entitățile cuantificate, acordul se face rar la plural: (54) a. Știam că se pregătește un miting al sindicaliștilor, așa că am mers în Piața Constituției. O mulțime aveau pancarte antiguvern. (se poate recupera anaforic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
anaforic din context nominalul la plural care exprimă entitățile cuantificate, acordul se face rar la plural: (54) a. Știam că se pregătește un miting al sindicaliștilor, așa că am mers în Piața Constituției. O mulțime aveau pancarte antiguvern. (se poate recupera anaforic substantivul la plural sindicaliști) - vs.: b. ??Știam că se pregătește un miting, așa că am mers în Piața Constituției. O mulțime aveau pancarte antiguvern. (nu se poate recupera anaforic un substantiv la plural, deși pluralul este implicat pragmatic în context, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mers în Piața Constituției. O mulțime aveau pancarte antiguvern. (se poate recupera anaforic substantivul la plural sindicaliști) - vs.: b. ??Știam că se pregătește un miting, așa că am mers în Piața Constituției. O mulțime aveau pancarte antiguvern. (nu se poate recupera anaforic un substantiv la plural, deși pluralul este implicat pragmatic în context, deoarece un miting implică multe persoane) 2.2. Numele proprii La fel ca substantivele comune, și numele proprii au trăsături de gen și număr, uneori marcate formal și transmise
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
4. Substantivele la plural, fără determinanți Sunt diverse contexte în care un substantiv la plural, fără articol, nu impune verbului acordul. În aceste contexte, se poate considera că avem a face cu elipsa unui substantiv comun sau a unui pronume anaforic rezumativ (asta): (76) a. Acolo e venituri și cheltuieli, e altceva. (I. Popescu, TVR 1) - Acolo e rubrica venituri și cheltuieli / Acolo e asta, venituri și cheltuieli... b. ...să nu mai vorbim de alte domenii, cum e confecții. (I. Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
devreme. b. Niciunul n-am / n-ați venit. - Niciunul dintre noi /voi n-am / n-ați venit. c. Fiecare am / ați rămas până la sfârșit. - Fiecare dintre noi / voi am / ați rămas până la sfârșit. Pronumele relative inclusive pot avea ca antecedent anaforic alte pronume (nehotărâte, demonstrative) sau substantive care denumesc setul de entități în care se includ locutorul sau interlocutorul: (87) a. Aceia / cei / toți / unii care am plecat mai devreme... b. Fetele care am plecat mai devreme eram sora mea și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entități (tuturor studenților denotați de GD studenți). Acordul la plural are astfel o motivație semantică ("sunt mai mulți studenți care nu au venit"). Acordul la plural este posibil și în absența lui N2 plural, dacă acesta este subînțeles sau recuperat anaforic, din context: (48) a. Studenții au dat astăzi examen. Niciunul nu au promovat. b. Îs mândru și fălos că a reușit să arate timișorenilor partea din Gheorghe Ciuhandu pe care niciunul nu au văzut-o timp de 13 ani. (www
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]