174 matches
-
stat acolo câtva timp, a mers în peștera lui un alt anahoret. Cand a intrat acesta în peștera a văzut un înger a lui Dumnezeu stând pe altarul care-l făcuse în peștera bătrânul și-l sfințise. Și a zis anahoretul către înger: - Ce faci aici? - Sunt îngerul lui Dumnezeu, îi răspunde îngerul și de când s-a sfințit altarul, mie mi s-a încredințat de Dumnezeu. CAPITOLUL 11 VIAȚA LUI AVVA AGHIODUL Avva Petru, preotul lavrei celui intru sfinți Părintele nostru
LIVADA DUHOVNICEASCA (3) de ION UNTARU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372884_a_374213]
-
EVCRATA - LIVADĂ DUHOVNICEASCA (51) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 158 DESPRE ASINUL CARE SLUJEA LA MĂNĂSTIREA MARDES Este un munte numit Mardes lângă marea Moartă. În acest munte locuiesc anahoreți. Aceștia au grădină la o depărtare de șase mile de țărmul mării. Anahoreții au și un grădinar acolo. La orice oră voiesc anahoreții să trimită zarzavat pun samarul pe măgar și-i zic: - Du-te la grădina, la grădinar și
LIVADA DUHOVNICEASCA (51) de ION UNTARU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346882_a_348211]
-
06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 158 DESPRE ASINUL CARE SLUJEA LA MĂNĂSTIREA MARDES Este un munte numit Mardes lângă marea Moartă. În acest munte locuiesc anahoreți. Aceștia au grădină la o depărtare de șase mile de țărmul mării. Anahoreții au și un grădinar acolo. La orice oră voiesc anahoreții să trimită zarzavat pun samarul pe măgar și-i zic: - Du-te la grădina, la grădinar și adu-ne zarzavat. Și el se duce numai la grădinar, se oprește la
LIVADA DUHOVNICEASCA (51) de ION UNTARU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346882_a_348211]
-
CARE SLUJEA LA MĂNĂSTIREA MARDES Este un munte numit Mardes lângă marea Moartă. În acest munte locuiesc anahoreți. Aceștia au grădină la o depărtare de șase mile de țărmul mării. Anahoreții au și un grădinar acolo. La orice oră voiesc anahoreții să trimită zarzavat pun samarul pe măgar și-i zic: - Du-te la grădina, la grădinar și adu-ne zarzavat. Și el se duce numai la grădinar, se oprește la poarta grădinii și cu capul lovește poartă. Grădinarul îl încărca
LIVADA DUHOVNICEASCA (51) de ION UNTARU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346882_a_348211]
-
Sfântului Apostol Pavel și a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan) și iau forma „Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (este)”. În acest fel este firească „utilizarea” în rugăciunea particulară a acestei mărturisiri a persoanei lui Iisus Hristos la care creștinii anahoreți ai veacului III - IV au adăugat „miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Practicarea rugăciunii în viața particulară deschide alte două dimensiuni ale acesteia, alături de cea eclesiologică și de cea sacramantalo-liturgică, anume dimensiunea mărturisitoare și cea personală. Prin pomenirea corectă a numelui
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
credeți că este soarta criticii de direcție ? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale ? Radu G.TEPOSU :Critică de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, incapatanandu-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de « CUVÂNTUL », care să
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
Taloș (3), la care voi mai avea prilejul să fac trimiteri. Iată pasajul la care mă refer : „Ar fi posibil ca legendele solomoniene orientale să se fi întâlnit pe teren românesc cu unele legende locale despre urmașii acelei «tagme de anahoreți... celibatari» ai dacilor, despre care Strabon și Josephus Flavius scriu că se abțineau de la plăcerile lumești și pe care poporul îi considera «călători prin nori» ?” (3, p. 49). Ulterior, într-un studiu devenit notoriu, Traian Herseni a detaliat problema, ajungând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din mănăstiri. La reproșul lui Ivan că asceții retrași În pustie și călugării Închiși În mănăstiri fac dovada unui mare egoism, căutând doar propria mântuire fără să Încerce să Îi ajute pe cei de afară, Aleoșa Îi răspunde că acești anahoreți nu trebuie să facă misionariat social, că pentru economia globală a mântuirii este suficient ca ei să găsească o cale individuală, care are rolul unui catalizator, al unui ferment la nivelul Întregii umanități. Mutatis mutandis, poate că nici intelectualii nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile, Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mândri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru opera sa Istoria religioasă (Historia Philothea) a lui Teodoret din Cyr (cf. p. ???), cu intenția de a scrie un fel de serie de „Vieți ale Părinților Italiei”, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1977. 23. Hipațiu din Efes Prima informație pe care o avem despre el se referă la anul 531 când împăratul Justinian l-a însărcinat să meargă să-l întâmpine, împreună cu patriarhul de Constantinopol, Eusebiu, și cu presbiterul Eusebiu, pe marele anahoret Saba care venea la Constantinopol ca mesager al episcopilor din Palestina (Chiril din Scitopolis, Viața Sfântului Saba 70; cf. și aici, mai jos, p. ???). Îl regăsim la dezbaterea ce reunește cinci episcopi calcedonieni și șase severieni, desfășurată la Constantinopol în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu întâlnirea cu presbiterul Isidor, care se ocupă de camerele pentru oaspeți din biserica de-acolo (cap. 1); acesta îl lasă în grija unui ascet teban, Dorotei (cap. 2); după câteva capitole consacrate unor personaje din Alexandria, autorul trece la anahoreții de pe muntele Nitria (7-15), apoi la cei din deșertul Scheti (16-34); începând cu cap. 35 ne mutăm în Palestina și Siria, însă cap. 38 se referă la Evagrie care se găsea la Nitria, și în general acest grup de capitole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teba care a fost prizonier timp de șase ani al bisazilor, o populație din India, și în această perioadă s-a informat despre obiceiurile din această țară și în special despre acelea ale poporului brahmanilor. Aceștia sunt descriși ca niște anahoreți; s-a spus că acest mic tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiană. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar e o dovadă a interesului lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din capitală, ci din micul sat Betelia, situat lângă vechea cetate a filistenilor, Gaza, și se născuse prin 380 într-o familie creștinată de multă vreme, convertită cu circa cincizeci de ani mai înainte după ce văzuse miracolele înfăptuite de faimosul anahoret Ilarion, a cărui viață ne este povestită de Ieronim. Cercetătorii s-au întrebat dacă Sozomen a făcut școală în tinerețe cu vreun călugăr din partea locului (chiar dacă acest lucru pare neobișnuit). Un alt pasaj din opera sa ne spune că Soozmen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mîndri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru opera sa Istoria religioasă (Historia Philothea) a lui Teodoret de Cyr (cf. p. 000), cu intenția de a scrie o serie de „Vieți ale Părinților Italiei”, așa cum scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1977. 23. Ipatie de Efes Prima informație pe care o avem despre el se referă la anul 531, cînd împăratul Iustinian l-a însărcinat să meargă să-l întîmpine, împreună cu patriarhul Eusebiu de Constantinopol și cu preotul Eusebiu, pe marele anahoret Sava, care venea la Constantinopol ca mesager al episcopilor din Palestina (Chiril din Scitopolis, Viața Sfîntului Sava 70; cf. și infra, p. 000). îl regăsim la dezbaterea ce reunește cinci episcopi calcedonieni și șase severieni, desfășurată la Constantinopol în 532
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu întîlnirea cu prezbiterul Isidor, care se ocupă de camerele pentru oaspeți din biserica de acolo (cap. 1); acesta îl lasă în grija unui ascet teban, Dorotei (cap. 2); după cîteva capitole consacrate unor personaje din Alexandria, autorul trece la anahoreții de pe muntele Nitria (7-15), apoi la cei din deșertul Sceti (16-34); începînd cu cap. 35 ne mutăm în Palestina și Siria, însă cap. 38 se referă la Evagrie, care se găsea la Nitria; în general, acest grup de capitole este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Teba care timp de șase ani a fost prizonier al bisazilor, o populație din India, și în perioada respectivă s-a informat despre obiceiurile din această țară, în special despre cele ale poporului brahmanilor. Aceștia sînt descriși ca niște anahoreți; s-a spus că micul tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiacă. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar dovedește interesul lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat a fost păstrată printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din capitală, ci din micul sat Betelia, situat lîngă vechea cetate a filistenilor, Gaza, și se născuse prin 380 într-o familie creștinată de multă vreme, convertită cu circa cincizeci de ani mai înainte, după ce văzuse miracolele înfăptuite de faimosul anahoret Ilarion, a cărui viață ne este povestită de Ieronim. Cercetătorii s-au întrebat dacă Sozomen a făcut școală în tinerețe cu vreun călugăr din partea locului (chiar dacă acest lucru pare neobișnuit). Un alt pasaj din opera sa ne spune că Soozmen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de puternici pentru viața anahoretică își făceau chilii izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul provensal a luat un avânt neobișnuit. Cassian i-a cerut episcopului Castor din Apt, fratele lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apoi inspector școlar în județul Tutova. Din 1905 funcționează ca secretar, ulterior ca șef de cabinet în Ministerul Instrucțiunii, iar din 1907, la recomandarea lui Mihail Dragomirescu, ca profesor la Institutul Pompilian din București. Viața sa este însă a unui anahoret, preocupat de dimensiunea religioasă a existenței, de experiența mistică, și făcând din poezie o cale de edificare spirituală. Debutează cu poezia Lacrimi de toamnă în 1889, la revista „Mugurul”. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Sămănătorul”, „Convorbiri critice”, „Făt-Frumos”, „Sburătorul”, „Viața românească
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
săracele izvoare literare ale Antichității și mai cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se străduiește să-și înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind să se intereseze de domeniul divinului, al naturii și al vieții animale, fără ca aceasta să aibă vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
va mai face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieții. Volumul următor, Pașii profetului, își găsește unitatea într-o întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
această mouă mlădiță a vieții spirituale, erau puține. Dar la gurile Dunării, apostulul Andrei își făcuse cu sârg datoria, aruncase cu spor acea sămânță rodnică și binefăcătoare, încât, poporul român avea să se ‘’nască’’ creștin, ba mi mult, un tânăr anahoret avea să ajungă tocmai în țara francilor, să cunoască îndeaproape pe Carol cel Mare și să aibă o contribuție deosebită în dezvoltarea învățământului și culturii în acea parte a lumii, după cum au făcut-o, mai târziu și chiar în zilele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]