1,142 matches
-
într-un roman al scriitorului rus Dostoievski, Crimă și pedeapsă, aduce cu adevărat marea noutate: și anume, cuvântul idee! Nu polysul sau cetatea feudală, națiunea sau religia, ci... ideea! Iată la ce rang a fost ridicată ideea de un tinerel anarhic și dezordonat, Raskolnikov care, îmbibat, fanatizat de exemplul napoleonian, decide într-un articolaș pe care-l publică într-un ziar - deci în forme articulate, noționale și nu metaforice! - că fiecare are dreptul de a-și croi un destin, iar crima
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
noi este validată doar de internauții din rețea sau/și de moderatorii ori administratorii site-urilor. O selecție există deja pe unele site-uri, cu toate că subiectul generează o serie de controverse: dacă rețeaua trebuie sau nu să rămână un spațiu anarhic. Peste ceva timp însă, vor apărea și la noi critici literari care vor studia literatura scrisă pe Internet, care vor decanta puținele scrieri valoroase din mulțimea celor de duzină (așa cum se întâmplă, de altfel, dintotdeauna în literatură) și care vor
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
apoi o zi mai buimacă. Din dezvoltarea acestor însemnări nocturne s-au născut zeci de scene, piese întregi". Interesantă e remarca potrivit căreia răbufnirile de vitalitate, de puternic temperament ce-l distingeau pe dramaturg ar fi format semnalele unei virtualități anarhice, care l-ar fi putut primejdui în cel mai înalt grad dacă nu erau zăgăzuite: "Sub viața sa ordonată, burgheză acum, cred că se ascundea un fel de poftă pentru viața boemă, poftă ce ar fi putut merge până la autodistrugere
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
Fascinat de arhetipul satului maramureșean (o biserică din lemn, înconjurată de acoperișurile de șindrila ale caselor vechi, cu porți sculptate magnific!), Mihai Grigorescu reușește, în peisajele sale devenite iconice, să mențină vie imaginea satului tradițional și să o contrapună modernismului anarhic și kitsch ce caracterizează frenezia dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute într-o lumină crepusculara, prezintă mereu natură și satul așa cum au rămas acestea în memoria și în sufletul nostru: pur, cald și învăluitor. M.C.D.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
reputatul prozator, critic și om de litere, Theodor Parapiru, în prezentarea volumului „Viață cu lupi, bani și moarte”, afirmă forța prozei scurte practicate de Mihai Vișoiu: „Prin 1965, când l-am cunoscut în târgul Călărașilor de la Dunăre, Mihai Vișoiu era anarhic și nonconformist, vorbind răzleș și colțuros despre multe subiecte delicate. Scria microschițe, o specie epică mai mult sau mai puțin validată de teoria literară, dar pretențioasă, pentru că înseamnă capacitatea și talentul de a comprima o întâmplare în câteva rânduri, precum și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
ești numai pacea de-o clipă, Iluzie a unei povești, Pe urmă te pierzi în risipă, Și iarăși mă-ntreb unde ești. Căci sînt al iubirii paharnic, Beau ca să trăiesc sau să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect, frînt anarhic, în zbor. Sînt omul ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și veche
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Îmi ești numai pacea de-o clipă,Iluzie a unei povești,Pe urmă te pierzi în risipă,Și iarăși mă-ntreb unde ești.Căci sînt al iubirii paharnic,Beau ca să trăiesc sau să mor,Avînt spre înalt ori zadarnicProiect, frînt anarhic, în zbor.Sînt omul ce arde sub ploaieși crede că încă e loc,Cînd arborii lumii se-ndoaie,De dragoste și de noroc. În dorul brutal de perecheStau zîmbet și lacrimi, și fum,Tu - rană adîncă și veche,Amestec de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu simtă că vin de undeva, Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea. Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu simtă că vin de undeva,Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea.Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher,Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață,Și, răsucind din cheie același arc de fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi... XXXII. ACELE VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi. Cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și cine este celălalt și reprezintă starea de a fi diferit de identitatea Sinelui. Problema este complexă, s-au ocupat mulți de ea, unii susținând că este o abatere de la platonism care l-a antrenat pe Levinas în „orbita filozofiei anarhice postmoderniste”. Poetul, eseistul Ștefan Augustin Doinaș (1992-2002) a făcut o analiză profundă, la sfârșitul căreia se întreabă: „Cum să interpretăm alteritatea? Ca un blestem de neocolit al condiției umane sau ca o șansă de afirmare a individului?”. Ea existând, cred
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
procentajul de mîrlani care cotizează la recensămînt, opina el. Iar pe acesta Îl poți afla În primele două săptămîni, nu-i nevoie de doi ani. Armata, căsătoria, Biserica și banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pus acolo, cât mai departe posibil de birourile de la Brigada Omucideri. Bănuiesc că ideea era ca prezența mea să fie ținută departe de restul personalului din Kripo, de teamă ca nu cumva să-i contaminez cu unele dintre atitudinile mele anarhice de investigație polițienească. Sau poate speraseră că spiritul meu neobedient ar putea fi înfrânt dacă mai întâi aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se desfășoară într-un moment; presupune practica exersată a kairos-ului; dimensiunea ei este subiectivă, personală, activă și instantanee; fabricarea ei este senzuală, în sensul originar al termenului; nomadă, arbitrară și subtilă, ea cere și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. în schimb, fericirea este constituită din suma plăcerilor trecute și viitoare. Dacă dimensiunea temporală a plăcerii coincide cu clipa, cea a fericirii trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Floreasca și altele pentru bucureșteni, apoi că și atunci, dacă nu munceai nu puteai să le descurci, așa cum este probabil în fiecare țară care se respectă. Acum „fabuloasa și fascinanta Românie”, cum îi e brandul parcă, intrată în bravul „capitalism anarhic” nu-ți dă dreptul nici să ajungi la Obor dacă n-ai un sfanț...Și mai mult, guvernele care se succed la putere o fac pentru propria propășire, cum și parlamentul ai cărui membri se poartă ca și cum ar fi închiriat
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
noi ne-am înrăit, Și-am uitat de Tine, cât ai pătimit! Săptămâna Mare, Denii an de an, Dă-mi credință Doamne, nădejde să am, Salciile toate în genunchi se pun Și durerea-Ți mare lumii ele-o spun! Freamătă anarhic, gloata disperată, Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată! Răstignit pe cruce, tâlharii hulesc, Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc! Iartă-ne Părinte, mare-i neputința! Firul e subțire, slabă e credința, Cântă iar cocoșul, noi ne
POEME de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350324_a_351653]
-
9, 17; Ps. 106,7; Osea 11, 4), așa precum alegerea patriarhilor este motivată de iubire ( Ps.47, 2; Mal. 1, 2; Deut. 33, 12). Având la temelie iubirea, relația între Iahve și Israel, nu este una juridică, de posesiune anarhică și unilaterală, în care Iahve dispune în mod despotic de Israel, ci este o relație paternală, în care Iahve este părintele fiilor lui Israel: Voi sunteți fii Domnului Dumnezeului vostru” (Deut. 14, 1), iar profetul Osea în mod similar sesizează
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Valori > MAREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Marea lumii astăzi este învolburată Fierbe ca într-o oală fiere și amar Mintea omenirii, grav avariată, Pare dezgolită de cerescul har. Spumegă anarhic, e prea multa ură, Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
Chicago și că joaca rolul lui Dracula”. Să nu-i recunoști știința și opera lui I.P. Culianu, dar să-l defăimezi prin motive inventate și să-l acuzi că, “încă din studenție a pus bazele la Iași unei societăți literare anarhice “Atlantida”, că “a pactizat cu Diavolul, ca dr-ul Faus sau Bruno”, să-l acuzi de impostură și arivism doar pentru că critică ortodoxismul și că îi omagiează pe Moshe Idel și Elie Wiesel și că “întreține relații cu alți colegi versați
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
se pune este aceea a exprimării ei. O stare interioară de suferință este, de pildă, cea care determină cel mai adesea expresia la ființele inferioare, cum ar fi șobolanii, câinii, etc.Efortul depus de autor pentru a compensa mișcarea, aparent anarhică, a fondului obscur al Creației este de natură biologică și de natură cretoare dumnezeiască. Pe de altă parte, cele două tensiuni de semn contrar, Creația în sine și creația autorului se cuplează în mai multe momente ce marchează o devenire
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
ești numai pacea de-o clipă, Iluzie a unei povești, Pe urmă te pierzi în risipă, Și iarăși mă-ntreb unde ești. Căci sînt al iubirii paharnic, Beau ca să trăiesc sau să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect, frînt anarhic, în zbor. Sînt omul ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și veche
FATALA ÎNTÎMPLARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365401_a_366730]
-
o subretă Foarte-ades joc la ruletă, Și simt adâncă chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire voluptuoasă M-oi mândri fără să-mi pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase, de legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult prea
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
de schimbătoare se întindea ca un covor creț la picioarele tinerei Andreea Neagu ce părea să fie absentă la toate aceste detalii. Oare ce privește? Marea? Poate, viitorul? Sau, poate, amintirile? De fapt omul începe, prin a fi un sistem anarhic de speranțe și sfârșește prin a fi un sistem organizat de amintiri. La om, singura ființă capabilă să evoce trecutul ca atare, memoria apare nu atât ca o facultate, cât ca o arhitectură complexă de funcții, care nu apar disociate
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
al instaurării acestei libertăți necontrolate tipică dezmățului, cu toții am fost dornici să înlăturăm dictatura, chiar și ei, căci, după cum am mai spus, sub dictatură ei n-au putut fura în voie, ca astăzi. Dar și așa, cu toată această hoție anarhică practicată azi fățiș de odraslele lor, ar fi fost excelent dacă ei ar fi lăsat economia țării să funcționeze... Demonstrația „golanilor” de la Universitate, din vara lui 1990, a preluat tot modelul fostului Cenaclu Flacăra, la balconul Universității promovându-se exact
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
inovator. Revoluționarea artei în concepția lui Tristan Tzara era „un nou început... de la zero!”, pentru că încrederea în cultură se pierduse. Educația, instituțiile, muzeele... și tot ce ține de vechea ordine, era respins de noul curent cultural și artistic nonconformist și anarhic, îndreptat împotriva rutinei, a gândirii și artei, a gustului estetic și moralei tradiționale. Se dorea instaurarea arbitrariul total, a neprevăzutului, se contrazicea totul, se nega totul... În schimb devenea din ce-în-ce mai credibilă credința într-un „nou” mai frumos, salvator
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]