388 matches
-
muri. Printr-o îndelungată și substanțială activitate publicistică, D.-G. a fost, la sfârșitul secolului trecut, principalul propagator al marxismului și al ideilor socialiste în România. Karl Marx și economiștii noștri (1884), Robia și socialismul, Ce vor socialiștii români (1886), Anarhism și socialism (1887), Concepția materialistă a istoriei (1892), Din ideile fundamentale ale socialismului științific (1906) cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Anarhism și socialism (1887), Concepția materialistă a istoriei (1892), Din ideile fundamentale ale socialismului științific (1906) cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori, articolele au un ton polemic, iar atitudinea e a unui propagandist care încearcă să expună cât mai accesibil, cu numeroase exemple concrete și analogii, chestiuni abstracte și complicate. În Neoiobăgia (1910) și Socialismul în țările
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu, I. M. Sadoveanu și G. Călinescu. „Centrul” supraviețuiește (mai bine zis renaște) prin scrierile prozatorilor „târgovișteni” (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George). O primă tentativă de „decuplare” se produce prin „anarhismul” brăilenilor (Nae Ionescu, Panait Istrati), fiind dublată de proiecția unor teritorii imaginare, cum ar fi spațiul levantin, definit în secvențele Arhipelagul Caragiale (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale, Paul Georgescu, Teodor Mazilu ș.a.) și Isarlâkul (Anton Pann, Ion Vinea, Ion
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Perpessicius, Opere, II, 301-302, IV, 283-286; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 231-236; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 442-445, IV, 239; Baltazar, Evocări, 162-164; Constantinescu, Scrieri, V, 208-211; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 33-36; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 119-122, passim; Boz, Cartea, 29-41; Ionescu, Război, I, 72-79; Cioculescu, Aspecte, 22-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 178, 272-273; Munteano, Panorama, 205, 266-268; Călinescu, Ist. lit. (1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă”. În consecință, idealul de artă e „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”. Spiritul epocii moderne - constată V. în 1925
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Zodiac”, ALA, 1931, 540; Șerban Cioculescu, „Incantații”, ADV, 1931, 14 691; Al. A. Philippide, „Incantații”, VR, 1932, 1-2; Călinescu, Ulysse, 136-140; Stephan Roll, „Act de prezență”, „unu”, 1932, 46; Șerban Cioculescu, „Petre Schlemihl”, ADV, 1932, 14 997; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 115-117, passim; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 173-182; Alexandrescu, Confesiuni, 40-42; Boz, Cartea, 243-244; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 178-179; Călinescu, Ist. lit. (1941), 782-784, Ist. lit. (1982), 866-868; Léon-Gabriel Gros, Ilarie Voronca, în Présentation des
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică apariția oricărei lucrări ce nu convenea întru totul diriguitorilor activității culturale. Se practica o cenzură mai strașnică decât cea
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
simplității, clarității și adâncimilor” și a „consecințelor morale” și încercând să acrediteze conceptul unui lirism filosofic, eliberat de imagini (E. Lovinescu îl plasează pe N. în „sfera poeziei «de concepție»”), autorul condamnă în bloc „modernismul” (ghilimelele au conotație peiorativă), proclamat „anarhism literar” (cam în același timp, Emilian I. Constantinescu publica Anarhismul poetic), „intenționat abscons și confuz”, „bâlbâială” și „beție de cuvinte”. Salvarea ar consta într-un nou umanism întru susținerea căruia sunt citați E. R. Curtius și H. von Hofmannsthal. Poezia
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
să acrediteze conceptul unui lirism filosofic, eliberat de imagini (E. Lovinescu îl plasează pe N. în „sfera poeziei «de concepție»”), autorul condamnă în bloc „modernismul” (ghilimelele au conotație peiorativă), proclamat „anarhism literar” (cam în același timp, Emilian I. Constantinescu publica Anarhismul poetic), „intenționat abscons și confuz”, „bâlbâială” și „beție de cuvinte”. Salvarea ar consta într-un nou umanism întru susținerea căruia sunt citați E. R. Curtius și H. von Hofmannsthal. Poezia, concepută ca un sacerdoțiu de vreme ce își asumă o finalitate moral-spirituală
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
O epocă, un personaj, ATN, 2000, 6; Vladimir Tismăneanu, Un antifascist european: Petre Pandrea și tragedia stângii românești, „22”, 2000, 32; Ionel Necula, Emil Cioran în memoriile lui Petre Pandrea, DL, 2000, 39; Dumitru Tiutiuca, Petre Pandrea între autenticitate și anarhism, CC, 2000, 9-12; Simion, Fragmente, IV, 254-264; Dan C. Mihăilescu, Tristeți acide pentru anul 2000, „22”, 2001, 569; Ion Vlad, Petre Pandrea. Semnele reînceperii, APF, 2001, 10-11; Petre Pandrea, mandarinul valah, CC, 2001, 7-12 (semnează Eugen Simion, Barbu Brezianu, Nadia
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
N. în cadrul suprarelismului românesc, rezuma aportul singular al acestuia prin reușita de a crea o „comedie a oniricului”. Ca suprarealist, Gellu Naum face parte din gruparea moderată (împreună cu Virgil Teodorescu și Paul Păun), grupare ce se revolta prin 1944 împotriva anarhismului suprarealist reprezentat de Gherasim Luca și D. Trost. Echilibrând dialectica suprarealistă, teoriile lui Gellu Naum se înscriu într-o acțiune de evaziune totală, de navigare în vis, dar în același timp de eliberare a omului. Face, cu alte cuvinte, o
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Bântuit de anxietăți și neputând crede în nimic, convins că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e pentru poetul modern singurul absolut. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 266-450; Constantin I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932; Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, tr. Leonid Dimov, pref. Mircea Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
recent libertarian, cu eventuale explicații la prima folosire într-un context dat. Dar canadienii francofoni (și elvețienii din Suisse romande, unde au apărut activiști ai curentului) au ales să folosească deopotrivă libertaire și libertarien: primul, mai vechi în limbă, desemnează anarhismul de stânga (anarho-socialiști, anarho-comuniști etc.), care păstrează de la Kropotkin și Bakunin impulsul revoluționar și antistatismul riguros, precum și anticapitalismul și respingerea proprietății private; al doilea termen a fost de curând pus în circulație (deci are încă nevoie de explicații pentru neinițiați
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
britanic The Economist numea „the constitutional loonies” - „nebunii constituționali”, cei care cred că cea mai mică prezență a guvernământului În viața privată este o distrugere a fundamentelor statului american. Mircea Mihăieș: Este și direcția UnaBomber. Vladimir Tismăneanu: Acesta era un anarhism de stânga. Timothy McTray intră mai degrabă În categoria unei patologii anarhice a extremei drepte. Lecturile sale vin dintr-o direcție fascistoidă, el luptând de altfel În primul război din Golf, În 1991. Ulterior a pătruns În acest tip de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fondul unei chinuitoare instabilități (în care o civilizație intră în dialog cu toate celelalte) e un „sacrilegiu groaznic” pentru gândirea iudaică, fiind socotită un mister profund și paradoxal. E o primă deviație serioasă a iudaismului medieval, spune Eliade, născând un anarhism religios. Denunțul falsului „Mesia” de către kabbalistul Nehemia Kohen a făcut ca prăbușirea lui Sabbatai să fie inevitabilă. Ecoul mișcării însă n-a putut fi stăvilit, agitațiile evreiești resimțindu-se în multe localități, cu precădere în cele din Peninsula Balcanică. Unul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a. ale secolului al XX-lea se vor supune complexității raporturilor dintre revoluția social-politică și o revoluție literară, articulând astfel, într-un dublu sens, programul lui M. A. Bakunin: „A distruge înseamnă a crea”. Repere bibliografice: Emilian I. Constantinescu, Anarhismul poetic, București, 1932; Radu Gyr, Curente de avangardă în literatura română, „Revista dobrogeană”, 1937, 7-9; Călinescu, Principii, 17-52; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Matei Călinescu, Eseuri
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
putea fi chiar așa. După ce am primit textul sancțiunii, ca să nu se creadă că chiar toți suntem marionete, am scris rapid o contestație în care explicam cu lux de amănunte din dicționarul explicativ al limbii române, definiția termenilor anarhic, anarhie, anarhism, ce veneau în totală contradicție cu motivația sancțiunii. După doar două zile am și primit soluționarea contestației mele, care preciza că motivația sancțiunii primite este corectă, exact cum mă și așteptam. Era inadmisibil ca salariatul să aibă dreptate împotriva hotărârii
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe "patrioticul prelat" din Coimbra care pleca la Roma în fruntea unui "pelerinaj de credincioși" - cât și anarhismul, care ,,în toată puritatea sa e un ideal sublim, pe care societățile îl realizează progresiv". Bernardino Machado era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr ales curând președinte al partidului republican. Adeziunea lui e o lovitură mortală dată monarhiei. Ultimele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
literaturii române de azi. E o carte singulară, care sfidează cu inteligență și talent direcțiile prozei românești actuale. N-are nimic de-a face nici cu problematica regimului comunist, a epocii Ceaușescu și a Securității, nici cu zgomotul și furia anarhismului punk, plin de violență și pornografie, nici cu revizitarea postmodernă a stilurilor artistice istoricizate, nici cu minimalismul prezentării vieții de zi cu zi. Nu e o scriere ideologică, nu activează pe nici un front, nu pretinde că deține nici un adevăr indiscutabil
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viețile lor, Încercând să se descrie, În treacăt, ca pe niște creaturi nemaivăzute, unice. „Mai degrabă tac, Își zise Kitty. Și mă simt bine În pielea blondei prostănace care ia prânzul cu marele mogul media.“ Să-și reducă la tăcere anarhismul ei Înnăscut. Fără Întrebări care să le transforme prânzul Într-un interviu de angajare. Nimic care să semene cu Întâlnirile ei triste din New York. Pe drumul cu taxiul Înapoi spre Los Angeles, trecură pe lângă un semn pe care scria Pacific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am fost În stare să punem la punct Încet, Încet, și curentele situate În afara filonului baconian. De exemplu, masonologia curentă Îi vede pe Iluminații din Bavaria, care urmăreau distrugerea națiunilor și destabilizarea statului, ca pe niște inspiratori nu numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o béte noire pentru moderniștii autohtoni; în mod ironic însă, tot el se va număra printre cei dintîi susținători ai lui Ion Minulescu și - după încă două decenii - va conduce prima teză de doctorat din România despre fenomenul poetic avangardist: Anarhismul poetic de Const. I. Emilian (1932)... Termenul de „avangardă” literară este atestat și într-o scrisoare a lui Gala Galaction către G. Ibrăileanu, din 19 septembrie 1912: „Voi face un mic volum de avangardă pe care îl editează Cocea” (cf.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea convenției biografice: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut/plîng în fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un anarhism lucid se naște din sentimentul insuportabil al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în libertate”, un carnavalesc plebeu tipic predadaist): „azi-dimineață din pentru ce ai vrut să fluieri telefon/ nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strînge MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești“ salută reușita revoluției în Rusia, deplînge debilitarea ei în Germania, mutația ei fascistă din Italia și reprimarea ei în Bulgaria, cînd guvernul agrarian-socialist al lui Alexandr Stamboliski a fost răsturnat de gărzile verzi ale lui Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de adeziunea la comunism a suprarealiștilor (care, la rîndul lor, îl respinseseră), pledînd pentru „revoluția permanentă a spiritului”, în numele unui anarhism egotist. Comunismul e calificat, fără menajamente, drept „nouă burghezie” dogmatic-academizantă: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată de la zero, revoluția comunistă este o formă burgheză de revoluție. Nu este o stare de spirit, ci o regretabilă necesitate. După ea reîncepe ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]