388 matches
-
sporită) acordate de "fuero" din Țara Bascilor și Catalonia. În plus, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, liberalismul a fost depășit în aripa stângă a spectrului politic de diferite tipuri de socialism și mai ales de anarhism, mult mai puternic și mai numeros în Spania decât oriunde altundeva în Europa, cu excepția (poate) a Rusiei. Spania a experimentat mai multe sisteme de guvernare diferite în perioada dintre războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea și izbucnirea războiului
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
care nu erau de origine spaniolă, revoluționari și reformiști s-au alăturat Brigăzilor Internaționale, crezând că Republica Spaniolă era linia întâi a războiului împotriva fascismului. Susținătorii lui Franco, însă, au prezentat lupta ca una între „hoardele roșii” ale comunismului și anarhismului de o parte și „Civilizația creștină” de cealaltă parte. Ei afirmau și că luptau pentru protejarea Establishmentului și pentru aducerea securității și sensului în ceea ce ei considerau o societate neguvernată și lipsită de lege. Republicanii erau și ei împărțiți. Stânga
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Construcția politică impusă de liberalism este aceea a unei democrații instituționale puternice, care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două erezii ce își au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta și în politicile sociale și
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
Dworkin, "nu pot fi contestate în numele unei concepții mult mai radicale a egalității, întrucât o asemenea concepție nu există"15. O astfel de apreciere dă cu siguranță apă la moară criticii libertariene, pentru că îl plasează pe Rawls la antipozii (bunului) anarhism libertarian. Acest conflict al interpretărilor își are originea în faptul că teoria dreptății nu-și propune să dea indicații cu privire la modalitățile concrete de punere în practică a regimului pe care Rawls îl numește "democrație bazată pe proprietatea privată". Totuși, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu se reînnoiește se sclerozează, se instituționalizează; ă a evita conflictul ă „blindarea” sau „blocarea” unui aparat ă se dovedește, mai devreme sau mai târziu, o decizie nefastă; ă adesea, „aventura asociativă” se desfășoară Între două pericole:al „Împotmolirii În anarhism” și al „derivelor mercantile, politicianiste sau tehnocrate”. Pentru a o Împiedica să se pervertească Într-o „punere la mezat a gestului altruist”, constituirea de mecanisme mai puțin rigide de concertare, coordonare și negociere este primordială (Lemieux, 1998; Rebelle și Swiatly
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
final sub forma unui manual școlar. Susține "necesitatea identificării unor soluții legale în vederea anulării condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic, anularea pedepselor cu închisoare și cu muncă forțată rezultate pe baza Decretului 153/1970 privind "parazitismul social", "anarhismul" și orice alt "comportament deviant". Dezavuarea Legii nr. 5 din 6 august 1978 pe baza căreia se putea desface contractul de muncă pentru "abateri de la etica și echitatea socialistă""; propune, în continuare, operarea unor modificări legislative pentru a fi înlesnită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de legionarismul românesc, franchismul spaniol prelungit până în 1975 și de alte regimuri asemănătoare. Organizările socialiste africane ori islamiste susțin colectivismul, solidaritatea și altruismul cu exagerări de tip fundamentalist, neorasist, depășind astfel opoziția față de capitalism. Mișcările de idei și atitudini precum anarhismul, conservatorismul și tradiționalismul, eco-feminismul, mișcări organizate de papalitate, islamism, mișcări antiglobalizare nu sunt numai anticapitaliste, dar adesea și antidemocratice. Capitalismul este criticat de anarhiști, marxiști, socialiști, precum și de religii universaliste precum creștinismul, iudaismul, islamismul. Criticile socialiste durează de la socialismul utopic
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acordul sau dezacordul dintre idei, deoarece era un spirit atras de obiectivitate. Din teoria cunoașterii, individualismul a fost prelungit în etică și politică de către J.J. Rousseau și simpatizanți. Romantismul ce a urmat a tins să ducă subiectivismul individualist spre un "anarhism total", calificat de Russell ca "o formă de nebunie", în care se complac și mulți dintre filosofii contemporani. (20, 2, p. 9) Același filosof menționa ca o altă formă de nebunie a lumii moderne și contemporane elogiul exagerat al "iscusinței
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sute de metri pătrați construiți pentru fiecare, neocupate în anii 2011-2012. În fața atâtor sfidări ale dreptății și demnității umane, "indignații" din Grecia, Spania, Italia, Portugalia și România au devenit violenți cu jandarmii, paznicii, miniștrii și parlamentarii țărilor respective. Pericolul instalării anarhismului crește. Tot mai des se folosește termenul de multiculturalism, care ar fi la el acasă în țările multietnice, dar numai până la tradiții. Modernizările întârzie ori sunt foarte distorsionate în imagini kitsch (o variantă a sa rezultă din anvelopările parțiale și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anarhia, arbitrariul și individualismul exagerat. Proprietatea este și "publică" (printre care drumurile, podurile, pășunile, multe lacuri și ape), "comunitară" ori "confesională", dar ea este mereu agresată de particulari veroși ridicați chiar din rândurile funcționarilor publici și a slujitorilor de cult. Anarhismul exagerat care nu se frânează poate fi corectat dacă este adevărat că din 2007 ne putem sprijini pe forțele ce le reprezintă cele 27 de țări care formează Uniunea Europeană a anului 2012. Altfel, tranziția începută la noi după 1989 spre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am fost În stare să punem la punct Încet, Încet, și curentele situate În afara filonului baconian. De exemplu, masonologia curentă Îi vede pe Iluminații din Bavaria, care urmăreau distrugerea națiunilor și destabilizarea statului, ca pe niște inspiratori nu numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică apariția oricărei lucrări ce nu convenea întru totul diriguitorilor activității culturale. Se practica o cenzură mai strașnică decât cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Charles Bryant și Arvid Nelson. Acesta din urmă, cercetător-invitat care redactează o teză privind silvicultura În Germania de Est, a reprezentat o nemaipomenită sursă de informații privind istoria silviculturii științifice În Germania. Masteranzii care au participat la seminarul meu despre anarhism și la cel ținut În colaborare - „Studiul comparativ al societăților agricole” - au citit mai multe capitole ale lucrării și le-au analizat atât de minuțios, Încât m-au obligat să revăd foarte multe chestiuni. Am avut marea șansă de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
marele poet naționalist polonez, Adam Mickiewicz, care a cântat profunzimea gândirii și creativitatea polonezilor de rând. Vezi Rosa Luxemburg: A Life, Beacon Press, Boston, 1986, pp. 22-27. Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 229. În ciuda acestei referiri negative la anarhism, părerile ei coincid considerabil de mult cu o viziunea anarhistă asupra rolului creativ și autonom jucat de actorii de rând În cadrul revoluției. Vezi, de exemplu, G.D. Maximoff, ed., The Political Philosopy of Bakunin: Scientific Anarchism, Free Press, New York, 1953, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Statul trebuie distrus. Ele reafirmă apoi, necesitatea unui număr de reguli juridice fără care viața În comun ar fi imposibilă, „dar care presupun totuși, realmente și logic, existența unui Stat”. Pentru că una din regulile juridice, adesea invocate de Înșiși teoreticienii anarhismului, este aceea a obligației, „așa cum ea rezultă din contractele private, liber concluse”. Aceste doctrine, care coincid cu cele ale lui Proudhon și Tucker, fac abstracție de „complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1941. Acest Însemn se referă la steaua roșie. Discursul locțiitorului primului-ministru la radio a fost publicat la 1 iulie 1941, În Universul. „Stalin XE "Stalin" este evreu”, Gazeta Țării, 1.7.1941. Ilie Rădulescu XE "Rădulescu, Ilie" , „Senzaționala demascare a anarhismului iudaic”, Porunca Vremi, 02.07.1941. Mișcările antisemite au susținut că nu exista evreu român - cu alte cuvinte, evreu care a absorbit cultura română și se identifică cu poporul român -, ci că toți evreii sunt „jidani”. Timpul, 04.07.1941
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
marijuana cu o atenție pe care nu o acordau examenului de bacalaureat. Studenți abandonați lângă piloni, studenți străini care conversau urlându-și În urechi. Bob Marley surâdea din centrul unui poster atârnat pe peretele din fund, de sub inițiala simbolică a anarhismului, un A Înscris Într-un cerc de vopsea neagră. Tineri bărboși ca niște talibani o priveau fără pic de simpatie sau de milă, și poate că râdeau de ea În timp ce sorbeau un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
E un joc la puterea a doua, căci Cioran se preface că joacă un rol, dar, prefăcându-se, el chiar îl joacă. În aceste condiții, cui să-i fie frică de Cioran?! Fie și mistificat, nihilismul lui (să-l numim anarhism?!) e întemeietor pentru ceilalți. De altfel, e întemeietor înainte de toate pentru sine. Oricum, nu numai anonimii care veneau să-i ceară sfaturi în legătură cu sinuciderea plecau înseninați, dar și un Beckett, care, după ce citește Demiurgul cel rău, îi scrie: „Printre ruinele
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
problema adevărului n-ar trebui să se pună. Îndoiala exclude, oricum, orice fel de militantism. Pentru un sceptic, mai importantă decât orice angajare este dezertarea. Așa încât, nu putem să nu ne întrebăm: Să-l intereseze pe Cioran adevărul?! În fapt, anarhismul tinereții se datorează tocmai absenței adevărului, imposibilității lui de a i se revela. Mai mult, nihilismul de mai târziu are exact aceleași cauze. Între aceste extreme, o ființă care caută, provoacă sau neagă. Finalmente, o ființă care face din negare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). Dar, cum în locul anarhismului de odinioară s-a instalat resemnarea, lui Cioran i-e greu să joace până la capăt postura celui satisfăcut de victoria sa negativă, de refugiul în anonimat, de cultivarea retragerii și a negării de sine. Deseori își detestă nu trecutul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în unul singur, care dă esența mercantilismului românesc. Cea de-a doua fază, liberalismul, urmează mercantilismului, fiind la antipodul acestuia. Doctrină a libertății totale, a inițiativei, proprietății private și a democrației moderne, cu conotații de neîncredere în puterea centrală și „anarhism de stat”, liberalismul, consideră Zeletin, are în secolul XX doar o semnificație istorică, întrucât țările avansate l-au depășit, iar cele întârziate sar peste el, trecând la cea de-a treia fază. Societatea românească și-a „precipitat” dezvoltarea, cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
superior, syzygos al Omului, primă emanație a Propatorului, Tatăl inscrutabil. Despre gnostici s-a spus adesea că ar fi anarhiști și ei chiar sînt, Într-un anumit sens, deoarece au creat o contracultură negînd principiile de bază ale culturii. Dar anarhismul gnostic primește, În acest text, o explicație metafizică cît se poate de interesantă: sînt numiți gnostici doar cei care nu Îl venerează pe Tatăl-arche (Început) al Universului, ci pe Tatăl Primordial (Propator), care este anarchos (fără de Început)53. SJ conține
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
artei. S-au reciclat ori s-au înghesuit în acest sac tot fel de absurdități, exotisme sau deșeuri pe care predecesorii noștri le lăsau să zacă în canal. Subzistă un dogmatism ascuns sub acest hiper-empirism, un autoritarism larvar sub acest anarhism vizual: ideea de sac. Am azi dreptul să bag aici totul și orice flacoane cu urină de artist, suporturi de sticle, uscătoare de păr, rame fără nimic în mijloc, funii cu noduri, un scaun lângă perete, cu fotografia respectivului scaun
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
s( ofere informa(îi cu valoare de fapte (i nu de opinii. Caracterul suplu, u(or maleabil (i mai pu(în constrîng(tor al observa(iei las( mare libertate cercet(torului (n explorarea realit((îi. Astfel, chiar (i (n econo-mia anarhismului epistemologic propov(duit de P. Feyrabend, observă(ia ((i g(se(te un loc, f(r( a mai vorbi de alte sisteme (i teorii care o presupun de la bun (nceput. Faptul acesta este cu atît mai evident cu cît societatea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ambivalențelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii", spune filosoful în Les trois matière (1960)307. Toate logicile și sistemele politice monovalente devin incapabile să înțeleagă natura umană a antitezelor care sunt viața (Eminescu), ducând fie spre dictaturi, fie spre anarhism. Nici maladiile psihice, nici cele sociale nu se pot vindeca fără a ține seamă de realitatea contradictorială a ființei: "tocmai contradicția noastră imanentă este libertatea noastră", precizează filosoful. Angoasa contradictoriului vine din "ocrotirea metafizicilor de mai multe ori milenare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]