1,480 matches
-
La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit, plexul splenic emite filete pentru splină, stomac și coada pancreasului. Ganglionii mezenterici superiori se găsesc la originea arterei mezenterice superioare, fie sub forma cea mai frecventă de două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în general mai voluminoși decât ganglionii mezenterici superiori și au sediul subarterial, prezentând adeseori în imediata vecinătate un mic complex ganglionar numit ganglionul renal posterior Hirschfeld. Ganglionii aorticorenali primesc filete mai ales de la micul splanhnic și splanhnicul inferior, care împreună cu anastomozele sosite de la ceilalți constituenți ganglionari ai plexului solar și ramurile eferente proprii, formează plexul peri- și juxtaarterial renal. În afara ramurilor hilare, acesta emană filete capsulare, suprarenale, pieloureterale, spermatice sau uteroovariene, precum și fibre anastomotice cu plexul intermezenteric. Pe lângă fibrele vegetative aferente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În același laborator, lucrările lui Remak sunt aprofundate de elevii săi Georg Meissner și Leopold Auerbach care, în 1857 și respectiv 1862, descriu plexurile submucos și mienteric. Cercetările berlineze sunt rapid difuzate în Europa și în 1858, Billroth (10) descrie anastomoze nervoase plexiforme în peretele gastric uman, iar Lister (11) implică structurile nervoase intraparietale în reglarea motilității intestinale. Conștient de valoarea acestor noțiuni, Henle contribuie la difuzarea lor, introducându-le în tratatul său de histologie (1871), unde se pot regăsi desenele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diametrul, arteriolele conțin musculatură netedă din ce în ce mai redusă. La nivelul metarteriolelor apar discontinuități ale acesteia, care sfârșesc în teritoriul precapilar cu un veritabil sfincter muscular. În anumite țesuturi și organe (pielea extremităților, plămâni, tub digestiv etc.), rețeaua capilară este dublată de anastomoze arteriovenoase, prevăzute de asemenea cu musculatură netedă. Variațiile de tonus ale acesteia, produse pe cale nervoasă sau umorală, determină fie scurtcircuitarea, fie dirijarea unei cantități mai mari de sânge spre capilarele din jur. În modul acesta, anastomozele arteriovenoase contribuie, alături de sfincterul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capilară este dublată de anastomoze arteriovenoase, prevăzute de asemenea cu musculatură netedă. Variațiile de tonus ale acesteia, produse pe cale nervoasă sau umorală, determină fie scurtcircuitarea, fie dirijarea unei cantități mai mari de sânge spre capilarele din jur. În modul acesta, anastomozele arteriovenoase contribuie, alături de sfincterul precapilar, la reglarea fluxului sanguin prin capilare. Grosimea peretelui capilar fiind de 0,3-0,8 µ, permite trecerea prin difuziune, ultrafiltrare și osmoză a tuturor substanțelor cu greutate moleculară mică din sânge în plasma interstițială. Ritmul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de capilare deschise. În sfârșit, venele sunt conducte fibromusculare al căror calibru crește de la periferie spre pompa centrală cardiacă. La nivel periferic, ele rezultă din confluarea segmentului venos al capilarelor în venule, ca principală cale de întoarcere a sângelui arteriolocapilar. Anastomozele arteriovenoase funcționează cu intermitență, ca o cale derivată, numai în anumite condiții fiziopatologice. Ca și arterele, venele mici sunt bogate în fibre musculare, în timp ce venele mari conțin mai ales fibre elastice. De aici, cele două proprietăți ale venelor: extensibilitatea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pulmonare Organ cu vascularizație dublă nutritivă și funcțională, plămânul aparține atât circulației sistemice cu regim de presiune înaltă, cât și circulației cu regim de presiune joasă. Deși aparțin unor compartimente diferite, cele două circuite vasculare stabilesc comunicări între ele prin anastomoze de diferite tipuri. Vasele circulației pulmonare prezintă o serie de particularități morfo-funcționale, ce le diferențiază de cele nutritive de origine aortică. Spre deosebire de ramurile aortice, arterele pulmonare sunt scurte, predominent elastice cu pereți subțiri și cu distensibilitate foarte mare, permițând ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigurată de vasele bronșice aparținând circulației sistemice cu regim de presiune înaltă, și funcțională, realizată de circulația pulmonară sau mica circulație, cu regim de presiune joasă. Deși aparțin unor compartimente diferite, cele două circuite sanguine stabilesc între ele comunicări prin anastomoze de diferite tipuri. II.3.2.1. Vascularizația nutritivă Vasele bronșice asigură vascularizația bronhiilor și a vaselor mari pulmonare, a septurilor fibroase, a pleurei viscerale și parietale mediastinale. Ramurile arteriale sunt satelite bronhiilor și merg până la bronhiolele terminale, dar nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt satelite bronhiilor și merg până la bronhiolele terminale, dar nu ajung până la zona alveolizată. Rețeaua capilară care se formează din arteriolele bronșice se continuă cu două plexuri venoase - submucos și peribronșic. Cele două plexuri realizează, prin comunicările dintre ele, numeroase anastomoze veno-venoase. Drenajul venos al plexului peribronșic se face spre vena azigos în partea dreaptă și în hemiazigos și intercostală superioară pentru partea stângă. Plexul submucos efectuează drenajul în cea mai mare parte în venele pulmonare, explicând infiltrația cu sânge venos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stâng este de numai 1-2% din debitul cardiac, datorită faptului că debitul sanguin pulmonar este mult mai mare față de cel bronșic. În unele circumstanțe patologice, când circulația pulmonară este obstruată sau distrusă, între cele două sisteme circulatorii se dezvoltă numeroase anastomoze anormale, astfel încât circulația bronșică preia o parte din rețeaua arterială pulmonară. În aceste condiții, debitul arterial bronșic poate crește, atingând valori până la 5-20% din debitul ventriculului stâng. Circulația pulmonară neadaptată valorilor tensionale crescute din teritoriul bronșic poate fi sediul unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de inhibiția centrului pupilar parasimpatic (zona anterioară a nucleului Edinger-Westphal din mezencefal). Calea eferentă va avea traiectul nervului oculomotor comun și de aici la ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare parasimpatice merg pe calea nervilor scurți ciliari pentru a forma plexuri de anastomoză pe fața externă a corpului ciliar de unde pleacă ramuri la sfincterul pupilar și cornee (fig. 159). Relaxarea pupilară este comandată de inervația simpatică reprezentată de centrul hipotalamic Karplus și Kreidl din planșeul ventriculului III și căile descendente pontobulbare și intermediolaterale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Putem concluziona că boala periodontală pare să crească riscul BAP. Cu toate acestea, această afirmație trebuie să fie confirmată prin studii ulterioare. Tulburările circulatorii provocate de arteriopatiile obliterante sunt mai accentuate în teritoriile în care arterele nu posedă colaterale sau anastomoze, deci, mai ales la nivelul așa-numitelor artere terminale. Ramificațiile terminale ale arterelor maxilare superioare și inferioare se încadrează în aceasta categorie de artere. Se cunoaște că periodontopatiile marginale recunosc și alte cauze: -factori locali: tartrul dentar, resturi radiculare, carii
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
de urgență. Examenul aparatului digestiv: După orice intervenție pe abdomen peristaltica gastro-intestinală este inhibată temporar, reluându-se după circa 24 ore pentru intestinul subțire și după 48-72 ore pentru stomac și colon. Aceste perioade sunt sensibil prelungite în suturile și anastomozele gastro-intestinale; de aceea, sonda nazo-gastrică este absolut necesară post-operator în intervențiile mari, pentru a preîntâmpina distensia abominală și vărsăturile. Obișnuit, sonda nazo-gastrică trebuie menținută în jur de 3 zile; în cazul anastomozelor eso-gastrice, gastro duodenale, ocluzii, sonda se poate menține
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
Aceste perioade sunt sensibil prelungite în suturile și anastomozele gastro-intestinale; de aceea, sonda nazo-gastrică este absolut necesară post-operator în intervențiile mari, pentru a preîntâmpina distensia abominală și vărsăturile. Obișnuit, sonda nazo-gastrică trebuie menținută în jur de 3 zile; în cazul anastomozelor eso-gastrice, gastro duodenale, ocluzii, sonda se poate menține până la 7 zile. Sondele de gastrostomie și, respectiv, de jejunostomie sunt utilizate pentru alimentarea enterală a bolnavului; aceasta va începe după 48 de ore pentru jejunostomie și după 3-5 zile în cazul
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
intestinal este extrem de importantă la orice bolnav care a suferit o intervenție chirurgicală; ileusul dinamic apare atât în laparotomii cât și în intervențiile extra-abdominale, datorită influenței anestezicelor. Începerea alimentației va coincide cu momentul reluării tranzitului intestinal pentru bolnavii fără suturi/ anastomoze pe tubul digestiv. Există autori care recomandă alimentația precoce postoperatorie (la 48-72 ore), chiar în cazul intervențiilor mari cu anastomoze digestive. Alimentația per os va fi reluată treptat , inițial prin regim hidric, și apoi alimente din ce în ce, mai
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
și în intervențiile extra-abdominale, datorită influenței anestezicelor. Începerea alimentației va coincide cu momentul reluării tranzitului intestinal pentru bolnavii fără suturi/ anastomoze pe tubul digestiv. Există autori care recomandă alimentația precoce postoperatorie (la 48-72 ore), chiar în cazul intervențiilor mari cu anastomoze digestive. Alimentația per os va fi reluată treptat , inițial prin regim hidric, și apoi alimente din ce în ce, mai consistente. Se preferă alimentele cu potențial fermentativ redus (iaurt, brânză de vaci, carne slabă fiartă etc.). Tuburile de dren sunt
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
tulburări ale metabolismului acido-bazic. Examenele imagistice: radiografic (toracic și abdominal), echografic, CT, RMN, pot evidenția complicații pulmonare (embolie pulmonară, bronhopneumonie etc.), colecții purulente abdominale (abces subfrenic, pelvin, etc.). Explorările radiologice cu substanță de contrast se vor efectua pentru controlul etanșeității anastomozelor sau suturilor ca și pentru explorarea unor traiecte fistuloase. Propunem în continuare un scor de evaluare postoperatorie zilnică; parametrii clinici și paraclinici în limite normale vor fi notați cu câte 1 punct, iar pentru modificările patologice semnificative se vor acorda
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
complicațiilor infecțioase în chirurgia colo-rectală. Antisepsia intestinală reduce flora normală a pacientului prin urmare, aici vor fi mult mai puține microorganisme ce vor avea acces în spațiile sterile în timpul intervenției. Mai mult, antibioterapia va constitui o măsură de protecție a anastomozei intestinale în perioada imediat postoperatorie. Calea intramusculară este și ea comodă, asigurând absorbție și trecere rapidă în circulație a unor doze adecvate de medicamente. Dezavantajul principal este că injectarea este dureroasă pentru multe dintre ele, existând și riscul infecțiilor, dacă
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
este crescută la vârstnici. b. Tehnica operatorie Abordarea chirurgicală în rezecția esofagiană depinde de localizarea și caracteristicele tumorii, experiența și pregătirea chirurgului dar și de concepția generală, filosofică. Cele mai frecvente abordări sunt transtoracic și transhiatal. Abordarea transtoracică dreaptă cu anastomoză înaltă toracică (tehnica IvorLewisă se folosește pentru 59 tumorile din 1/3 inferioară a esofagului și ale joncțiunii gastro esofagiene și esofagectomia cu anastomoză cervicală (în 3 timpi, McKweonă pentru leziunile mai înalte. Abordarea transhiatală, evită toracotomia și anastomoza se
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
de concepția generală, filosofică. Cele mai frecvente abordări sunt transtoracic și transhiatal. Abordarea transtoracică dreaptă cu anastomoză înaltă toracică (tehnica IvorLewisă se folosește pentru 59 tumorile din 1/3 inferioară a esofagului și ale joncțiunii gastro esofagiene și esofagectomia cu anastomoză cervicală (în 3 timpi, McKweonă pentru leziunile mai înalte. Abordarea transhiatală, evită toracotomia și anastomoza se face de regulă cervical. Rezecția esofagului distal și reconstrucția se poate face prin toracele stâng sau prin abord taraco-abdominal. Esofagectomia „în bloc”, considerată rezecție
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
cu anastomoză înaltă toracică (tehnica IvorLewisă se folosește pentru 59 tumorile din 1/3 inferioară a esofagului și ale joncțiunii gastro esofagiene și esofagectomia cu anastomoză cervicală (în 3 timpi, McKweonă pentru leziunile mai înalte. Abordarea transhiatală, evită toracotomia și anastomoza se face de regulă cervical. Rezecția esofagului distal și reconstrucția se poate face prin toracele stâng sau prin abord taraco-abdominal. Esofagectomia „în bloc”, considerată rezecție radicală, cuprinde rezecția țesuturilor cuprinzând 10 cm distal și proximal de tumoră, include esofagul toracic
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
două câmpuri. Desigur, în acest abord se va subestima în unele cazuri stadiul real al cancerului. c. Alegerea intervenției Esofagectomia transhiatală Avantajele principale ale acestui abord sunt: 1. marginea chirurgicală proximală a esofagului este la distanță de sediul tumorii; 2. anastomozele esofago-gastrice extratoracice sunt ușor accesibile în eventualitatea unor complicații; 3. reducerea traumatismului operator. Multe centre chirurgicale au arătat că esofagectomia transhiatală (ETHĂ este bine tolerată chiar de bolnavii cu rezerve cardio pulmonare reduse semnificativ. Supraviețuirile la distanță sunt echivalente celor
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
cu rezerve cardio pulmonare reduse semnificativ. Supraviețuirile la distanță sunt echivalente celor obținute după esofagectomia transtoracică (ETTĂ. 61 Deși a fost folosită pentru orice localizare a tumorii, este folosită în special pentru rezecția tumorilor esofagului inferior și joncțiunii esofago-gastrice. Datorită anastomozei înalte, cervicale, ETH predispune mai puțin la refluxul postoperator și la stenoze secundare, decât ar putea apare după ETT. Operația asigură restabilirea unei deglutiții confortabile. Esofagectomia transtoracică IvorLewis Această operație este preferată de mulți chirurgi datorită expunerii directe excelente pentru
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
avantaje semnificative în supraviețuire. Rezultatele la distanță după rezecția Ivor-Lewis sunt echivalente cu cele ale rezecției transhiatale. Dezavantajele principale ale procedeului Ivor-Lewis sunt: 1. impactul fiziologic a celor două incizii de acces majore (toracotomia dreaptă și laparotomia medianăă; 2. localizarea anastomozei intratoracic, la nivelul venei azigos. Durerea provocată de incizii împiedică respirația profundă și evacuarea secrețiilor bronșice, determinând atelectazii și pneumonii. Complicația anastomozei intratoracice poate fi dificil de tratat, drenajul defectelor anastomotice este dificil rezultând empieme care necesită reintervenție. Esofagogastrectomia pe cale
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
sunt: 1. impactul fiziologic a celor două incizii de acces majore (toracotomia dreaptă și laparotomia medianăă; 2. localizarea anastomozei intratoracic, la nivelul venei azigos. Durerea provocată de incizii împiedică respirația profundă și evacuarea secrețiilor bronșice, determinând atelectazii și pneumonii. Complicația anastomozei intratoracice poate fi dificil de tratat, drenajul defectelor anastomotice este dificil rezultând empieme care necesită reintervenție. Esofagogastrectomia pe cale toracoabdominală stângă Abordul taraco-abdominal stâng este indicat pentru rezecția esofagului distal și stomacului proximal, când aceasta este necesară. Restabilirea continuității digestive prin
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]