254 matches
-
parcare, restaurante, baruri, etc. Este deschid de la sfârșitul lui martie până la sfarstiul lui septembrie, iar perioadele de maxim interes sunt octombrie, noiembrie și decembrie. Prețuri (2004) Adulți 32€ Copii (5-10) 24€ Oameni în vârstă (60+) 24€ Costă de Almeria Provincia andaluza Costă de Almeria se află în sud-estul Spaniei. Această regiune prezintă mai mult de 320 de km de linie de coastă. Vremea de aici este superbă - soarele strălucește intens 320 de zile pe an, temperature medie este 27 °C vară
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
vastă cultură, cu un limbaj bogat, căruia îi place să acumuleze sinonime parțiale și să repete același concept sub divese forme, procedeu relaționat cu tehnică predicilor. Limbajul este popular și colocvial, foarte viu și creativ, și include expresii din arabă andaluza folosită în timpul sau. La sfarsitul cărții a declarat că oricine poate adaugă conținut sau o poate corectă, cu condiția să știe să o facă bine, atitudine deschisă care se opune atitudinii unor scriitori contemporani cu el, precum Don Juan Manuel
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
În Catalonia, IU a condus cu Inițiativa pentru Verzii Cataloniei. Felipe Alcaraz, președintele executiv al PCE și-a anunțat intenția de a nu candida pentru Sevillia, un alt sector popular, unde a fost deputat din 1993 până în 2004, în Parlamentul Andaluz al IU, după ce a pierdut Adunările Provinciale, el a fost înlocuit de fostul primar al Carmoniei, Sebastian Martín Recio care nu a reușit să câștige nici un loc. Adunarea EUPV (o ramură a IU în Comunitatea Valenciana), l-a ales pe
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
o sclavă. Dragostea curtenească, intens exploatată în restul Europei, nu a rămas indiferentă nici poeziei hispano-arabe, cel mai însemnat reprezentant al acesteia fiind Ibn ‘Abd Rabbih. Totodată, începând cu secolul X, tematica amoroasă a dat naștere unui tip de poezie andaluză homoerotică. Mai mult, poeții moderni s-au îndepărtat de reperele spațiale deșertice, eliminându-le în favoarea grădinilor cu vegetație luxuriantă și generând astfel noi genuri de poezie - "rawḍiyya" și "nawriyya" (poeme despre grădini și flori). Alte tipuri, precum poemul bahic sau
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a fost reprezentat de așa-numiții „nostalgici”, întrucât principala dorință a acestora era restaurarea califatului. Exponenții generației făceau parte din aristocrația ommeyadă, fiind fii
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Abdallăh al-Qurțubī al-Ḥasanī, primul cartograf științific, a alcătuit spre sfârșitul vieții un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui Ibn al-Raqqăm sau "Cărțile despre știința astronomiei", de Alfonso al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul Europei. În paralel cu gustul pentru călătorii s-a dezvoltat și practica relatării acestora, gen literar
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul Europei. În paralel cu gustul pentru călătorii s-a dezvoltat și practica relatării acestora, gen literar denumit "riḥla". Apărută în spațiul arab, aceasta a fost și pe placul autorilor andaluzi precum Ibn Ğubayr, care își descriau astfel călătoriile spre Orient. În ceea ce privește istoriografia, Ibn Ḫaldūn a fost, fără echivoc, cel mai sonor nume în domeniu. Deși nu s-a născut în peninsula Iberică, provenea dintr-o familie din al-Andalus, astfel încât opera
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
istoriografia, Ibn Ḫaldūn a fost, fără echivoc, cel mai sonor nume în domeniu. Deși nu s-a născut în peninsula Iberică, provenea dintr-o familie din al-Andalus, astfel încât opera sa cea mai proeminentă - "Introducere" ("al-Muqqadima"), poate fi asociată cu literatura andaluză. În "Introducere", „părintele sociologiei și istoriografiei”, cum este supranumit, descrie științele, precum și aspecte precum tribalismul, meșteșugurile sau diferite arte. Aria religioasă și mistică este dominată, în principiu, de Ibn al-‘Arabī. Și-a îndreptat atenția către teologie și sufism, semnând
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Aria religioasă și mistică este dominată, în principiu, de Ibn al-‘Arabī. Și-a îndreptat atenția către teologie și sufism, semnând opere precum "Cuceririle meccane" ("Futūḥăt al-makkīyya") sau "Nestematele înțelepciunii" ("Fușūș al-ḥikam"). Nici filosofia nu a fost omisă de autorii andaluzi, dintre care cel mai remarcabil este Ibn Țufayl (1105-1185). Povestea filozofică ce l-a consacrat - "Ḥayy Ibn Yaqẓăn sau secretele înțelepciunii orientale" ("Ḥayy Ibn Yaqẓăn aw asrăr al-ḥikma al-mašriqīyya"), pune problema evoluției interioare și a atingerii desăvârșirii prin amestecul dintre
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
forme. Ibn Ḥazm, de pildă, a compus un tratat de morală intitulat " Caracterele și purtările în lecuirea sufletelor" ("Al-aḫlăq wa-l-siyăr fī mudăwat al-nufūs"), dar și o carte de "adab" care combina proza și poezia - "Colierul porumbiței". Cu privire la poveștile orientale, spațiul andaluz a făcut cunoștință cu acestea prin intermediul lui Pedro Alfonso, a cărui "Disciplina clericalis" a fost inspirată din Kalila și Dimna și Povestea lui Sindbad. În egală măsură, paremiologia a fost un alt domeniu exploatat, avându-l drept exponent pe Ḥunayn
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
ale lui Abū Țăhir al-Tamīmī. Secolele XII-XIII au surprins o intensă activitate de traducere din arabă în limbi europene, în special în spaniolă, datorită dorinței de asimilare a creațiilor literare științifice. Traducerea și mai ales interpretarea au înflorit în spațiul andaluz în timpul domniei lui al-Ḥakam II, al doilea calif de Cordoba, când relațiile cu străinii s-au intensificat, fapt care a impus automat transpunerea scrisorilor și documentelor într-o limbă cunoscută. Astfel au apărut așa-zișii „interpreți de delegație”, care însoțeau
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
(Abu al-Qasim , n.810 - d.887, în arabă: عباس بن فرناس) a fost un umanist, inginer, inventator, om de știință, poet arab. Andaluz de religie musulmană, Spania și este renumit pentru cercetările sale despre zbor. Este una dintre figurile reprezentative ale Epocii de Aur a Islamului. S-a născut într-o familie musulmană, cu origini arabo-berbere, în perioada Califatului Omeyyad din Peninsula Iberică
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
ulterior se desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiștilor de altfel). "El perro andaluz" (Câinele andaluz) s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât și la filmarea peliculei. Importantă pentru conturarea unei idei despre lumea lui Bunuel
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiștilor de altfel). "El perro andaluz" (Câinele andaluz) s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât și la filmarea peliculei. Importantă pentru conturarea unei idei despre lumea lui Bunuel este cartea
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
’Abū-Bakr Muhammad bin ‘Abd al-Malik bin Muhammad bin Muhammad bin Tufayl al-Qaysi (n. 1105 - d. 1185), cunoscut în latina medievală sub numele de Abentofal sau Abubacer, este unul din marii gânditori arabi andaluzi alături de alte nume precum Ibn Rușd (Averroes), Ibn 'Arabi etc. s-a născut la Wadi-’Aș (Cadiz), în provincia Granada din Andaluzia, în jurul anului 1105. Studiază medicina, matematica, filosofia, astronomia, precum și limba și literatura arabă, Este menționat de contemporanii săi
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
-se iarăși la Unul, " Existentul necesar existenței". Ibn Tufayl nu a influențat numai gândirea arabă islamică, fie direct prin opera sa, fie indirect prin discipolul său Averroes, ci și gândirea altora. Un exemplu în acest sens este marele erudit iudeu andaluz, Maimonide (Moșe ben Maimon, 1134-1204), care în lucrarea "More nebuchim" (Călăuza celor rătăciți) care face dese referiri la această operă a lui Ibn Tufayl. "Hayy bin Yaqzan" este citat în în operele lui Albert cel Mare (Albertus Magus) (1207-1280) și
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
sfârșitul vieții a fost țintuit la pat opt ani de zile, perioadă în care a continuat să citească, să scrie și să fie vizitat de elevii săi. După moartea sa a devenit cunoscut în toate centrele culturale importante ale Imperiului. Andaluzul Abd Allah ibn Hamud al-Zabidi ar fi spus despre cărțile lui al-Ğahiz: „M-aș mulțumi în rai cu cărțile lui al-Ğahiz, în loc de toate bunătățile pe care mi le-ar putea oferi.” Al-Ğahiz a știut să-și atragă cititorii din toate
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
sunt faimoși în toată lumea pentru grația cu care execută mișcări complicate de dresaj. În anul 1580 Arhiducele Carol al II-lea a hotărât înființarea unei herghelii la Lipica pentru a forma o nouă rasă de cai cu alură asemănătoare calului andaluz. El a hotărât astfel pentru că toți caii de origine spaniolă erau foarte căutați la vremea aceea, iar spaniolii au interzis exportul lor. Arhiducele a ales Lipica pentru că avea clima, vegetația, și solul asemănătoare cu cele din Andaluzia, deci condițile de
Lipițan () [Corola-website/Science/311207_a_312536]
-
ladino, astfel contribuind la dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene. Alte personalități importante au fost: Moise Maimonide, cel mai de seamă înțelept al iudaismului din această perioadă, Al-Jahiz: un adevărat pionier al evoluționismului, Ibn Tufayl, unul dintre cei mai mari gânditori andaluzi, Al-Ghazali, care l-a influențat pe Maimonides și chiar filozofi medievali ca Toma de Aquino și mai târziu pe René Descartes care în al său "Discurs asupra metodei" continuă aceste idei. Conform preceptelor Coranului, artiștilor le era interzisă utilizarea figurilor
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul sistem și au propus noi modele planetare opuse celui ptolemeic. Mișcarea de rotație a pământului în jurul axei este dovedită, iar în cele din urmă teoria heliocentrică este luată în considerare. Tradiția astronomică andaluză, printre ai cărei exponenți se numără Ibn Băğğah (1095-1138), Ibn Țufayl (m.1185) și Ibn Rușd (1126-1198), se remarcă prin abordările sale filosofice, mai degrabă decât matematice. Povestea alegorică "Ḥayy bin Yaqḍăn" ilustrează această tendință: "I se vădi deci limpede
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
diferită, în special datorită situării sale din punct de vedere geografic. Foarte expus influențelor de tot felul - otomane, orientale, evreiești - repertoriul arabo-andaluz a suferit transformări la nivelul structurii sale modale încă din secolele precedente. Astfel, micro-intervalele au pătruns în muzica andaluză tunisiană de foarte multă vreme, primele transcripții realizate la începutul sec. XX atestând existența incontestabilă a acestor elemente provenite din muzica Orientului Apropiat. Totuși, la acea dată, în Tunisia existau încă suite nouba bazate pe scări modale diatonice. Ca și
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
bazate pe scări modale diatonice. Ca și în cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură covârșitoare. Practic, astăzi este foarte greu de afirmat că în cadrul muzicii andaluze practicate pe teritoriul tunisian mai există moduri diatonice, lipsite de micro-intervale. Deși a suferit tot felul de influențe externe la nivelul structurii sale modale, domeniul pieselor din genul nouba este considerat închis, fiind un repertoriu istoric, un patrimoniu muzical moștenit
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
un patrimoniu muzical moștenit, căruia nu i se pot adăuga sau sustrage părți componente. Creațiile compozitorilor contemporani se manifestă în domeniul pieselor de sine stătătoare, ce nu interferează cu repertoriul istoric al noubei. Unii muzicologi occidentali văd în suita arabo andaluză nouba un punct de plecare către suita occidentală de tip baroc, adusă la perfecțiune în timpul lui Johann Sebastian Bach. Cert este că termenul de suită asociat muzicii clasice europene apare pentru prima oară în Franța anului 1557 <footnote cf. Ivanka
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Orientului Mijlociu din cele mai vechi timpuri, cu mult înainte de apariția islamului. Având forme dintre cele mai diverse, cu un număr variabil de coarde, luth-ul oriental a fost dintodeauna instrumentul acompaniator al muzicii savante. Adaptat stilului de muzică arabo andaluză, luth-ul devine instrumentul favorit al tuturor muzicienilor celebri din epocă, fiind extrem de prizat de către clasele sociale nobiliare. Luth-ul începe să devină subiect literar, fiind citat în numeroase poeme ce figurează în repertoriul suitelor de tip nouba. Se menționează
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
dublate, pentru o rezonanță amplificată. În lumea muzicală arabă contemporană sunt utilizate mai multe tipuri de luth. Cel mai răspândit este luth-ul de tip egiptean, cu cinci sau șase coarde duble. În Africa de Nord este încă folosit așa numitul luth andaluz, cu numai patru coarde duble, taste pe limbă și un acordaj diferit. De altfel, chestiunea acordajului a suscitat nenumărate controverse, fiind mai mult sau mai puțin o problemă asociată școlilor muzicale naționale. Din Spania musulmană, luth-ul oriental a ajuns
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]