149 matches
-
nicio privire nu este obiectivă, nici măcar cea a "profesionistului", și chiar și camerele automate sunt plasate, declanșate și oprite de o voință umană. A arăta un fapt sau un om înseamnă a-l face să existe, dar inversul certificării este aneantizarea socială a ceea ce se decide să nu fie arătat. Iar alegerea aceasta nu este tematizată, în informația televizuală chiar mai puțin decât în scris. Autoritatea realului imediat favorizează, în concluzie, escamotarea medierilor (deopotrivă tehnice, psihologice, ideologice, politice etc.) și acreditează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Shoah, tragedia evreilor, este un alt mit zguduitor, care neagă mitul Luminilor și pe cel al progresului, precum și pe cele fundamentale ale umanismului, prin "negarea totală a Celuilalt și anihilarea umanității lui". Însuși termenul "shoah", cu origini biblice, însemnând distrugere, aneantizare, conferă dimensiune mitică, sacră, fenomenului, fără a-i știrbi din importanța istorică reală și care, devenind nume propriu, singularizează această tragedie. Deși pornește din realitatea clară, multe urme au fost șterse (crematorii demolate), lăsând mai mult loc imaginarului pentru a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două milenii în lumea occidentală. Dincolo de imaginile uneori ilare prin ininteligibilitate ale unor astfel de profeți apocaliptici, de la Spengler la Evola, alteori traduse în istoria factuală prin catastrofale exerciții ale Apocalipsei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul inspiră realizarea posibilității perfecțiunii tale, deplinătatea puterii tale și pogorârea luminii solare asupra lumii", miturile fiind infinite prin revelația lor. Ibid., p. 183. Nu e de mirare că Robert Segal îl numea "cel mai mare evanghelist al mitului", predicând aneantizarea omului în eventualitatea pierderii dimensiunii mitice (sensurile mitului rămân aceleași, cunoscute de către primitivi și redescoperite de către moderni). De fapt, cele mai dure critici la adresa lui Campbell privesc dogmatismul acestuia, el afirmându-și teoria fără a o demonstra, ignorând teoriile concurente, și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Adolescent!"81 Înlocuirea conceptului de popor cu acela de jeunesse, observa și Edgar Morin, înseamnă apariția unei "bio-clase", în spiritul politicii corecte americane. Postmodernitatea riscă să fie dictatura minorităților de diverse soiuri, a discotecilor, a copiilor care cântă și dansează. Aneantizarea semnificației, din care postmodernii își fac un titlu de glorie, dezvoltă în creierul uman "emisfera nonverbală": "Noi suntem lumea, noi suntem copii"82. Este izbânda infantilismului, a barbariei, a lui Zombie: "Et la vie avec la pensée cède doucement la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu" (Facerea, 32, 28). Israelul se încăpățânează uneori să reziste voinței divine și chiar să-L rănească pe Dumnezeu, așa cum a făcut Iacob. Dar nu pentru că ar avea cea mai mică intenție de a-L tăgădui (ar fi ca o aneantizare, o anihilare ființială), ci pentru că așa L-ar putea ține mai aproape, prelungind starea de grație. Prezența Lui efemeră în mijlocul lor este la fel ca harul divin după care tânjeau sfinții, apărând și retrăgându-se subit pentru a-l face
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de clivaje ale modernității, acelea care sunt prezentate în lucrările lui Lipset și Rokkan. Ce se întâmplă cu aceste clivaje sub regimul comunist? Societatea continuă să se transforme și să funcționeze pe baza clivajelor moștenite sau comunismul le înăbușă până la aneantizare? Cum se explică reconstituirea rapidă a acestor clivaje ale modernității imediat dupa căderea regimului comunist? Natura regimurilor comuniste este ocultată prin dezbaterile ideologice moștenite din timpul războiului rece sau purtate în perioada tranziției post comuniste. Respingerea comunismului duce de asemenea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează limitele unui univers uman fascinant prin diversitate, însă purtător al acelorași însemne ale aneantizării. Moartea nu e punctul ultim al căutărilor și-al rătăcirii - într-un episod neverosimil, Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același mecanism care a făcut posibilă prezența unui pitic în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
s-a sinucis: ...The life is a tale, told by an idiot, full of sound an fury,/ Signifying nothing! Eu Înțeleg că suprarealismul - În toate artele și speciile sale, extrem de interesante și de inventive tehnic a propus această obscursizare sau aneantizare a sensului existenței, aruncându-ne Într-un absurd simbolic, dar și existențial, ce pare până la urmă justificat dacă am contempla relieful dramatic și tragic al celor două războaie mondiale, cu atrocitățile de care au fost Întovărășite. Un eșec nu numai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
posibilă, totuși, însă după alte reconstrucții ale rostirii decât cea propriu-zis judicativă, ceea ce pretinde un alt orizont de tematizare pentru cele două instanțe, subiectul și predicatul. De altfel, o separare a celor două de unitatea judecății ar echivala cu o aneantizare a lor, "pozițiile" pe care le reprezintă neavând sens decât în judecată; cele două, timporizate, reprezintă însuși obiectul intențional corelativ al judecății, prin urmare fac parte din structura "fenomenologică" a acesteia. Dar amândouă nu sunt "date", acum, decât în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nuanțez: Marea nu e conservatoare, ci conservativă. Conservativă pentru viață, indiferent dacă biotică, așa cum o percepem cu toții, sau și abiotică, așa cum o percep mai puțini. Dar e și factor de evoluție căci, așa cum am mai spus, din inferior, chiar via aneantizare, creează superior... „Radiosfera“, 8 septembrie 1999, ora 11,57 44. Fata morgana Fiuuu! Sper că acei de vis-à-vis n’au băgat de seamă unde mă duc, și nici cei de aici de unde vin. Orice pisoi știe că vizitând două cămări
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
roșu. Iar statuia lui Jupiter, punctul terminus al ceremoniei, era veșnic vopsită În roșu. La roșul masculin nu poate răspunde decât albul feminin, acela care, prin diluare, transformă roșul În trandafiriu și, in extremis, chiar În alb... Dar orice neutralizare, aneantizare a unui factor - roșul de pildă - Înseamnă un câștig În alt plan: transcendentul câștigă de aici suflet... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 martie 2002, ora 16,27 15. Insolit De când, nu de multă vreme, Radio Moldova s’a „Înhămat“ la a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
degradării, entropizării continue. Dovada e aceeași vietate, În momentul În care Încetează a fi astfel, devenind un biet hoit; care se descompune... toate structurile organizării sale dispărând. Entropia mai Înseamnă ceva, adică Își mai dezvăluie o conotație: omogenizarea, adică amestecarea, aneantizarea oricărei polarități, cum ar fi verticala muntelui versus platitudinea deșertului, mării de nisip născută prin degradarea lui. Desigur, și de aici rezultă energie, n’are importanță În folosul cui. Despre ceva similar, dar manifestat mai mult decât vizibil În biologic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acuze, fie prin recurgerea la nuanțări adesea surprinzătoare. Prin 1953, posesorii Marii Enciclopedii Sovietice au primit prin poștă un text despre Marea Bering, odată cu sfatul imperativ să-l lipească tot la litera B, peste articolul dedicat lui Beria. Se încerca aneantizarea unui personaj care, în pofida oricăror astfel de strădanii, nu poate fi scos dintr-o istorie pe care a marcat-o ca nimeni altul. După cum s-a văzut, nu numai în dictaturi (URSS), ci și în democrații (USA), șefii Securității sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o lumină nouă și extrem de pozitivă în raport cu închistarea pe care o dădeau studiile moral ortodoxiste, ironic teologale și insipid naționaliste. Așa că i se putea ierta faptul că își ironiza soțul până la limita umilirii și încerca să își controleze fiul până la aneantizarea personalității lui. În definitiv, asta făcuse și mama mea, care nu era/ este feministă. Dar, acest demers de întărire a corectitudinii politice în spațiul public s-a dovedit și o armă socială redutabilă. Căci, cu timpul, umbra metaforică din primele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mult înainte de a fi exprimate doctrinele democratice de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Ceilalți doi factori ai revendicării naționale irlandeze se manifestă pe termen scurt și îmbracă forma scopului politic bine definit. Pe de-o parte, este vorba de pericolul aneantizării demografice suscitate de foametea de la sfîrșitul secolului al XIX-lea ce provoacă o reacție analoagă celei generate de Holocaust la evrei.378 Pe de altă parte, în egală măsură este important efectul creat după 1918 prin precedentul dezmembrării Austro-Ungariei de către
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
memoriei, o adevărată luptă împotriva ei, dificilă, căci memoria e în întreg corpul: o senzație o trezește, și odată cu ea se trezește pînă și preistoria unor întîmplări. Modul radical la care se gîndește Bacovia (ca și alții) e, desigur, moartea, aneantizarea tuturor simțurilor, „somnul de veci”,- însă n are curajul să-l aplice. Cînd îmbătrînește, cu atît mai puțin. Acum îi apare ideea că, dacă nu-i urmată de o schimbare, uitarea e doar o fundătură: „Plouă.../ Nu știu nimic.../ De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de albatrosul rănit al lui Ch. Baudelaire, sugerează neputița de a evada din această atmosferă. Imaginea Întunecării morale, dezolarea sunt Încorporate În cuvântul „cavou”. „Aceste „aripi de plumb” Îl trăgeau spre adâncul veșnicului Întuneric. Principala preocupare a fost ideea acestei aneantizări, să o realizeze prin sunetul căderii definitive, percepută fonetic. Repetarea cuvântului „plumb” redă onomatopeic acest sunet.” Toate elementele colaterale din poezie converg spre ideea fundmanetală: viața poetului este un cavou, o prăbușire iremediabilă În neant. Întregul univers poetic bacovian stă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aparține în întregime educației ca demers formativ sistematic al unei veșnice condiții a comuniunii sociale, al unei interacțiuni care cultivă determinația esențială doar cu scopul desăvârșirii de sine (corolar pragmatic al unei filosofii democratice moderne a individualității). Unei viziuni a aneantizării de tip existențial, corespondentă unei teoretizări a stării "căzute" a omului contemporan (care îmbracă multe înfățișări doctrinare), i se opune în contrapartidă interpretativă o concepție a triumfului experienței de autocunoaștere și auto-construcție care face din profilul individual una dintre cele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sensul experiențial al drumului investigativ). Acest tip de personalitate este el însuși particular, are o fizionomie proprie (delimitabilă în peisajul global al tipurilor de personalitate pe care sinteza suprastructurantă îl construiește prin supraîncărcare), chiar dacă predispune în virtutea definiției lui caracteristice către aneantizarea determinărilor de individualitate care-i sunt categorial opozabile. În plus, fiecare personalitate are un rezervor teoretic în ea (o înclinație spre abstracție sau spre contemplație), care, cultivat în maniera cuvenită, conduce la un tip de succes cognitiv în mare parte
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]