158 matches
-
un procuror al națiunii române», cum m-a numit un scriitor, ori «un justițiar»... Principalul meu obiectiv a fost să «înțeleg unde, cînd și printre cine am trăit» și în special să analizez mijloacele prin care s-a exercitat opresiunea (aneantizarea) unei societăți și a fiecărui individ, adică instituția care s-a numit: SECURITATEA. Mi s-a reproșat de mai multe ori de ce nu am dat publicității numele informatorilor pe care i-am identificat. «Cum? Nu vrei să aflăm și noi
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Montană? În limbajul alb al cifrelor, situația se prezintă cam în felul următor: despre distrugerea a o mie șase sute de hectare de pământ în zona văilor Roșia Montană și Corna, despre dislocarea forțată (și ilegală) a 2150 de localnici, de aneantizarea a șapte sute patruzeci de ferme și de zvârlirea tuturor acestora într-un spațiu apocaliptic, inundat de cianuri, de transformarea dealului pe care se află acum localitatea Roșia Montană într-un uriaș crater toxic și a întregii văi într-un deșert
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză aneantizarea și tirania, apt a se sacrifica printr-un act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie cu epitaful lui Sábato Însuși, pe a cărui piatră funerară ar fi gravat un singur cuvânt: Pace... „La pace aspira... ca orice creator, ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a regăsi și reconstrui existența celui absent: „pentru că el este mort și eu trăiesc”. La finele cărții, Spino vorbește și despre „cât de mult din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre interior. Aneantizarea lui Carlito prin moarte, În afara spațiului și timpului, chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau contrapunctică - fapt ce-i permite să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
și germenii ascunși ai disoluției. Din aceste scene de grup, amintite mai sus ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării.
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
a treia - dar câte vârste există? - nu apoteoza violenței, nu limbajul adesea obscen, și nici scenele dure au fost cele care m-au șocat, ci - pesemne, pentru că nu am înțeles-o - ,soluția". Fie ea și o simplă convenție literară, ideea aneantizării cvasitotale a omenirii devine, brusc, supărător-aluzivă. În mintea mea nu poate să încapă asta. Presupun că nu mă ajută. Așa încât nu mă voi substitui criticii literare. Am încercat doar să vă răspund, și am făcut-o absolut subiectiv și, fără
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
leacul, zice ea - închideți televizorul și plecați cât mai mult prin țară, dacă vreți să scăpați de marasmul indus de media și să faceți infuzii de speranță...“!!) Ce să (le) mai spun? Că una așteptam după jumătate de veac de aneantizare, și cu totul altceva - caricaturalul hâd, adică - s-a ales!? Că politicianismul ne-a pervertit iremediabil, consumismul ne-a tâmpit la nivel național, că nu mai suntem o etnie cu cod moral, ci o populație de pungași asistați de Stat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu alte prilejuri. Păcatul de a ne crede competenți în orice domeniu și de a ne da cu părerea despre orice. Or, vă atrag atenția că există câțiva scriitori care, mai bine sau mai rău, au reușit să trateze tema „aneantizării individului sub comunism“. Unii alegoric și prin alte șiretlicuri (Ivasiuc), unii poate cu voie de la stăpânire (Preda?), alții profitând de slăbirea cenzurii (Adameșteanu) sau neglijențele ei (Nedelciu, Dinescu) etc. Unii au spus (aproape) totul, precum Buzura în Drumul cenușii ori
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un singur țel - uniformitatea totală. Praful din care nu se mai poate recompune nimic, nici o formă, nici o culoare, nici o asperitate, praful, cea mai perfectă stare de anonimat, de aneantizare a oricărei inițiative de a exista În diversitate. Mă apropii cu pași repezi de șaizeci de ani, dar unde sînt planurile de altădată, gîndurile acelea? Mergeam pe străzi prin Sibiul vechi, pe lîngă case cu porți mari de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
resimte întristarea că nu a reușit să se facă înțeleasă nici măcar de cel iubit (mâhnirea mea e mai cumplită acum, dându-mi seama cât de puțin mi-ai înțeles iubirea) și mai încearcă o dată să arate că moartea nu înseamnă aneantizare, că va trăi în amintirea grecilor salvați ( Ei cred că aici e vorba de o moarte pe altar... nimeni nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în care e cuprins până și sacrul (cădeau din cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși, în ultimele poeme, traversat de (rare) puseuri de seninătate. Poetul îi impune, așadar, cititorului o continuă excogitație, luându-și-l interlocutor într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va și sfârși - tendința aceasta de acaparare a oligarhiei temporale, care exprimă, ironic, aspirația motivată, dar, totodată, utopică a omului de a-și îngenunchea cel mai teribil inamic fiind în antiteză cu o realitate a cărei cruzime se manifestă prin aneantizarea oricărei tentative de sustragere din ea. Presentimentul, uneori destul de precoce, al finalului este o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci pentru a se reflecta în ea însăși, pentru a erupe, a exploda și a se autodefini cu cea mai mare rigoare, până în momentul aneantizării sale totale. Exemplu: catafalcul pe care nu se află sicriul cu trupul neînsuflețit al împăratului Germaniei oferă prilejul unei false ceremonii, simulate, găunoase, scurte sau lungi, în cinstea oricărui fel de absență”. Vrând să dea expresie acestui permanent joc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
conștiința morții și dorința de a o înfrânge -, iată un adevăr necontestat de reflecția teatrală contemporană. Actorul care intră în scenă, spune Novarina 2, nu trece printr-o simplă poartă; el trece peste pragul unei „cumplite bariere mentale”, aceea a aneantizării propriului corp, prag trecut doar de morții care se întorc. O să-l aud vorbind ciudat, ca pe cineva venit dintr-o altă lume, o să-l văd apărând brusc în fața mea, în toată goliciunea lui, ca scăpat dintre morți. Va înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți și nu mai puțin cu sine Însuși) s-au fisurat până la a se spulbera. Cer gol, haos și, În cele din urmă, vid. Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să se golească din clipa În care priviri tot mai scormonitoare se ațintesc asupra lui. Aparent restaurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puterea obținută de Dionysos de la tatăl său Zeus, l-au ucis și înghițit, atrăgându și însă asupră-le trăznetele lui Zeus. Cenușa lor a dat naștere oamenilor, care au moștenit astfel un element bestial, titanic, ce determină reîncarnări nenumărate pentru aneantizarea lui și unul divin, provenit din corpul înghițit al lui Dionysos. Interpretarea ce-o putem da mitului, pe care o considerăm chiar un argument în contextul celor discutate acum, presupune că conform caracterului bestial, titanii reprezintă aici regnul animal inteligent
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și își respectă viața sa și pe cea a semenilor săi. Elementul central care asigură starea de sănătate mintală rămâne experiența personală de viață. Absența acesteia sau conflictele duc la o alterare a Eului, care va genera anxietatea. Sentimentul de aneantizare prin angoasă duce la apariția impresiei că „viața este o boală mortală” (S. Kierkegaard). Se instalează deci boala psihică. Bolnavul psihic este un om nefericit. El simte și trăiește această stare de disconfort atât în interiorul său, cât și în relațiile
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lumii și al vieții, legat de sau raportat la o „situație-limită” inacceptabilă, față de care individul nu găsește o altă „soluție”. Suferința poate fi legată de dureri fizice, morale, sufletești, de vârstă etc. Pentru K. Jaspers, „suferința este diminuarea vieții, o aneantizare, dincolo de care începe moartea”. M. Scheler remarcă mai multe forme de atitudine în fața suferinței: este respinsă, se luptă împotriva ei; este acceptată cu un sentiment de resemnare; este ignorată, desconsiderată; individul este copleșit de suferință. Opusul suferinței este fericirea. Dacă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
teritoriale a Imperiului (după 602), existenței khaganatului avar (568-796), formării "sclaviniilor" (uniunilor tribale slave) în sudul Dunării și, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost mult mai dramatică decât pe vremea stăpânirii hunilor (375-454): arhiepiscopia Justiniana Prima a fost abandonată, pierzându-și complet identitatea, episcopii din Noricum (4) și Pannonia (3) s-au refugiat în Italia, soarta celor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea, În schimb, „omul progresului și al libertăței; Însă libertatea bine Înțeleasă, și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]