954 matches
-
extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul efect” sesizat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poeți, se poate întrezări aici și „tentația (rămasă de altfel fundamentală) a demistificării literaturii înseși”382. Volumele următoare, anterioare ciclului La Lilieci (Poeme, Moartea ceasului, Tinerețea lui Don Quijote, Tușiți), vădesc aceeași înclinație demistificatoare, susținută, de astă dată, de suportul relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în măsura în care își exhibă simplitatea și transparența. Există așadar suficiente argumente pentru a afirma că, și de astă dată, ne aflăm în prezența unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Extensia textelor, avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului, „retragerea melancolică a autorității regizorale”393, constituie în fond tot atâtea indicii că, în ciuda aparențelor, Marin Sorescu rămâne un autor extrem de abil când vine vorba de mimarea directității și a transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înclinată să distrugă orice punte între semn și referent, făcând din limbaj un cod pentru inițiați. În legătură cu cel din urmă aspect, s-a discutat pe larg de vădita înclinație a lui Marin Sorescu spre „sfidarea lirismului modern, care elimină epicul, anecdoticul și abstractizează, de regulă, simbolurile”398. Nu vom insista foarte mult asupra acestor apecte, întrucât riscăm să repetăm anumite lucruri îndeobște cunoscute, însă nu ar fi cu totul lipsit de interes să ne întrebăm dacă textele adunate în La Lilieci
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Nicolae Manolescu caracteriza Georgicele în felul următor: „E vorba de douăsprezece scurte poezii, care reconstituie, oarecum în felul lui Petre Stoica din Un potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și de o serie de distincții, ca, de pildă, aceea dintre cititorul real și cel ideal, dintre cititorul tradițional și cel modern, inocent și avizat etc. Nu încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care constituie, după cum au demonstrat teoreticienii receptării, un fel de dublu ficțional al autorului). Pe acest palier, intenției auctoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și practicate până târziu, în Evul Mediu. În legătură cu utilizarea mătrăgunei, lui Dioscorides i se atribuie prioritatea în privința utilizării termenului de anestezie. Dar, orice istoric riguros al anesteziei îi va revendica începutul, va trebui să țină seamă - desigur într-un sens anecdotic - că această «specialitate» a apărut încă de la apariția biblică a femeii pe pământ ! Creatorul, «primul anestezist», înainte de a fi chirurg, l-a „adormit” pe Adam pentru ca, «operându-l», să o creeze din coasta sa pe Eva., dar, secretul acestui gest
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
Israel. Profetul islamic recunoaște șapte sensuri ascunse ale mitului, care merg de la Adam la Mohammad. Corbin sublinia că Profetul are o existență metaistorică. El este un fel de tip ideal à la M. Weber. Din cei 24 mii de profeți anecdotici și emisari, șapte sunt cei mari, pentru că doar ei au avut viziunea Îngerului: Adam, Noe, Abraham, Moise, David, Isus, Mohammad. Fiindcă sunt "prietenii lui Dumnezeu", ei nu pot fi decât ezoterici. Numai imamii șiiților (de la Sia, companioni, urmași), respectiv, califii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
e una ce are drept scop nu inventarierea factologică, ci interpretarea operelor și „explicarea” lor, semnalarea elementelor privind geneza și evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței și a circulației unor tematici, modalități și tehnici etc. Nu e o istorie anecdotică, pierzându-se în detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
pentru „ordonarea” cunoașterii în deducții, abstractizări sau ipoteze testabile, asociate cu „marea teorie” de sorginte predominant iluministă, găsesc că ar fi preferabilă acea cunoaștere socială care s-ar concentra asupra specificității, contingentului, ambivalenței și mult mai puțin asupra particularului indus anecdotic sau etnocentric sau asupra unui general care nicăieri nu poate fi identificat. Rolurile tradiționale ale științei sociale, derivate din „proiectul iluminist”, au fost fixate, într-un interval de peste două secole, astfel: construcția (ingineria) socială a ordinii instrumentale și expresive (prin
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
secret, îmi spun. Îmi dau seama în secunda următoare că ar semăna cu „Jurnalul secret" al lui Alex Ștefănescu din lectura căruia tocmai fusesem întrerupt. Pastișa se va observa imediat. Și unde pui că n-am nici pe departe umorul anecdotic al lui Alex Ștefănescu. Sunt cuprins de o invidie neagră și încep să-i caut cărții pe care o aveam în mână noduri în papură. Primul lucru care îmi sărise în ochi era că n-are o scară justă a
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
vedere, o construcție în epură, o invocație de tip mallarméan sau barbian, adică oricum din zona pe care a încercat s-o descrie și s-o identifice abatele Bremond ca fiind a poeziei pure, în fond ea are o fascinantă anecdotică interioară, o anecdotică a limbii, o povestire a devenirii cuvîntului, o circumscriere a aventurii fonetice și semantice, pe care oricine este deprins cu lectura le poate trăi la nivel maximal. Și aici se vede cu adevărat marea lui capacitate de
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
în epură, o invocație de tip mallarméan sau barbian, adică oricum din zona pe care a încercat s-o descrie și s-o identifice abatele Bremond ca fiind a poeziei pure, în fond ea are o fascinantă anecdotică interioară, o anecdotică a limbii, o povestire a devenirii cuvîntului, o circumscriere a aventurii fonetice și semantice, pe care oricine este deprins cu lectura le poate trăi la nivel maximal. Și aici se vede cu adevărat marea lui capacitate de concentrare: tot ce
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
un proces prin care dorea să îi împiedice pe pârâți să utilizeze termenul „cizme ug.” În apărare, pârâții au susținut faptul că marca înregistrată UGG este una generică. Instanța a respins însă argumentarea declarând că pârâții au oferit doar dovezi anecdotice conform cărora termenul „cizme ug” a fost utilizat în mod generic de mai multe persoane cu mai multe ocazii. Instanța a continuat să constate că inculpații au ignorat rezultatele sondajelor prezentate de ambele părți care demonstrează în mod clar că
UGG () [Corola-website/Science/325062_a_326391]
-
timpul de reacție. Modelul lui Francis Galton nu includea nici o formă de măsurare, în afară de luarea în calcul a contribuțiilor pentru societate și de unele corelații antropomorfice, elemente având doar importanță istorică, puțin valorizate în prezent. Contribuția lui Galton a fost anecdotică, deoarece prezenta o viziune a genialului în termeni calitativi, iar desenul care legitima caracterul ereditar era foarte puțin adecvat acestui scop, el confundând aspectele ambientale cu cele proprii genetice. Atât acest studiu, cât și altele din opera sa au arătat
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
discontinuitate și în punctele de întoarcere. Calculul diferențial și integral au fost inventate practic simultan, dar independent unul de celălalt, de către englezul Isaac Newton (1643-1727), respectiv de către matematicianul german Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716). Se poate menționa, cu titlul aproape anecdotic, dar absolut real, că lumea științifică a momentului respectiv (1685-1690) a asistat, aproape „cu sufletul la gură”, timp de câțiva ani buni, la un dialog deschis și permanent al celor doi titani, Leibnitz și Newton. Doar după ce cei doi oameni
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
Polybius ) și "Geografia" ( în care prezintă informații istorice, geografice, culturale despre Europa ). Plutarh (46-127), născut în Cheroneea (Beoția), dar care a studiat la Atena, a scris "Vieți paralele" (46 biografii, grupate în 23 de paralele greco-romane), o lucrare cu caracter anecdotic, din care s-au mai păstrat doar 4 biografii. Dio Cassius (155-229) a fost istoric și om politic roman, născut la Niceea, senator și proconsul. Ca mare admirator al lui Tucidide, a scris în greacă "Istoria romană" (în 80 de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
amintită și Chantal Audouin, femeie coaptă, dar încă foarte seducătoare, prototipul femeii indepedente și amanta unui carismatic politician fără gât, care-i vine până la umăr. Pentru ea „un bărbat e un bărbat. Nu există bărbat însurat sau interzis”. Ca observație anecdotică, trebuie spus că există cititori care au interpretat acest personaj ca pe un alterego al autoarei, recunoscându-l în politicianul seducător pe controversatul Dominique Strauss-Kahn cu care scriitoarea nu se ferește să admită că a avut o relație amoroasă. Singurul
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
fi cei 2000 de ani de istorie, nu noi, că suntem popor-martir", a continuat liberalul. La rândul său, senatorul PNL, Varujan Vosganian, s-a arătat și el împotriva propunerii, însă l-a criticat indirect pe Hașotti pentru folosirea unor "termeni anecdotici" în tratarea acestui caz. Vosganian s-a arătat contrariat că parlamentarii de Dolj care propun transformarea Craiovei în oraș-martir nu au avut și alte inițiative, mai importante, pentru cinstirea persoanelor care au murit la Revoluție, precum introducerea numelor acestora în
Senatul a respins transformarea Craiovei în oraş-martir () [Corola-journal/Journalistic/48687_a_50012]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia optzecistă se caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
că planta ar avea efecte asupra libidoului, performanței sau rezistenței. Dar, Îmboldit de Letterman, a divulgat faptul că mai mulți oameni, dovedind mult curaj, s-au supus, În numele științei, unor experimente, timp de două luni. „Constatările empirice“ erau mai degrabă anecdotice, nici pe departe științifice; totuși, s-a sugerat - nu s-a dovedit - cum că cei care consumă planta susțin „o activitate orientată spre reproducere“ intensă timp de câteva zile și, cel mai interesant, că planta era la fel de eficientă pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
afecțiuni ale șirei spinării. Nu am de gând să dedic rândurile ce urmează analizei diplomației ca profesie și evaluării performanțelor practice ale "diplomaților" privați de calificare profesională. Obiectivul meu este de a împărtăși cititorilor acestor rânduri momente din cariera mea, anecdotice, dacă nu chiar hazlii, ca dovadă că practica profesiei de diplomat cunoaște câteodată și clipe de destindere, pe lângă zile și nopți istovitoare dedicate schimburilor de idei politice, argumentărilor în favoarea unor poziții proprii de importanță acută în momentul respectiv, cultivării premeditate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
politice favorabile și, nu în ultimul rând -, colectării de informații de natură politică din surse licite, aflându-se la dispoziția oricui. Periplul meu diplomatic m-a purtat prin Belgia, Norvegia, Argentina, Franța, Uruguay și din nou Franța. Prin urmare, momentele anecdotice relevate în continuare sunt legate de activitatea mea în aceste țări. * * * Bruxelles, orașul în care nu "plouă de trei ori pe săptămână", ci în fiecare zi, a fost capitala primei mele misiuni în străinătate. Eram prim-secretar însărcinat la ambasada
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]