166 matches
-
afirmații pot fi dificil de digerat pentru cititorii de etnie română, familiarizați cu o anumită istorie a Transilvaniei. Nu este ușor pentru un român să afle că: "...În primul război mondial, România a anexat Transilvania, iar marile puteri au consfințit anexiunea prin tratatele de pace. Stăpânirea românească a lichidat până și autonomiile culturale stipulate în tratatele de pace" (p. 190). Sau că "Gărzile teroriste ale lui Maniu (care ar fi acționat după 23 august 1944 și despre care istoriile noastre nu
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
limbii române, al doilea ca importanță , după dialectul daco-roman, pe structura căruia s-a format limba română, înaintea dialectelor meglenoroman și istroroman.” Cunoscător al istoriei moderne a României, în articolul intitulat “CADRILATER”, el răspunde celor care consideră acest teritoriu o anexiune obținută în anul 1913, menționând precizările istoricului Vasile Pârvan în acest sens: “Cu mult înainte ca Dacii din Dacia să se facă români, Dacii din Dobrogea au început să vorbească latinește”. În susținerea teoriei sale, Zahu Până preia următorul pasaj
Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
al unei cărți dedicate Scriitorilor români postmoderni (1996). Dar și aceea era o carte fără dogmă postmodernistă, o carte cu concept implicit, suplu, pur operațional și definit în strictă conjunctură analitică. Nu era o carte de propagandă și nici de anexiuni fără capăt." (p. 187). La antipodul acestei viziuni reducționiste ce va ajunge, prin I.B. Lefter, la "performanța" de a echivala o generație cu un curent literar sau chiar cu o tipologie, autorul Diacriticelor concepe generația (fie ea '80 sau '60
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
în virtutea căreia istoria României apare mai mult ca fiind făcută de puterile cu interese în această zonă mereu de margine, nicidecum în interior. Interese mai degrabă difuze și care nu sînt însă niciodată atît de mari încît să împingă la anexiuni, dominațiile de la distanța și prin interpuși locali ajung. Nu există conflicte majore, de proporții, între diversele mari puteri pentru cucerirea ținuturilor de aici. Nici Imperiul Otoman, nici Imperiul țarist n-au vrut și n-au încercat să ia în posesie
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
vor trezi simpatie pentru oamenii răsturnați și și-ar fi reconstituit astfel o aureolă și o anticameră. Acum însă Pomponescu vedea haotic. Era convins că Germania va invada tot pământul, cucerind Africa, Asia, eliberând India, debarcând în Anglia și, prin anexiunea Canadei, amenințând Statele Unite. Unica șansă ar fi fost să G. Călinescu aștepte, după sfatul lui Gavrilcea, în care caz de-abia de aci înainte ar fi fost arbitru al situației. Făcând un calcul greșit, sub presiunea soției sale, era de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rhaman, ieșind în sfârșit învingător, a anunțat pe viceregele Indiilor că o să-l viziteze, ceea ce va contribui a-i întări tronul și bunele relații cu Anglia. În Africa australă boerii, țăranii olandeji colonizați, s-au opus cu arma în mână anexiunii republicei Transval la monarhia engleză și au repurtat mai multe victorii strălucite. în momentul în care gen. Roberts a fost trămis să-i combată, Anglia a intrat în tratări de pace cu ei, împinsă de opinia publică din Olanda și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Fiindcă în Petersburg exista convingerea că, după esperiențele asupra gratitudinii rusești pe cari le-a făcut România imediat după războiul oriental, ea va trata c-o justă neîncredere orice propunere directă de amicie, s-a crezut că influența pierdută în urma anexiunii Basarabiei și a cestiunei Arab - tabia s-ar putea recâștiga pe cale indirectă. Acest sistem era în adevăr mai circumstanțial și mai migălos, dar, cunoscîndu-se stăruința și răbdarea diplomației rusești, metodul promitea un succes ce părea sigur, din cauză cu atitudinea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
este tot atâta ca și cum ai tîrî o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor săi și nu aspiră decât la răsturnări și la anexiuni, pe când în adevăr acel popor pacinic n-are alte aspirațiuni în afară decât a păstra ce are și înăuntru de a fi ceva mai puțin jefuit de banda guvernamentală. Acei dar cari în fapt dau Basarabia, dau Dunărea, dar în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să fie reprezentate toate părțile poporului. Astfel [cuvînt indescifrabil] a fost a unui organ spiritual central și nu politică expansionistă. Dar acesta este oricum singurul fapt care ar putea îndreptăți străinătatea să creadă că acest partid ar visa planuri de anexiune. Dacă apoi cultura intelectualității românești este atât de superficială și lipsită de conținut încît ușor ai putea să ți-o însușești în cafenelele pariziene sau la Mabille - este o afirmație destul de hazardată. Ar trebui atunci măcar certificatele de studii ale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
legitime ale Rusiei. Principele Gorceakoff dorește a adăuga o observațiune relativă la valoarea schimbului. România n-ar obține, numai după un război la care a luat parte, independința și dărâmarea fortărețelor cari-i amenințau siguranța. În favoarea ei s-a stipulat anexiuni eventuale cari ar mări teritoriul său în proporție de 3 500 kilometri pătrați de întindere, de 80 000 capete de populațiune, în comparație cu ce ar ceda și care-i va asigura, afară de Delta Dunării ce i s-a fost luată de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
române să nu poată scăpa din cercul de foc. Deci, când vânătorii de munte pregăteau plecarea din Crimeea, și rușii ocupaseră Cernăuțiul, și guvernul sovietic declarase că nu urmărește schimbarea ordinii de stat în România și nici nu va pretinde anexiuni teritoriale, Gheorghiță Savel cu perspicacitatea sa de ofițer destoinic salvează comandamentul cu ofițerii săi superiori și alte acțiuni de vitejie care-l propun pentru Ordinul “Mihai Viteazu”. La 6 Aprilie 1944, trupe ale Frontului II ucrainean intrau în Botoșani, Rădăuți
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mărul discordiei între Germania, Anglia, Belgia și Franța. Sub Bismarck, Germania începuse alcătuirea unui imperiu colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova arată însemnătatea participării lor la operațiile militare de la est de Carpați, dar și faptul că erau români și ortodocși a facilitat soluția Dragoș. Apoi, amănuntul că suzeranitatea sa (a regelui) se exercita printr-un voievod dependent, iar nu prin anexiune directă, este un indiciu că, la est de Carpați, exista o formațiune politică mai veche, recunoscută de Ungaria. Așadar, constatăm că, în două rânduri, regele angevin s-a arătat concesiv față de structurile politice din Moldova: 1. prin acceptarea unei formațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chestionează evenimentele externe, stabilesc interdependența între ele și cele interne, au cunoștințe despre ceea ce înseamnă echilibrul de forțe și rațiunea de stat („folosul țării”). Ca urmare a ofensivei catolice și a „uniei” (unirea Bisericii Ortodoxe române transilvane cu Roma), a anexiunilor habsburgice, „mișcarea culturală din Principate își extinde aria de influență și cuprindere, mai mult decât în perioada anterioară, asupra Transilvaniei și Banatului” într-un efort semnificativ de solidaritate ortodoxă, cu o vădită tentă etnică, în spiritul unității de neam, lingvistice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Încheierea războaielor de succesiune la tronul Spaniei, în 1714, îi dezleagă mâinile în Orient. Austria se folosește de conflictul turco-venețian și de cucerirea Moreei de către turci pentru a le declara războiul încheiat cu pacea de la Passarowitz (1718). Punctul maxim al anexiunilor austriece în sud-estul continentului este atins în 1718, când ei pun stăpânire pe Banatul Timișoarei, valea Moraviei sârbești, Oltenia, pe drumurile ce debușează la Balcani și în zona Mării Negre; austriecii constituie granițe militare înfipte în corpul puterii otomane și „îndelungatul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar Moldova fără ajutor armat efectiv (Rusia nu era, totuși, o vecină), odată desprinsă de Poartă, nu s-ar fi putut apăra singură împotriva ei. Este însă în afară de orice îndoială că, în ciuda precauțiilor domnitorului, diploma lăsa portițe deschise unei eventuale anexiuni. Proclamația lui Dimitrie Cantemir către țară, din iunie 1711, este, după diploma de la Luțk, cel de al doilea act în care sunt cuprinse concepțiile sale privind statul și destinul său istoric. Prin acea proclamație - o îmbinare, cum bine a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cucerit. Neîndoielnic că s-a produs o substituire de suzeranitate fără un statut clar și în detaliu precizat, ca în 1711. În practică, războiul victorios al Rusiei îi îngăduia instituirea propriei administrații și prepararea condițiilor unei eventual iminente sau viitoare anexiuni. Or, un asemenea act depindea, după cum vom vedea, nu numai de voința Petersburgului, ci și, de exemplu, de inconvenientul că între Principate și Rusia se interpunea dincolo de Nistru o largă fâșie de teritoriu aflată în stăpânirea Poloniei, al cărei destin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-și fi tăiat cu propriile mâini terenul de tranzit al legăturilor sale cu slavii de sud. Dimpotrivă, Rusia era interesată să-și fortifice influența în Principate pentru a degaja de piedici propriul ei drum la capătul căruia se afla anexiunea. Acest ultim țel a fost și formal avuat în proiectele lui Panin de împărțire a Imperiului Otoman; a fost însă repede abandonat din cauză că era imposibil de realizat. Iată de ce Petersburgul a propus un derivativ din punctul său de vedere: independența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autonomiei și ruperea graduală de Poarta Otomană sunt dobândiri virtuale, care au accelerat definirea căilor menite să ducă la împlinirea țelurilor supreme naționale române. Răspândirea ideilor revoluției franceze și, îndeosebi, dezvoltarea mișcării de emancipare a popoarelor făceau caduce proiectele de anexiuni teritoriale. Planurile sau sugestiile lui Pastel, în 1821, Dibici, în 1827, Jeltuhin și Polignac, în 1829, de anexare totală sau parțială a Principatelor Române au rămas fără ecou, în vreme ce cârmuitorii Rusiei țariste au eliminat din politica lor proiectele de creare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
după 1848, că mișcările revoluționare au fost stinse și că o înțelegere, fie și numai cu una din marile puteri posibilă, a redeschis în 1853 criza orientală. Este adevărat că și în 1853 țarul a proclamat lipsa oricărei intenții de anexiuni teritoriale, dar nimeni nu s-a mai lăsat înșelat. Metodele brutale în conducerea politicii externe și pretenția de infailibilitate erau proprii caracterului țarului, caracter grav alterat de adulația și prosternarea cu care a fost înconjurat. E. V. Tarlé a consemnat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
județe din sudul Basarabiei , Cahul, Ismail și Bolgrad. Consolidarea puterii Rusiei a trezit ostilitatea Angliei și Austro-Ungariei. România era, la rândul său, nemulțumită față de politica de forță a Rusiei, de amenințările pe care acestea le prefera privind unele posibile noi anexiuni. Marile Puteri au impus, astfel, reluarea negocierilor de pace, pentru o mai clară delimitare a ” compensațiilor” ce le reveneau, în numele „apărării” echilibrului de forțe european. În 1878 au avut loc noi tratative de pace, în cadrul Congresului de la Berlin, prezidat de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
prin ignorarea intereselor orientale ale Franței. De aceea, împăratul francezilor a ținut să aver tizeze Rusia că două ar fi putut fi cauzele care să determine ruperea relațiilor dintre Franța și Rusia. Anume, o pace separată cu Anglia sau extinderea anexiunilor Rusiei în sudul Dunării 167. Or, tocmai amintită perspectiva ar fi putut fi una din motivațiile includerii în tratatul de pace cu Suedia, încheiat la 6 februarie 1810, a unor clauze deosebit de favorabile acesteia, la care Rusia a reacționat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
op. cît., p. 77-78. orientala 171. Ceea ce nu se putea realiza, însă, fără a fi rezolvată, în prealabil, cealaltă problemă cu care se intersecta problemă orientala și anume problemă poloneză. Ca urmare, Napoleon s-a arătat dispus să accepte extinderea anexiunilor rusești în Polonia. Oferta viza, totodată, și diminuarea presiunilor Austriei în Centrul Europei, ale cărei posesiuni în Polonia ar fi fost restrânse, acțiune împotriva căreia nu s-ar fi putut opune, atunci, datorită faptului că era încă angajată în războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi admis nici o modificare în statutul Ducatului Varșoviei, totuși, nu ar fi declanșat nici războiul împotriva Rusiei, din acest motiv. În schimb, nu ar fi ezitat să o facă, dacă, așa cum am mai menționat, Rusia și-ar fi extins anexiunile în sudul Dunării, sau dacă ar fi încheiat pacea cu Anglia, ambele cazuri constituind, în viziunea sa, o infracțiune flagrantă la Tratatul de la Tilsit. Deoarece, el urmărea să împiedice Rusia să ajungă la Marea Mediterana, ceea ce ar fi realizat, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]