78,360 matches
-
nesimțiți și odioși dintre autointitulații "politicieni". Proba "oului dogmatic" (dacă tot l-am citat pe Ion Barbu!) e relevantă pentru societatea românească într-o măsură mai mare decât am crede. Ea dezvăluie întregul ridicol al programului în care s-a angajat România de câțiva ani încoace. Pe de o parte, cea mai fierbinte năzuință a întregului popor e să intre în N.A.T.O. Adică să se doteze cu "avioane invizibile", cu elicoptere teleghidate, cu mitraliere care trag după colț - ce mai
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic, precum un "sfîrșit de partidă" ce-o angajează în mod indenegabil. Opțiunea pentru maladiile caracteristice sexului său, după cum am arătat, nu este întîmplătoare: "Neîndoielnic, scriitoarea își detestă și neagă astfel condiția de femeie, o disprețuiește, iubindu-se umilitor în ură. Este exprimat astfel aproape tranșant un misoginism răsturnat
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire au fost împușcați. Calanda avea două biserici și șapte preoți, pe lângă unchiul Santos care, în urma unui accident (căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în toate detaliile vieții. Eu, de exemplu, mă prefăceam că țin o slujbă religioasă în podul casei, iar surorile mele făceau pe credincioasele. Aveam diverse obiecte de cult
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
nou supus al Domnului. În Calanda, tinerii care își puteau permite, mergeau de două ori pe an la bordelul din Zaragoza. Într-un an - asta era deja în 1917 - la marea sărbătoare a Fecioarei Pilar, o cafenea din Calanda a angajat chelnerițe. Două zile la rând, fetele acelea, care erau considerate de moravuri ușoare, au fost nevoite să suporte ciupiturile grosolane (pizcos, în aragoneză) din partea clienților, până ce s-au săturat și au plecat. Firește, clienții nu treceau mai departe de ciupituri
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în executarea, cu metodă, a polemistului mai mult decît incisiv. Plecarea din țară în 1923 și stabilirea lui definitivă în Franța, la Paris, ucid poetul cu rădăcini în Herța și în strămoșii arendași din Fundoaia, pentru a da naștere cineastului angajat la studiourile „Paramount” și filosofului, apropiat și discipol al lui Lev Șestov, pe noul său nume Benjamin Fondane. Dar hiatul dintre cele două identități este iluzoriu. Chiar dacă majoritatea paginilor din Rimbaud le Voyou au, pe alocuri, textură autobiografică (în fond
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
și așa a ajuns specialist în mătușologie (a se vedea volumul cu Mătușile din Tel Aviv, dar și a se deschide la-ntîmplare aproape oricare dintre celelalte cărți). După ce a debutat („sub pseudonimul, mulțumesc lui Dumnezeu, de Radu Costin”) cu povestirile angajate din Servim Republica Populară Română!, s-a trezit la literatură cu Isaac Babel, căruia îi și e dedicată prima nuvelă a acestei noi existențe ficționale, Seară de Pesah ’45 (camuflată la apariție sub titlul Seară de primăvară). La părintele lui
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
probabil, unul din cele mai dificile texte pe care un scriitor le va fi pus vreodată pe hîrtie: e o poveste despre păcate ale tinereții (o acuzație de intimism adusă, e de presupus, Mariei Banuș, publicată în Scînteia, și prozele angajate din Servim Republica...), despre acceptarea minciunii (scrisorile trimise la Scînteia fuseseră publicate tocmai pentru că se știa cine e Radu Costin), despre un orgoliu care orbește și rănește, pe sine și pe cei din jur. Privirea vine de undeva de dincolo de
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Laurent Flieder, Le Roman français contemporain, Seuil, coll. Mémo, 1998. 5 Numărul citat. 6 Numărul citat. 7 Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, angajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F - titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare în anul 2001.
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
venit comuniștii... și ce-am realizat c-am muncit și-am luat prime? N-am realizat nimic, duduie, n-am realizat nimic.” Intrată prin alianță într-o familie bogată, fără să fi muncit vreodată, Catherina Iernici a trebuit să se angajeze, la mai bine de 40 de ani, ca muncitoare necalificată într-o fabrică de chimicale. Și viața Josefinei Banciu a luat o altă cale după 1945, la fel și cea a Elenei Eckardt. Doamna Eckardt s-a descurcat, însă, iar
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
spus, muncitor pe-o platformă chimică lângă București și-mi spunea că multe lucruri s-au schimbat în țară... în bine bineînțeles. De unde venea el știa mai bine decât mine! Nu mult după aceea mi-a spus că a fost angajat ca șef al serviciului de presă al ambasadei americane (dl Ștefănescu scrie „funcționar” - e posibil ca povestea cu șefia serviciului de presă să facă parte din fantasmagoriile lui Sașa). Mi-amintesc ca azi. I-am spus: „Dragă Sașa, de-acum
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
Gheorghe Grigurcu În principiu, amintirile reprezintă o evadare a autorului pe coordonatele timpului și ale spațiului. Timpul revolut constituie materia lor esențială, dar ea apare îndeobște legată de mobilitatea ființei circumscrise unor medii diverse, eventual angajate în călătorii (Jules Renard făcea următoarea observație, marcată de obișnuita-i blîndă ironie: „Trebuie să călătorim, pentru a ne lărgi orizontul. Cei mai mari artiști, nu-i așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu întîmplător l-am citat aci pe
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ale Sibillei Aleramo, Orsa minore, note di taccuino e altre ancora (Ursa mică, însemnări din carnet și altele), succes sporit de filmul pe care Michele Placido l-a făcut despre romantismul exaltat al relației dintre poetul solitar și strălucita intelectuală angajată în trezirea conștiinței feministe, care-și abandonase familia pentru a scrie și a trăi liberă. În viața ei amoroasă haotică s-au succedat, între alții, Giovanni Papini, pictorul futurist Boccioni, poetul Salvatore Quasimodo, dar și un dansator de bar, un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
a deveni trilogie. Impresionați de Simulacre și simulare, frații Larry și Andy Wachowski, realizatorii seriei, l-au făcut pe Neo, personajul din primul film, să răsfoiască volumul lui Baudrillard, oprindu-se la capitolul „Nihilism”. Urmîndu-și apetitul filosofic, frații Wachowski au angajat pentru Matrix Reloaded un eminent filosof de la Universitatea Princeton, Cornel West, pe care nimeni nu-l recunoaște fără ochelari, și l-au distribuit în rolul unui consilier din Zion, ultimul oraș uman liber de pe Terra. El nu rostește decît o
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
inteligenței. Dar, odată cu venirea comuniștilor la putere, acest drum se închide: „Acum se întețesc epurările și tot sinistrul lanț de persecuții pentru cei care nu s-au grăbit să se vîndă. Neavînd din ce trăi, Bezviconi e nevoit să se angajeze portar, apoi ghid la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință, se apucă să (re)examineze inscripțiile de pe pietrele tombale, ca și monumentele de sculptură și arhitectură. Astfel, continuînd preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
nu numai farmec ci a ridicat unele pagini, valorificând potențialul lor expresiv dincolo de ceea ce s-ar fi putut crede că se află în ele. Virtuozii din București au fost că întotdeauna un corp sonor flexibil, prompt în reacții și intens angajat în actul muzical. Precizia articulațiilor, finețea în modelarea sonorităților ( greu de realizat în acustică specială a Bisericii) vorbesc de la sine despre excelentă ansamblului. Oare un disc care să fixeze aceste momente privilegiate nu ar aduce pe langă satisfacția artistică durabilă
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
dintre echipe care au făcut faima Nuovei Guardia și a mai tuturor galeriilor de fotbal, aproape că devine legitim să te întrebi dacă literatura mai are vreun rost. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli este o carte lucidă a unui intelectual angajat pentru care realitatea românească nu are nici culorile sumbre din ultimele cărți ale lui H.-R. Patapievici sau Dan Stanca, nici tonurile de marș triumfal din articolele lui Ion Bogdan Lefter și ale prietenilor săi neoliberali și extrem-atlantiști. Este o
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Barthes vorbea despre o functie concretă a acestui amalgam de informatie vizuală lipsită în aparență de sens. Numim îndeobște această informație detaliu. Într-una dintre povestiri, Un cœur simple, Flaubert descrie gospodăria burgheza de provincie unde eroina să, Félicité, e angajată că servitoare. În descrierea interiorului, Flaubert notează: "un pian vechi susținea, sub barometru, un teanc în formă de piramida de cutii și de cartoane. De ce ne-ar spune Flaubert că e un barometru pe perete? Barthes lansează o sugestie provocatoare
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Nucșoara, consideră autorii, e un sat îmbătrînit, ros de conflicte de-acum istorice, din care tinerii au plecat și a cărui singură șansă e turismul, pe cînd Scorniceștiul oferă un model rural de succes șomajul e redus ( toate femeile sînt angajate la fabricile de confecți din zonă), mai toată lumea stă la bloc ( pe lîngă care cresc păsări de curte), dar se spală afară, pierzîndu-și totuși, iremediabil, modul de viață tradițional în favoarea unei modernizări lente. Cartea Aurorei Liiceanu preia, pentru început, din
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
presă. A înființat nu demult Editura Ha, Ha Ha la Petrila, oraș din care el și fratele său, Mihai Barbu, au făcut una din reședințele culturii române. Când mă întâlnesc cu Ion Barbu și îl văd plin de idei și angajat în tot felul de acțiuni culturale, trăznite și simpatice, toate generate de un discret sentiment al responsabilității față de ce se întâmplă în România, mă simt contaminat de tinerețea lui inepuizabilă, de elanul său, de generozitatea cu care își antrenează în
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
harta României cu o enclavă maghiară". Foarte adevărat, dar cine îl ia în serios pe năbădăiosul pastor? l Tot în Adevărul aflăm că firmele care au cel puțin 100 de angajați, fie ele particulare, fie de stat, sînt obligate să angajeze cîte patru persoane cu handicap. Dacă nu, trebuie să plătească la buget echivalentul cîtorva salarii. E vorba despre o lege care există, dar pe care n-a băgat-o nimeni în seamă. În privința firmelor statului, Legislativul poate propune liniștit asemenea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
cu strămutarea, pentru că nu Parlamentul le-a înființat firmele, ca să-și permită să-și bage nasul în afacerile lor. Iar politica discriminărilor pozitive se cuvine făcută cu tact, ținînd cont de sensibilitățile persoanelor cu handicap. Cum se simte un om angajat cu de-a sila la o firmă particulară? l CURIERUL NATIONAL ne anunță: Deși specialiștii prevăd un cutremur devastator peste trei, patru ani, mulți proprietari preferă moartea decît consolidarea. Guvernul acordă facilități și chiar gratuități, dar a rămas cu banii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
cu siguranță dezamăgitor. Până să se pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare că inund cu fraze fără nici o noimă filele pentru care m-am angajat. Panica și dezolarea fac loc senzației de sete și impresiei de febră. Îmi fac un ceai nou, îmi mai fac o cafea, le beau, ies, iar și iar, pe balcon, admir nepăsarea la tot a răsadurilor mele de gălbenele și
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
pune în dubiu sinceritatea tuturor celorlalte mesaje: "Novaprest chiar vă cumpără apartamentele"; "Novaprest chiar cumpără case, apartamente, vile" ( EZ 3345). Asemănător e rolul negației sau al prefixelor negative, care sugerează că autorii lor propun singura excepție de la o regulă generală: "Angajăm tinere pentru videochat neerotic" (RL 3875). Din punct de vedere strict lingvistic, extrem de interesante rămîn numele de profesii utilizate în anunțuri. Rubricile de oferte de serviciu cuprind, alături de vechile terminologii ( motostivuitorist), multe inovații neoficiale, care ilustrează tendințele uzului. Găsim repetîndu-se
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
la redacție, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor, ca să-mi dea cărțile lor nou-apărute. Uneori, noaptea, își fac apariția și la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic al lui Bulgakov". Astfel criticul se vede angajat într-o luptă surdă cu pretențiile a sute și sute de autori de-a se ocupa de ei, de a-i "ajuta" într-un fel sau altul, luptă practic fără sfîrșit. Un mijloc de apărare al său ar fi izolarea
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
din Cracovia. Am în minte totul pînă la cele mai mici detalii. Am reușit să scap în ultima clipă de a fi urcat în trenul morții. Eram cu un băiețel și mai mic decît mine. Un tînăr polonez, care era angajat de nemți, mi-a spus: Pleacă de aici Am început să fug, dar el mi-a spus printre dinți: Nu fugi Mergi normal Acest ordin-sfat m-a salvat, a făcut ca eu să rămîn în viață și, printre altele, să
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]