1,454 matches
-
umanității, îi corespunde, la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similară prin istoria codurilor. În afara spațiului manierist, din vecinătatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescu se simte pe deplin liber, itinerariul său mai cuprinde filosofia barocă a clar-obscurului, caligrafia suavă și angelică a elenismului, grafia pură a picturii nordice, din specia Cranach -Holbein, senzualitatea lascivă a simbolismului și pe aceea sangvină a expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului și polemica lui Malevici
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria). Sau acest răsfăț al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
o arată acest admirator are ca numitor comun culoarea albastră, în plus, acesta pare s-o cunoască foarte bine, îi poate citi gîndurile și materializează o parte din dorințele ascunse ale Anei. Vocația regizorală a acestui personaj care joacă partitura angelică se face remarcată prin modificarea întregului spațiu ambiental. Gheorghe Preda alege locații departe de tot ceea ce este impur, de Bucureștiul real, avem un alt fel de oraș al reședințelor luxoase, izolate, inaccesibile vulgului, totul în perfect acord cu sensibilitatea protagonistei
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
și meta-obiectuale, ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele nemărginite ale unor structuri pe care nu le mai percepem pentru bunul motiv că ne-am pierdut puritatea privirii și capacitatea primitivă, angelică sau paradiziacă, de a vedea lumea dezinteresat. împletitura, chirpiciul, coșnița, inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul, bronzul, lemnul, culoarea, textila etc. etc. nu sînt nici pretexte pentru o meditație implicită, nici materiale sau tehnici cu funcție pedagogică, ci, pur
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de ambră și cleștar ale Corului de copii Radio îndrumat de Elena Vicică și Ion Vanica ori de Corul Operei Române din București dirijat de infatigabilul Stelian Olariu. Cam tot pe atunci venise vremea Madrigalului lui Marin Constantin
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. îl auzeam, în toată armonia glasului său angelic, pe dl. Bolcaș punând românimea la curent cu indignarea ce-i stăpânește partidul - de fapt nu al său decât într-o infimă părticică, nouăzeci și nouă la sută aparținând dlui Corneliu Vadim Tudor, distinsul istoric, om de știință, doctor și
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
se umple de semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
că ești un băiat foarte bun ori unul mai puțin bun. Abia atunci, Va Îi privi capul, părul, fața, gura și obrajii, Xenia exprima bucurie prin toate acele daruri scumpe, vorbea cu gura, cu ochii și cu Întregul său chip angelic. Rică nu știa ce să admire mai Întâi, părul ei șaten și cârlionțat, tuns scurt și care lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
picta madone, femei și fete tinere a căror corp era bine proporționat și de care te puteai Îndrăgosti foarte ușor. Poate sunt Îndrăzneț, dar vreau să spun că și liniile și formele corpului tău sunt foarte frumoase, bine proporționate, chiar angelice! Altfel nu te-ar iubi ... dumnealui! M-ai amețit! Să zicem că ai ceva dreptate, așa cred și eu, dar de ce mai crezi că sunt frumoasă? Rică Olaru simțea acea voluptate pe care o afișa fata În tot timpul cât
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și doar cu o tentă de roșu În mijlocul lor. Pe lângă urechiușele delicate curgeau parcă din cer câte doi zulufi extrem de subțiri și răsuciți cu mare măiestrie. Avea un cap frumos, nu știai cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
doi erau Îmbrăcați foarte sumar, se țineau de mână și se mângâiau, sărutându-se din când În când, așa ca doi iubiți adevărați. Era aproape de miezul nopții când G l a privit În ochi și a rostit cu o supărare angelică: De ce ar trebui să plecăm, eu acasă și tu acasă? De ce stai tu cu mine până la orele acestea, hai spune? Rică o Învălui Într-o privire caldă și expresia de pe fața lui răspundea de la sine, dar spuse: Consider că este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine putea opri furtuna iscată În adâncul sufletului.?! Nimeni... În jurul prânzului, cu o zi Înainte de eveniment, primesc un telefon de la prof. V ( prietena mea), care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de investigație destul de anevoios. Părea că-i aud vocea puțin răgușită: Am senzația, d-le Gerard, că Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din nou în bibliotecă, așezată la masa cu mașina de scris și cu vraful, veșnic același, de indigouri gata pregătite. Părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dispărut. M-am avântat În urmărirea ei, scăldat de mirosul de prăjeală de pe coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Constantin Cantacuzino (colecție considerată cea mai vastă din Europa Orientală a secolului al XVII-lea) : o elegantă ediție în limba latină din Toma d'Aquino apărută în 1645 purtând un titlu amplu, după moda vremii - "Sancti / Thomae / Aquinatis / doctoris angelici / ordinis praedicatorum. / Commentarii / in octo libros politicorum / Aristotelis. [...]. Într-un al doilea rând, Eugen Pavel completează cu șapte titluri noi și cu adnotări precise ale altor lucrări vechi românești, cu același entuziasm al recuperatorului. Pe parcursul cărții, atât filologul (în special
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
s-a întâmplat. Dar nu mi-l puteam închipui pe Palmer, nici după ce se va căsători cu Antonia, eliberat cu totul din ghearele acestei vrăjitoare cu sâni bronzați a cărei imagine - cu părul ciuntit și ciufulit, cu fața gravă și angelică dominându-i goliciunea - îmi stăruia neîncetat în fața ochilor; și, în egală măsură, îmi dădeam seama că sunt blestemat pentru tot restul vieții, întocmai ca acei bărbați care se culcă cu prostituatele dintr-un templu și care, după ce au întâlnit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu mă lăsa să ies din această stare. Înclinația mea spre o lume mai blândă, pe care Palmer o remarcase, era exact trăsătura care murise în mine. Nici chiar în cele mai bune momente ale sale nu fusese o trăsătură angelică; mai degrabă o formă mai puțin agresivă de egoism. Și totuși niciodată nu mă trădasem așa că nici Antonia, nici Alexander nu știa ce gândesc cu adevărat. Și simțeam o oarecare satisfacție la gândul de a le ascunde asta. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]