141 matches
-
îi permite să se simtă pe sine și, astfel, să fie o bucurie, dar și această suferință aparte în care Suferirea vremurilor noastre s-a convertit deja, ființa nemulțumită de sine care încearcă să se debaraseze de sine și se angoasează în privința ființei sale. A avea în vedere în mod exclusiv obiectul, care, în plus, este un obiect epurat, din care tot ceea ce amintește de viață și mai cu seamă tot ce este sensibil și afectiv a fost exclus, eliminat, renegat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa stranie incomprehensibilă pentru ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este cea a acestei situații ontologice ultime a cărei contra-dovadă este angoasa morții care se înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților este legat de religie printr-o rețea de relații indestructibile cum este de altfel și etica
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Hrănește Mușchi Vase de sânge Grăsime Piele Oase Se extinde la nivelul Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Direcție Est Sud Centru Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe lordul Bolingbroke aruncându-se În brațele unei vânzătoare de fructe de-a dreptul urâtă. Ce Îi determină să Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate care angoasează sau, măcar, blazează este responsabilă și de prezența / absența virgulelor în textul poetic, al căror nou statut nu mai e, în viziunea poetului, acela de virgulă intelectuală, transformându-se într-un simplu semn al singurătății / din frazele noastre. Faptul divers
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă nu chiar pe amândoi, acest joc îl va costa inima". Însă nu este oare acest discurs moralizator un simplu scut? Un mijloc de a se apăra împotriva unor potențiale acuzații de imoralitate? Ne-am putea întreba unde se sfârșește angoasa și unde încep închipuirile acestor romancieri atât de sentențioși. Monștrii pe care îi înfierează acești autori nu sunt oare, în egală măsură, propriii lor demoni? Angoasa, reală, pe care o încearcă ei în raport cu fenomenul flirtului este dublată de complezență. Simțim
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
elegea societatea francez? s? mul?umeasc? unei b?tr�ne servitoare devenit? inutil? dup? ce o slujise at�ț de bine! �n Germania, unde a fost mobilizat? s? asiste la facerea noului stat, leg?turile sale ambigue cu filosofia ?i angoasa fascinat? de jignirile publice aduse istoriei, �nfr�neaz? mersul sociologiei pe c?ile ce-i fuseser? trasate; str?lucitoarele promisiuni au fost spulberate de ciumă brun?. Despre sociologia englez? (al?turi de o sociografie care-i urma la distan??), s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
gata năruite. Oare nu ele susțineau că mîntuirea vine din esența nesfîrșită a omenirii, în timp ce oamenii se cufundau în barbarie pentru a pieri? Astfel de teorii ale lui "ca și cum" îl rețin îndelung în Viitorul unei iluzii, Moise și monoteismul și Angoasă în civilizație. Simțim că, de fiecare dată, cu fiecare carte, ceva se termină, altceva ia naștere. Scrierile acestea sînt bîntuite de un "nu știu ce" aspru și dezolant. Se manifestă aici o încăpățînată voință de a parcurge arcanele naturii umane în ciuda adevărurilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este prezentată din exterior, cu o privire de etnolog. Le Guin propune o altă perspectivă în nuvela Coming of Age in Karhide / Pubertate în Karhide (1995). Ea arată aici prima întâlnire cu celălalt, în starea "kemma", trăită ca o așteptare angoasată a ceea ce trupul adolescentului(-ei) fantazează, se teme și speră, fără să știe ce sex va avea el/ea și fără să cunoască sub ce sex va apărea prietenul/prietena. China Miéville (Perdido Street Station / Stația pierzaniei, 2000)115 ne
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
avea nevoie la momentul oportun pentru a face față confruntării cu acel obiect al temerii noastre. De aceea, În mod paradoxal, mai avantajați sunt - cel puțin din punct de vedere energetic - cei care, aflați În fața unei confruntări importante, nu se angoasează, ci lasă totul pe seama Întâmplării sau a inspirației de moment. Μ Unii Încep să vorbească cu buna intenție de a lămuri un lucru, dar sfârșesc prin a Întuneca și mai mult mințile interlocutorilor. Cuvântul este, se știe, cel mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al existenței (sensul este, în acest caz, unul comun, suportând doar o abordare individuală) și o luptă pentru a te păstra în cadrul celui preluat. Căutarea sensului propriei existențe este, în acest caz, în vecinătatea păcatului. Credinciosul este mai liniștit, ratând angoasa; luptele lui sunt de altă natură, fiind situat mai curând în vecinătatea spaimei. * Cum se face că religia stabilește contururi clare, liniștind și organizând socialul? Nevoia de religie nu a fost cumva în același timp și o nevoie de normare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și un chip (de fapt chipuri) pentru rău. Este și motivul pentru care fixăm în mod univoc vina pentru anumite rele asupra unor indivizi, explicând reflexul de a căuta vinovați pentru orice rău care apare. Absența unor inculpați ne-ar angoasa teribil, făcându-ne să punem întrebările despre noi și societate pe care le ocolim cu atâta grijă. Poezia exploatează una din trăsăturile limbajului nostru: concizia. Astfel, dacă limbajul cotidian este caracterizat de o anumită nerăbdare, renunțând la elementele pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
căile de perpetuare a răului. Doar faptul că din părinți răi se nasc câteodată copii buni mai poate constitui o scuză. Să-i prețuim pe cei mai slabi ca noi deoarece pe seama lor ne putem bucura de orgoliul nostru! Mă angoasează sentimentul cărților nescrise, ele ascunzând dimensiuni ale ființei mele ce nu și-au găsit drumul către lumină. Ar trebui să-mi iau angajamentul de a nu mai scrie cărți proaste. Asta echivalează însă cu asumarea riscului de a nu mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
În sensul de bine sau de rău, de frumos sau de urât, de sănătos sau de bolnav, ca durere sau plăcere, ca suferință sau ca bucurie etc. Neliniștea, starea de angoasă o raportez la trup, pe când speranța ține de suflet. Angoasa mă Închide, pe când speranța mă deschide. Să insistăm un moment asupra acestor aspecte. Trupul mi-l percep ca pe un corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață. El este Însă perisabil În timp și, dincolo de această uzură
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
drogurilor psihotrope, menită să alunge angoasa și zbuciumul condiției contemporane. Dimpotrivă, aș spune chiar că această cultură europeană a noastră, în însăși dialogica sa, nu ar putea și nu ar trebui să eludeze contradicția și conflictul. Ea poartă în sine angoasa și zbuciumul, nu numai în calitate de tare care o mistuie, ci și în calitate de virtuți menite să favorizeze conștientizarea și elucidarea. Ea nu ar putea renunța la ele fără să se prăbușească. Însă ea nu poate nici să nu ia în seamă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
au drept cauză esențială (oricare ar fi motivele externe) plîngerea patetică și patogenică împotriva lumii și a vieții: consecința auto-disculpării fiecăruia și a inculpării implicite a tuturor. Justiția este imanentă pentru că sancționarea legal imanentă a dizarmoniei funcționării deliberante intime este angoasa psihopatică sub forma sa principială: angoasa față de propriul adevăr, vanitatea culpabilă și tendința ei spre falsa justificare a fiecărei greșeli și vini. Cauza esențială a psihopatiilor este refularea, oricărui sentiment de culpabilitate, tendință care fară știtea noastră și în ciuda diverselor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
indispoziție interioară și, frecvent, de o trezire bruscă. Dar coșmarul se poate articula și în jurul fricii sau al temerilor inconștiente. Nu mai este vorba de dorințe, ci de o frică irațională sau nerecunoscută. Persoanele deosebit de stresate își refulează destul de dificil angoasa. Prin somn și prin relaxarea psihică proprie acestuia, angoasa iese din nou la suprafață, puternică și cotropitoare, prin imaginile de groază din coșmar. La fel cum visul are un caracter mirific, pozitiv și ideal, în expresiile curente, coșmarul se articulează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îți asumi condiția. Sentimentul pe care îl inspiră această stare în vis (suferință sau bunăstare) ne permite să stabilim dacă subiectul este gata sau nu să își înfrunte individualitatea. Singurătatea evocă în plus, la modul simbolic, tema orfanului, care este angoasa cea mai puternică a copiilor. Oricât de dramatică ar fi condiția orfanului, ea este o caracteristică a numeroși eroi din basme și din mituri. La fel ca abandonul, absența protecției parentale îl obligă pe individ să se depășească, să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cel care găsește În el resurse nebănuite care Îi dau curajul de a acționa și de a schimba ce trebuie schimbat. Sens: Dacă Pluto Îți face un cadou, trebuie să profiți. Opoziție sau careu Dispoziție: Regăsim efectele disonante ale conjuncției: angoasă legată de senzația că ceva dinăuntrul sau din jurul tău este pe punct de a se schimba fără ca tu să poți face nimic. Dar se mai poate Întâmpla să te afli Într-o totală inconștiență. Evenimente: Sunt similare celor specifice conjuncției
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de-abia dacă este conștient. Intuitiv, are atitudinea potrivită. Evenimente: Farmecul te ajută să reușești, atât În plan social, cât și afectiv. Opoziție sau careu Dispoziție: Este foarte posibil ca individul să nu resimtă nimic deosebit; În caz contrar, este angoasat, tulburat În legătură cu sentimentele sale și are tendința de a se Învârti În cerc. Evenimente: Individul este pus În situația unei renunțări afective, se Îndepărtează de o persoană sau de un mod de viață, adesea Împotriva voinței sale. Uneori, este atras
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
și forme de suferințe care să nu fie legate de o „stare morbidă”, de o boală. Asocierea suferinței cu răul este condiția care configurează în câmpul conștiinței mele ideea de „pericol vital”, de amenințare și insecuritate, trezind în felul acesta angoasa. Din acest motiv, se poate afirma că avem atâtea forme de suferință câte forme de rău există. Problema suferinței legată de boală, apare mult mai târziu, ea făcându-și intrarea în medicină după ce fuseseră deja fixate cadrele ei în religie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anxietăți constituționale având la bază tipul de „constituție emotivă” (E. Dupré) sau pe cel de „auto-insecuritate” (K. Schneider). Aceasta poate fi întâlnită în cursul stărilor neurastenice, ipohondrice și cenestopate, obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinatorie, unele forme de schizofrenie. c) Angoasa, din cursul unor afecțiuni organice, somatice, cum ar fi angina pectorală, astmul bronșic, septicemiile, difteria, scarlatina, hipertiroidia și hipoglicemia. Sindromul catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în principal activitatea motorie voluntară. Descris inițial de Kahlbaum (1863
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Th. Kammerer notează existența a trei faze în dinamica psihopatologică a reacțiilor după cum se poate vedea mai jos: 1) Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana se află sub acțiunea imediată și directă a psihotraumatismului. Emoția dominantă este angoasa manifestată prin plâns, țipăt, agitație psihomotorie dezordonată. În mod egal, se poate nota și o situație inversă; stupoare, inhibiție psihomotorie totală, inexpresivitate emoțională. Aceste reacții emoționale se însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]