219 matches
-
Jean-François se roșea tot și manifesta o stare de disconfort care putea părea cel puțin suspectă”. Când unul dintre colegii săi a avut un accident de motocicletă, Jean-François a pierdut mai multe zile în șir construindu-și alibiuri, deoarece ideea angoasantă că va fi acuzat că el a provocat accidentul nu-i dădea pace. Lucru și mai uimitor, lui Jean-François i s-a întâmplat în două rânduri (pe când se afla încă la școală și apoi mai târziu, când lucra) să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale, care adună, sub arcul aceleiași sensibilități rafinate prin studiu, pe tragicii greci
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
căutată în trecut, mai precis în perioada evocată în vis. Agresiune, agresor Visele legate de agresiune sunt frecvente și comportă numeroase variante. Poate fi vorba de scene deosebit de violente, și deci de coșmaruri sau de situații mai echivoce, dar întotdeauna angoasante, așadar de vise urâte. Coșmarul este semnalat întotdeauna de o trezire bruscă (vezi capitolul III) și întrerupe cursul scenariului oniric în general în momentul cel mai critic. Visul urât nu îl trezește pe cel ce doarme, dar îi lasă dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prevalența aparenței asupra esenței îl amenință în viața reală. Trebuie să își schimbe poziția, să își redefinească obiectivele și să își îndrepte interesul spre adevăratele valori, adică spre interior, și nu spre aparențe. Cuțit, pumnal Cuțitul este arma cea mai angoasantă. În afară de dimensiunea sexuală și falică, simbolizează în același timp violența și perfidia. Este instrumentul separării și al castrării și poate, din acest punct de vedere, să arate nevoia subiectului de a tranșa o situație, de a se rupe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de cea a coasei ori a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales chinuirea energiilor negative. Cel ce visează aruncă ceea ce îl încurcă și îl otrăvește. Străin, necunoscut Personajele necunoscute ce apar în vis sunt adesea reprezentări ale unei fețe ascunse a psihicului. Străinul este partea din umbră, adesea deranjantă sau angoasantă, care există în fiecare individ. Necunoscutul din vis este, din acest motiv, perceput ca amenințător. Prezența sa indică și faptul că multe dintre elementele situației sunt încă inconștiente sau ignorate. Pune accentul pe necesitatea de a căuta adevărul și cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că omului i se îngustează tot mai mult, odată cu societatea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau și gâfâiau tot drumul până la destinație. Mi-am dat seama din cele povestite de Sheba că, dedesubtul suprafeței lor jucăușe, aceste întâlniri erau de fapt foarte angoasante pentru ea. În atelier sau în parc cu Connolly își putea imagina că între ei era o frumoasă dragoste interzisă - ceva dulce și sănătos, și că dacă circumstanțele ar fi fost un pic schimbate, poate ar fi durat la infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încercând să înțeleagă de ce Connolly era așa de urâcios. Dar era o prostie, a hotărât ea. Nu trebuia să aibă un motiv. Era adolescent. S-a simțit dintr-odată speriată - deși nu știa exact de ce anume. Casa lui Connolly era angoasantă pentru ea în același fel în care e angoasantă o țară în care vii prima dată. Ușa de la baie era mult mai subțire decât se aștepta ea și când o închisese, se trântise, ceea ce făcuse ca pereții să zgâlțâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar era o prostie, a hotărât ea. Nu trebuia să aibă un motiv. Era adolescent. S-a simțit dintr-odată speriată - deși nu știa exact de ce anume. Casa lui Connolly era angoasantă pentru ea în același fel în care e angoasantă o țară în care vii prima dată. Ușa de la baie era mult mai subțire decât se aștepta ea și când o închisese, se trântise, ceea ce făcuse ca pereții să zgâlțâie un pic. E un loc de carton, și-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
păreri cu privire la murala cu „luptătorul pentru libertate“ pe care Pabblem o propusese pentru terenul de sport al școlii. (Bangs fiind de părere că era controvesată, dar putea fi haioasă.) Apoi a venit chelnerița și am comandat. A urmat o pauză angoasantă între momentul când am comandat și venirea mâncării, dar, din fericire, m-am gândit să-l întreb pe Bangs despre noile manuale de matematică care veniseră de curând pentru clasele de GCSE. S-a dovedit un subiect fertil pentru conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
liniștea feciorelnică a Hurezilor și clopotele copleșitoare ale Putnei. Urâciunea ploioasă din Bruxelles, magia carnavalescă a Veneției, orgo liul pieptos dar steril al Budapestei, calvadosul rece sirotat în Piața din Lille și buna răceală a pereților catedralei din Cisnădioara. Negritudinea angoasantă, pe cât de amenin țătoare, pe atât de excitantă, din marchă au puces-urile pa riziene. Reveriile resemnate din Vyšehrad și Place du Tertre, din Coimbra, Sighișoara, și Jardin du Luxembourg... Toate îmi valsau narcotic pe sub pleoapele închise de frică, în rezerva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
instinct. Alții s-au retras în cabine, să stea întinși, pentru a suporta mai bine tangajul, ori încearcă, la bar, să-și stimuleze o psihologie de "lupi de mare". Între timp, afară s-a înoptat. Spuma albă a valurilor nălucește, angoasantă, ca o insomnie. Cum n-am mers niciodată cu vaporul, nu-mi dau seama dacă tangajul e în limite, relativ, normale sau reprezintă un semn de mare foarte agitată. Nu am cum să apreciez corect situația. Constat, doar, că "Lumea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea să rămînă la Paris: „Mă uit la tine și ce văd? Un tip care o ia razna“. Trebuia să se Îndepărteze puțin de el. Îi răspunsese că avea dreptate. Înțelegea. Era de acord. Și el ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care Dumnezeu avea să mi-l ierte zece minute mai tîrziu? Credea că Îmi spune o noutate informîndu-mă că sperma ieșea din sexul În erecție, și avea să mă facă să pierd trenul. Vocea mamei a pus capăt acestei discuții angoasante: „Dar ce tot faceți aici? François o să Întîrzie!“. Tata m-a strîns la piept și m-a sărutat. A mai adăugat: „Firește, păcatul și răul sînt prezente În acest domeniu, ca peste tot, și Încă Într-un mod și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
naiv. Chiar după mixajul filmului despre iubirea violonistei cu dirijorul, m-am dus să torn la Bruxelles primele secvențe ale următorului meu film, Începe sfîrșitul lumii. Nu prevăzusem faptul că a turna improvizînd În fiecare dimineață va fi atît de angoasant. Nu mai izbuteam să dorm și i-am solicitat o consultație doctorului Moret, medicul la care mergeau părinții mei cînd erau În Belgia. În timp ce Îmi lua tensiunea, i-am spus că voi publica o carte la Începutul toamnei. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în parte? Pentru Henry, diferențierea sexuală a corpurilor biologice creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele două trupuri decid eliberarea nu prin distanțare, ci printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oportuniști. Este uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o situație de concurență între școli", care sunt incluse într-o piață socială. Pentru a rezista derivei care, prin derogări, împinge școala spre "ghetoizare" și pentru a prezerva diversitatea socială, echipele din școlile populare sunt puse în fața unei duble constrângeri angoasante, în care contradicțiile etice sunt apăsătoare. Constituirea claselor bune și rele poate fi singura modalitate de a-i reține pe copiii din clasele sociale mai favorizate. Pe scurt, așa cum scrie tot Payet, "principiul poate fi democratic la scară largă și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sens. Ideile obsesive sunt văzute ca fiind separate de personalitate, Însă provenind din străfundurile eului. Inteligența computațională, așa cum am spus de atâtea ori, acționează independent de eul conștient. Încercările de respingere a gândurilor nedorite pot genera o luptă internă Îngrozitoare, angoasantă pentru subiect. Părintele simte adesea impulsul de a-și omorî fiul, o persoană religioasă poate avea gânduri blasfematoare. Eymieux, În cartea sa despre obsesie și scrupul, relatează povestea unei femei care, având oroare de praf, folosea șaizeci de litri de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului primar preluând și îmbogățind descrierile lui Jaspers: - dispoziția delirantă este o stare de tensiune delirantă în care insul prezintă o dispoziție inefabilă de anticipare a unei transformări angoasante; - dispoziția delirantă caracterizată după Conrad, prin "anastrofă" trăire delirantă în care bolnavul se simte ca fiind "în centrul lumii" (poziție geocentrică), în sensul perceperii fenomenelor și ființelor din jur ca având o direcționare și o adresare spre sine; - intuiția delirantă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sunt notate tulburări de alură nevrotică, fobică sau obsesională sau chiar isterică. Procesul patologic debuteză de obicei, după o prealabilă dezvoltare psihică normală sau chiar considerată precoce și după o adaptare anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii (frecvent în adolescență), se infiltrează adesea în câmpul preocupărilor pedopsihiatrilor cu riscul de loc neglijabil de a sfârși în atitudini de reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
decât ca autoproiecție, ca autoinventare prin scris 59. Ambiția oricărui jurnal se definește, În cele din urmă, prin dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]