117 matches
-
fi, îi aduce angoasa, ("noaptea grozavă"). Aceasta este drama amară a omului modern, divizat între existență și credință, cel care, cu sîngele înghețat, își plimbă angoasa în noapte. Pe acest pămînt, pînă la ultimul moment, Bacovia trebuie să rămînă un angoasat, cu greu putînd să știe dacă din cealaltă parte a abisului o voce îi răspunde: "Hau... hau"...depărtat sub stele-nghețate". Puterea de sugestie a versului bacovian, cauza prin care ne impresionează atît de profund este arta sa, știința sa
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o filosofare "cu orice preț"", discursul filosofului extinzîndu-se astfel "din obligație", forțat, inautentic, și nu într-un fel implicit. Atitudinea filosofului se transformă într-o "hărnicie angoasată", "o excesivă grijă față de lume", ceea ce-l face să se comporte ca și cum "s-ar face de rîs dacă nu se pronunță prin prisma propriului sistem și asupra ultimei insecte, pietre sau ciudățenii istorice"9. Mult mai important însă ar fi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mine adâncimea personajului, cumva. De fapt, nu dificultate, mai degrabă o provocare interesantă care mi-a plăcut cel mai tare. Ce simți că ai învățat lucrând cu domnul Silviu Purcărete? Am învățat, în primul rând, să fiu lejeră. Eram destul de angoasată... Nu pot să zic, și acum îmi pun probleme, normal, dar sunt mult mai degajată cumva. Tocmai felul lui de a fi, foarte lejer, să o luăm încet, m-a dus mai departe decât m-ar fi dus un chin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care oscilează la început între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului, este scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de încheiere ce reprezintă finalul de frază a vieții, epuizarea discursului de ființare materializat brutal prin punerea punctului necruțător, prin efectuarea anatomică a suicidului. Se poate spune, că aici se relevă un proces dialectic în care sinucigașul, fost revoltat și angoasat, ajunge să fie un termen intermediar prin care moartea se cheamă pe sine și își confirmă statutul de prag crepuscular pus vieții. Într-un astfel de context, sinuciderea survine de la sine, firesc, natural, precum fumul urmează focului ce mistuie fibra
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca împlinire și încarnare supremă a energiilor negative labirintice, drept spirit malefic ce profețește fals un sfârșit deplorabil eroului, inducând ispita revoltării față de zei și soartă. Privindu-l față în față, Tezeu își vede propria ființă pierdută în revoltare, dezorientată, angoasată și, într-un final, răpusă în demență sau suicid. Se vede pe sine înfrânt și compatrioții săi sfârtecați de cruzimea unei vieții neîndurătoare. Pentru el se deschide un scenariu cu pretenție de adevăr în care i se arată demonic sfârșitul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
învolburarea deplină a naturii ce devine non-natură prăbușindu-se peste om. Într-o astfel de situație, mă aflu și eu alergând disperat în speranța găsirii unei ocrotiri de sine. De fapt, mă pierd și mă strădui să mă regăsesc, întreb angoasat și cu glasul pierit de mine însumi, interoghez mulțimile pierdute în teama finală dacă nu m-au zărit undeva. Această detașare și pierdere de sine este efectul firesc al cataclismului, este semnul că eu însumi nu doar asist la cataclism
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
două volume, cel de teatru poetic, Elegie pentru Hesperara, și jurnalul Clipe și nopți, conceput ca o scrisoare către fiu, vorbesc, în maniere diferite, despre aceeași tragedie, aici revelându-se poate cel mai bine traseul parcurs de T.: de la artista angoasată și obsedată de ea însăși la mama metamorfozată prin suferință, întoarsă tardiv și imaginar spre un „tu” absent. SCRIERI: Așezare de lucruri, București, 1968; Ierugi, București, 1969; Hesperara, pref. Emil Botta, București, 1971; ed. 2, București, 2003; Epitaf pentru iarbă
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
luminarea minții”, altcineva, „pentru sănătate și pace în casă și la copii”, altcineva, pentru ca „să aibă grijă Dumnezeu de dușmanii mei” etc. Deși în timpul acestei vizite m-am simțit mai curat, mai liniștit, mai stabil sufletește (și nu impur, tremurător, angoasat), prefer atmosfera de afară (senină, caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stupefiau: Întârzia îndelung cu privirea asupra unor trunchiuri răsucite de măslini, acoperite de umflături, ieșituri și cioturi estropiate, noduroase și nu prididea să exclame: - Soarele ! Soarele!". Totul scapă înțelegerii sale" și se uită la lună cu un sentiment de tulburare angoasată, fiindcă ea nu pare aceeași, ea pare să vorbească un alt limbaj. "Cum se simțea încă nesigur în mijlocul acestei noi existențe, era incapabil să-și închipuie ceva precis pentru viitor. Copacul poate oare să crească în aer, fiindcă rădăcinile îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca un semi-imbecil și fiindu-i teamă să nu devină cu adevărat unul". Desigur Venerina îl protejează și îl duce de mână, "așa cum ar fi făcut-o cu un copil". Dar nașterea unui fiu nu va pune capăt exilului său angoasat, fiindcă el nu se simte chemat să participe la această bucurie și "nu era fericit decât pentru ea, ca și cum copilul ce avea să se nască nu era destinat să-i aparțină și lui, născut în această țară care nu era
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sfărâma singurătatea ființelor omenești nu este altceva decât inventarea primei cafenele"482. O mare parte a operei lui Kafka ar putea fi interpretată și înțeleasă ca o fundamentală ezitare în fața chestiunii ospitalității, care ia la el forme complexe, contradictorii și angoasate. El însuși evoca în ceea ce-l privește o neospitalitate funciară, primirea dificilă a celuilalt, întotdeauna suspectat de extindere, de invadare, de intruziune într-o intimitate apărată cu strășnicie. "Din totdeauna mi-a fost greu, sau cel puțin, găsesc neliniștitor să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ritual. Idealul de precizie și de perfecțiune (idealul de bun elev, de bun muncitor pe care Karl ar vrea să-l atingă pentru o integrare deplină și definitivă), atenția scrupuloasă nu are sens logic decât în cadrul unui ritual 569. Căutarea angoasată a ospitalității se organizează în jurul unei fantasme de căutare a securității în structuri și procese de alură rituală. Fondată pe mecanisme de repetiție, claritatea irevocabilă a ordinii și a docilității datorate mașinii rituale aduce o securitate, un zid chinezesc împotriva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
că Diane i-a dăruit proprietatea cu mult timp în urmă. Diane afirmă că ea era probabil beată atunci. Lane are o cădere nervoasă, acuzându-și mama că este falsă și insensibilă. Punctul culminant al filmului este atunci când Lane strigă angoasată: "Tu ești cea care a apăsat pe trăgaci! Eu am spus ceea ce avocații mi-au spus să spun!", dezvăluind astfel că Diane a fost cea care l-a împușcat de fapt pe iubitul ei bătăuș. Probabil, avocații lui Diane s-
Septembrie (film din 1987) () [Corola-website/Science/326298_a_327627]
-
în Europa pe aceste vremuri de neliniște ce amintesc acum timpurile amenințătoare de altădată. În insecuritate pe scena oblică, care îi dezechilibrează pe protagoniști și se deschide apoi ca o prăpastie, familia de "străini" a lui Roth își clamează deschis, angoasat, fără reticențe înfrângerile. Ale lor, ale noastre... Gavriil Pinte continuă, după Hamlet, ciclul În inima nopții propunând o versiune concentrată a Regelui Lear într-un vast depou de tramvaie abandonat. Ghemuite acolo, o sută de persoane, resimțeam în imensa catedrală
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]