305 matches
-
fi cu atât mai virtuos cu cât se îndepărtează mai mult de natură, adică se manifestă prin excelență ca o ființă rațională și mai puțin ca o ființă biologică. Autenticitatea ființei umane constă în raționalitatea ei, adică în îndepărtarea de animalitate, de ceea ce îl caracterizează ca ființă biologică care trebuie să acționeze pentru a se hrăni și a se reproduce. Îi este specific ființei umane să se comporte conform așa-numitului "imperativ diferențial", adică este cu atât mai virtuos cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fără remușcare. De ce acest mod de a vorbi și de a gândi este dominant în societatea umană contemporană? Este oare cu putință să schimbăm acest mod de a vedea lucrurile? Cum am putea să ne recunoaștem și să ne afirmăm animalitatea în loc să o respingem și să o negăm? Cum am putea să recuperăm apartenența comună, a oamenilor și a celorlalte animale, la ceea ce numim viață?198 Deja de la o primă privire aruncată asupra stării de fapt descoperim o inconsistență care marchează
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
condiții, după bunul nostru plac. Kant aduce în discuție un detaliu conceptual care, în opinia mea, reprezintă o primă enunțare a tezei posibilității unei etici bazate pe datorii. În Metafizica moravurilor Kant ridică în subsidiar problema relației dintre moralitate și animalitatea din noi și discută despre relațiile dintre oameni în funcție de modul în care aceștia se raportează la animale. Detaliul conceptual care ne interesează este distincția dintre datorii directe și datorii indirecte. După Kant, promotor al unui demers antropocentric, non-oamenii pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
culturi primitive", despre "civilizați" și "sălbatici", ni se pare periculos. Identitățile trebuie respectate, tocmai în numele valorilor universale de care vorbeam. Perpetuarea urii și a violenței între semeni indică faptul că omenirea nu s-a îndepărtat prea mult de stadiul de animalitate, în ciuda autoinfatuării sale spiritualiste. În ultimul sfert de secol, centrul de gravitate al politicii mondiale a trecut, în bună măsură, de la agenți publici ai statului la entități private, la piață, în condițiile globalizării, să nu ne mirăm că "suprastructurii" nevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
s-a adăugat la om o realitate sufletească diferențiată, dependentă de viața În societate și de dezvoltarea sistemului nervos central. Realității somatice i se adaugă o realitate spirituală. În prezent, asistăm la forma echilibrată, armonioasă, a ființei umane desprinsă de animalitate și Întrunind În sine două zone de viață: o primă pătură, ancestrală, animalică, reprezentată prin corp și funcții vitale propriu zise, avându-și un centru de convergență și reglementare centrală În formațiuni nervoase primitive și exprimate printr-o viață sufletească
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde titlurile textelor împrumută numele părților corpului (Cap, Nas, Ochi, Dinți, Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
câteva lagăre de tranzit, la capătul căruia acea comunitate picarescă, variabilă și multietnică, ar fi urmat să-și găsească propria Ithacă, în cazul naratorului orașul natal Torino. Nicicând ca în cazul acestui tip de experiențe excepționale, între macabru, funest și animalitate, faptul trăit nu se legitimează mai convingător într-o estetică a autenticității premeditat brute, începând cu limbajul, galeria de portrete (de la tragic la caricatural), tablouri horror (amintind de descrierile lui Malaparte) și terminând cu miile de detalii geograficc, istorice, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a dus la sistarea transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice. Remarcabil este studiul despre opera lui Fundoianu, scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare de tensiune expresionistă, și o încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al educației omul învață pentru a-și depăși „starea de atavică animalitate” (V. Fetescu), spre a se smulge, înlănțuit fiind umbrelor realității proiectate pe fundul peșterii și a se întoarce, a ieși la lumină (Platon). Numai cine învață crede că este, că poate deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile lui
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
„Universul este o creație divină, În care rolul omului este să-și Înfrângă animalitatea și să Încurajeze divinul” (Pitagora) Matematica s-a dezvoltat odată cu Înțelegerea naturii, una sprijinindu-se pe cealaltă. Potrivit geometriei sacre, Universul se manifestă și ni se prezintă prin proporții perfecte, frumoase, prin ritm, prin numere; lumea cântă și vibrează armonios
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Claudia OLENIUC, Mariana OLENIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93109]
-
logică specifică. Despre ce este vorba? Redau, pentru început, un paragraf care rezumă întreaga teorie: "Dincolo de simpla relație conflictuală sau de afecțiune dintre om și animal, aceștia sunt învestiți în literatura medievală cu unele funcții care depășesc cu mult cadrul animalității. Se părăsește deci domeniul pur fizic, unde se produce, în ciuda inegalității raporturilor, un schimb tangibil între cele două ființe, pentru a se ajunge la cel al ideilor, unde omul își "aservește" tovarășul inferior nu pentru nevoile sale materiale (a mânca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
omoruri rituale, necesare de exemplu la funeraliile unui rege, sau, mai simplu, pentru a justifica o răzbunare. Două elemente precizează caracterul acestei forme de terorism: Mai întîi, personalitatea omului-fiară, care acceptă, prin simbolurile unei contra-inițieri, să regreseze la stadiul de animalitate. În momentele alese de către conducător, după înghițirea unei băuturi sacre, anonimatul cagulei sau al măștii ascunde fața omului, ocultîndu-i condiția umană, așa cum răgetul înlocuiește limbajul articulat. Prin ucidere repetată, inițiatul se afirmă ca stăpîn al societății căreia îi transgresează interdicțiile
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
malefic al LUPULUI, care se întâlnește în texteme precum 2016: Lupul la turburări se înveselește sau 2017: Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună. Această trăsătură nu trebuie confundată, totuși, cu lăcomia, care este mai degrabă o consecință a animalității LUPULUI ca "dat" al Firii (v. 2025: Lupul nu se satură c-o mică-mbucătură, 2028: Ce intră în gura lupului anevoie iese sau 2031: Lupul orice găsește înghite). Din acest motiv, LUPUL reprezintă uneori un simbol al animalității în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a animalității LUPULUI ca "dat" al Firii (v. 2025: Lupul nu se satură c-o mică-mbucătură, 2028: Ce intră în gura lupului anevoie iese sau 2031: Lupul orice găsește înghite). Din acest motiv, LUPUL reprezintă uneori un simbol al animalității în genere și chiar al "naturii" lucrurilor, cum se întâmplă în cunoscutul textem 2018 (Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba367) sau în alte solidarități sintagmatice ale limbii române, precum 1990: Urlă alăturea cu lupii ("Trebuie să urmăm voințele, gusturile
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
totuși, că această trăsătură trebuie disociată de "funcția"/semnificatul idiomatic (b) lăcomie, care, deși se apropie de semnificatul (a) prin intermediul agresivității, se distinge de acesta prin aceea că LUPUL este prezentat aici, dincolo de orice considerații morale, ca un simbol al animalității și, prin aceasta, al "naturii lucrurilor" (v. exemplele din 3.5.). Totodată, semnalăm faptul că în limba română LUPULUI nu i se atribuie semnificatul idiomatic "sărăcie, disperare economică", pe care Dobrovol'skij și Piirainen îl semnalează în numeroase alte limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe locul cel mai de jos al ierarhiei valorilor", dar numeroase configurații sintagmatice (v. în special exemplele din 3.4.3. și 3.5.) subliniază (c) superioritatea LUPULUI. Prin aceasta, ca și prin caracterul său prototipic (inclus în asocierea lăcomie → animalitate → "natură a lucrurilor"), culturemul LUP se diferențiază, în limba română, de semnificatele idiomatice care i se atribuie în alte limbi europene. 4. Dimensiunea culturală a textemelor 4.1. Studiile de caz anterioare arată că textemele nu sunt doar niște semne
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestuia, dar Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
care părea un lanț de aur a devenit ulterior atât de slabă, încât pare un fir de păianjen pe care ajunge să-l frângă orice capriciu. Nu putem să nu pomenim aici și de concubinaj, acel chip de întoarcere la animalitate când două persoane de sex opus trăiesc împreună fără a fi căsătoriți, călcând în picioare toate legile credinței și ale societății. Cu privire la scopul principal al căsătoriei, nașterea de copii, în familia creștină din actualitate s-a infiltrat altă formă a
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
în viața societăților -, o serie de ipoteze de inspi rație matriarhală revin totuși în forță. Ele se bazează însă pe o argumentație foarte diferită și mult mai ambițioasă. Făcînd saltul decisiv de la natură la cultură, umanitatea s-a separat de animalitate și societățile umane au luat naștere. Or, acest salt ar constitui un mister dacă nu s-ar putea desemna cutare sau cutare capacitate distinctivă a speciei umane la nivelul căreia s-ar fi luat avîntul necesar. Se cunoșteau deja două
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a transformat atît de profund, încît nici nu le mai putem numi animale. Trebuie să le vedem ca pe „laboratoarele nutritive” în care se elaborează compușii organici necesari sub zistenței noastre. Dacă Auguste Comte expulzează această a doua categorie din cadrul animalității, pe cea de-a treia o integrează umanității. Ea reunește speciile sociabile în care oamenii își găsesc tovarăși și adesea chiar auxiliari activi : animale „a căror inferioritate mentală a fost mult exagerată”. Unele, precum cîinele și pisica, sînt carnivore. Altele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de toate, această transformare nu a fost realizată în folosul ajutoarelor active ale omului, ci în detrimentul acelor animale calificate de Comte drept laboratoare nutritive : eroare fatală în privința căreia el însuși trăsese un semnal de alarmă, căci, spunea el, „excesul de animalitate le ar fi dăunător”. Dăunător nu numai lor, ci și nouă : oare nu conferindu-le un exces de animalitate (prin transformarea lor nu doar în carnivore, ci chiar în canibale) ne-am pre schimbat, desigur, fără voia noastră, „laboratoarele nutritive
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de Comte drept laboratoare nutritive : eroare fatală în privința căreia el însuși trăsese un semnal de alarmă, căci, spunea el, „excesul de animalitate le ar fi dăunător”. Dăunător nu numai lor, ci și nouă : oare nu conferindu-le un exces de animalitate (prin transformarea lor nu doar în carnivore, ci chiar în canibale) ne-am pre schimbat, desigur, fără voia noastră, „laboratoarele nutritive” în laboratoare ucigașe ? Boala vacii nebune n-a ajuns încă în toate țările. Italia, cred, a rămas pînă în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]