316 matches
-
în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
„Universul este o creație divină, În care rolul omului este să-și Înfrângă animalitatea și să Încurajeze divinul” (Pitagora) Matematica s-a dezvoltat odată cu Înțelegerea naturii, una sprijinindu-se pe cealaltă. Potrivit geometriei sacre, Universul se manifestă și ni se prezintă prin proporții perfecte, frumoase, prin ritm, prin numere; lumea cântă și vibrează armonios
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Claudia OLENIUC, Mariana OLENIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93109]
-
logică specifică. Despre ce este vorba? Redau, pentru început, un paragraf care rezumă întreaga teorie: "Dincolo de simpla relație conflictuală sau de afecțiune dintre om și animal, aceștia sunt învestiți în literatura medievală cu unele funcții care depășesc cu mult cadrul animalității. Se părăsește deci domeniul pur fizic, unde se produce, în ciuda inegalității raporturilor, un schimb tangibil între cele două ființe, pentru a se ajunge la cel al ideilor, unde omul își "aservește" tovarășul inferior nu pentru nevoile sale materiale (a mânca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-a adăugat la om o realitate sufletească diferențiată, dependentă de viața În societate și de dezvoltarea sistemului nervos central. Realității somatice i se adaugă o realitate spirituală. În prezent, asistăm la forma echilibrată, armonioasă, a ființei umane desprinsă de animalitate și Întrunind În sine două zone de viață: o primă pătură, ancestrală, animalică, reprezentată prin corp și funcții vitale propriu zise, avându-și un centru de convergență și reglementare centrală În formațiuni nervoase primitive și exprimate printr-o viață sufletească
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde titlurile textelor împrumută numele părților corpului (Cap, Nas, Ochi, Dinți, Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
pentru a-și desăvârși iubirea față de el. Auzind grozăvia, își zise cu amărăciune că deschisese cutia Pandorei în trupul ei și că vigoarea celor aproape cincizeci de ani ai săi nu se putea decât înclina demn, fără luptă, dinaintea rapacei animalități. Venise acum rândul lui să piardă femeia ajutată tot de el să le scape printre degete și regelui, și generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în care să mă simt la mine?... Ce blesteme, Ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap un cuier, sandale în picioare și măna stângă ascunsă. El e burghezul, confortabil la picioare, neutilizator al stângei (mîna artei), al cărui cap e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
criminalității, nu pentru că ar fi homosexual, cum s-a spus, ci pentru că în mod patologic, pentru el sexul echivalează cu moartea. Batman este exponentul corpului super-eroic fluid, transgresând în același timp atât limita om-animal, cât și om-mașină, un "conglomerat de animalitate, musculatură și transgresiune cibernetică". cf. Aaron Taylor, "He's Gotta Be Strong, and He's Gotta Be Fast, and He's Gotta Be Larger Than Life": Investigating the Engendered Superhero Body, p. 356. 746 Richard Reynolds, op. cit., pp. 32-34. De
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai sus, segmentul [C] pare a contribui la regresul reprezentării prin întoarcerea la PdV1. Prezența lexemului vizuină, care conotează o locuință animală, și modul de hrănire al oamenilor cu pricina aruncă îndoiala și fac să oscileze reprezentarea între umanitate și animalitate. Sintagma nominală din [D1] (ceilalți oameni) confirmă PdV2 introdus la sfîrșitul lui [B], iar partea finală merge în sensul care pare a fi asumat, în ultimă instanță, de către moralistul semnatar al volumului. Conectorul ȘI ASTFEL din ultimul segment este apropiat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trebui să fie suficientă. Concluzia construită pe o negație (SĂ NU simtă lipsa) dă de înțeles că țăranii simt lipsa pîinii și sînt departe de a mînca pe săturate. Argumentația devine astfel denunțarea mizeriei poporului de la țară, redus la o animalitate nedreaptă. Referințe și lucrări recomandate: - Jean-Michel ADAM: "Essais de pragmatique textuelle: organisateurs et connecteurs", Éléments de linguistique textuelle, Bruxelles, Mardaga, 1990. - Michel CHAROLLES: "L'encadrement du discours. Univers, champs, domaines et espaces", Cahiers de Recherche linguistique 6, Université de Nancy
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de a semăna, de a ara și recolta ca să trăiască). Segmentul periodic D formează o secvență argumentativă cuprinzătoare care îi încredințează segmentului [A] (vezi niște animale sălbatice [...] cu o dîrzenie nebiruită) rolul de enunț al unei teze anterioare (care afirmă animalitatea țăranilor), iar celorlalte două perioade un rol de consolidare a trecerii de la argumentul [D1] la concluzia [D2]. Putem rezuma astfel ansamblul lui § 128 sub forma unei secvențe argumentative canonice: Teză anterioară P. arg 0 PdV1 al lui TU [A] // RESPINGERE
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pădure) și trimițând tot la natură: la origine, animalele considerate sălbatice erau cele care trăiau libere, în codru. Termeni fondatori, piloni ai etnocentrismului, cuvintele "barbar" și "sălbatic" au în comun respingerea celuilalt, a străinului, în natură sau, mai exact, în animalitate. Altfel spus, în lumea celor fără de suflet. Și totuși, oameni fără de suflet? Cum să existe așa ceva? În orice caz, îndoielile au existat și există. La câțiva ani după descoperirea Americii, spaniolii, creștini nu tocmai buni, au trimis comisii de anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gândirea, ci ființa. "(Animalele) nu le păreau a fi în mai mică măsură ființe" (Bataille, "Dosarul Lascaux"). Nimic nu ne este mai inaccesibil, mai misterios, mai obscur decât originea noastră și, totuși, ea este aici, în fața noastră, atrăgătoare și familiară. Animalitatea ("viața animală") ne împresoară, defilează sub toate formele ei, în plină lumină, strălucește prin apropierea ei, dar este, de fapt, o gaură neagră. Starea naturală inventată de Rousseau era un instrument de iluminare a omului social în care ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
actorul principal vedeta abandonului. Fabulosul bestiar de la Lascaux constituie, într-adevăr, un omagiu vibrant în cinstea a ceea ce este abandonat. Turmele de bizoni, haitele de feline, hergheliile de cai sau cetele de cerbi în fugă, toată această simfonie animală, această "animalitate poetică", acest "dans al spiritului" exprimă întreaga fascinație pe care trebuie să o fi exercitat animalul asupra omului. Și el continuă să o exercite în anumite societăți, considerate primitive. După indienii Navaho, animalul este unul și același lucru cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ne duce cu gândul la unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale pe pereții peșterilor), îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale pe pereții peșterilor), îl va ține o vreme la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
le defilează prin cabinet. Lumea animalelor? Medicul veterinar Jean-Pierre Pagès nu e deloc sigur că pisicile și câinii care fac să-i meargă afacerea pe roate mai sunt, încă, animale. Exponate de colecție, obiecte dorite poate dar animale, mai deloc. Animalitatea din ele a fost grav afectată de sclavie. Doctorul Pagès a început cu insectele. Încă de mic, își însoțea bunicul în grădină dis-de-dimineață pentru a scormoni în pământ, într-un colț al lui. Vedeam râme, furnici. Îmi petreceam dimineți întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Frumusețea apare atunci când intelectul se află în armonie cu fizicul". Chipul Se spune despre animale că au bot mai degrabă decât chip, se spune că apariția figurii plate (a chipului) la om este una din etapele importante ale trecerii de la animalitate la umanitate. Fața este cea care reflectă sufletul, stările sufletești. Doctorul Pagès are o specialitate în care excelează: poate judeca animalele după expresia lor (după botul pe care îl fac). Există trăsături comune animalului și omului. Există o mimică animalieră
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Modul în care acesta era reprezentat, reprodus la infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o față fiind epilată și acoperită de culorii vii), printr-o abundență
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lumea, pentru a și-o însuși, decât să acceadă la cunoaștere. Este firesc să ne mire viteza cu care ratus vulgus a devenit Ratus Ingeniosus. Omului i-au trebuit cel puțin trei milioane de ani pentru a se smulge din animalitate. Ingeniosului i-ar fi trebuit doar câteva milenii pentru a-și schimba natura, pentru a scăpa de umilința de a fi nevoit să-și expună vederii organele sexuale, de a fi nevoit să se acupleze cu parteneri de același sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu bătrânul "naloboș". Astfel a fost botezat mai recent părintele nostru, ca și cum întoarcerea pe dos a numelui "șobolan" ar fi fost de ajuns pentru a ne face să ne uităm originile. Cu siguranță, dacă ghinionistul nostru strămoș, rămas în mlaștinile animalității, a fost catalogat drept una din cele mai dăunătoare specii, aceasta s-a întâmplat pentru a-i pune capăt, o dată pentru totdeauna, deranjantei întrebări a originilor. Pretutindeni în lume, se pregătesc otrăvuri și se dresează prădători redutabili (specii atent selecționate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]