1,316 matches
-
-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, Mai vie lumină nu vezi nicăirea: Și-acum Eminescu-i săpat în sinapsă! Referință Bibliografică: Atunci când pe boltă-un luceafăr... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1484304046.html [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
Eminescu. Prins în cercuri, pentru ca să nu se piardă sub povara anilor, ieșenii știu că e un semn lăsat de marele poet. Aici este o ”insulă” denumită Eminescu. Ca de fiecare dată m-am dus sub ramurile lui de care e aninat un difuzor. Aici, curg melodios versurile sale, fără oprire...Iar de sus ninge cu flori de tei - fluturi aurii pe bolta Iașului - sub povara coroanei sale solare. Și de data aceasta arborele respira ritmic , precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1421175353.html [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
nou apus. Azi măria sa Luminosul își încântă privirea din răsărit, admirând împărăția Toamnei. Tocmai a zărit oarecare mișcare pe malurile râului cu ape albastru întunecate care străjuiește hotarele proprietății prea nobilei doamne. Pe maluri sinuoase umbrite de sălcii plângătoare plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm măcar un an lumină. SFÂRLEZE Încă o plecare încă o revenire microbuzul decolează-n trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu a trecut decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor sau poate doar în
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_tania_nicolescu_1358450366.html [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ~ ÎNSENINARE ~ Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ~ Înseninare ~ S’au aninat în crengi poverile de gânduri Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1451126398.html [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului CE VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1457770416.html [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
am să mă respir ca dintr-o șoaptă la poartă mă așteaptă cor de paseri trezește-mă biciule și dă-mi binecuvântarea lunii care s-a dus la culare sonet ce umilință îmi cade peste rana nevindecată am să mă anin de alt colț răsunet Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 5 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SONETE CU RĂSUNETE 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1465098405.html [Corola-blog/BlogPost/382153_a_383482]
-
Toate Articolele Autorului Cine știe să-mi pătrundă printre genele închise Pe sub care-am strâns albastrul dimineților curate? N-ai știut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Vina_ce_am_ajuns_violetta_petre_1345130085.html [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423229925.html [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
este arcușul ce mângâie viorile din sufletele celor, care au ințeles mesajul extazului suprem al spiritualității nemuritoare. Să închidem ochii. Să simțim ritmul muzicii coordonat cu bătăile inimilor noastre. Să evadăm în lumea mirifică a undelor. Ele ne leagă ... ne anină de colțul stelelor ... ne dă aripi să zburăm spre lumea de nicăieri. Ne poartă pe valul transparent al viselor. Mii de vibrații se răspândesc în eter, prin gânduri și sentimente. Încolțesc în conștiințe.. se plimbă cu caruri lunare. Se leagănă
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Vibratie.html [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult loc pământesc, pentru toată
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Intr_o_lume_a_melcului_civili_aurel_v_zgheran_1376399814.html [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
ca o apă curată, Inima-mi numai de ține tare se agață, Spera tic-tac că bate cu tine odat', Tic-tac, cică sensul acum l-a aflat... Tu ești așa doar ca o apă lină, Inima-mi doar de tine se anină, Și că-ți pasă de ea crede stingher, Ba că de ce-o apasă nu-i efemer!! Tu ești ca drăguță frunză ce adie, Și-n cădere pe copac îl mângâie, Crezând că vor muri într-o toamnă, Doar visând
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1425726863.html [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poem_final_pe_frunze_de_artar_irina_lucia_mihalca_1327705846.html [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
1910 din 24 martie 2016. ȚI-AM DĂRUIT CUVINTE DE OFRANDĂ Am vrut să mă iubești așa cum sunt, cu bune și cu rele. Între înger și demon, păcat și sfințenie. Am vrut să mă iubești așa cum sunt, cu sufletu-mi aninat între cer și pământ. Doar să mă iubești, nimic mai mult Ți-am dăruit cuvintele ofrandă, așternute pe-nvelișul inimii să mă îmbraci în pulberea de stele. Dar m-ai iubit fără să știu. Femeie înălțată până La marginile cerului
LIGIA GABRIELA JANIK by http://confluente.ro/articole/ligia_gabriela_janik/canal [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
făptuirile mele ziaristice, într-un asemenea mod în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă, poate fi în sufletul actorului Alexandru
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419474634.html [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
fecioarelor ce-ascund timid taina iubirii... „S-aducă oare primăvara o viață nouă?/ Să fie ea simbolul cel sacru de iubit?” („Alai”); false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte inima-mi anină/ E primăvară iarăși și apa ce se scurge/ Aduce prin vâltoare-i cuvinte și suspine”. Și vine deznodământul care rezidă în efemeritatea celor pământene și refugiul spre înălțimea albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot de cer mi-e dor” ( „Ascult
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/_fereastra_ochiului_din_mine_.html [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia răsuflă în ritmul naturii: Apa clipocește cu reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține cu bietul plugar (Vâltoarea). Și aceste momente de
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
cu fecioara Maria, cu pruncul în brațe, înfășurată într-o mantie de cer țesută cu luna și stele împrejur. Razele lui Dumnezeu înfloreau din spatele lor, ca niște palme cu degete de rumenită azimă. Deasupra icoanei, un stâlp de fier alămit. Aninată de stâlp, o coroniță de brad. Nici stâlpul, nici coronița, nu m-ar fi oprit. Dar în cuibul de aer al coroniței, își întindea brațele, lucrată din bentiță ieftină, o cruce tricoloră. În spatele ei, pe catapeteasmă, icoana de argint a
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iisus_in_celula.html [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/New_york_lyrics.html [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
scriitoricești: „Avea pătulul plin de amintiri aruncate de alții în țărână. Ce aruncau neprețuitorii, aduna bunicul acasă. Lucrurile astea toate îi treceau prin ochi, prin minte, prin mână, le cumpănea de întrebuințare, le legăna în brațe până acasă și le anina în perete cu sfială. Sfântul Mirică Străinul adună din generație în generație: pământ, prăvălie la stradă, vie, grădină, dale, seră proiectată nopți întregi cu ochii pironiți în tavan și după-amieze cu facultatea de artă și creionul în mână, odaie de
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN DOR ANIN ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului fulgi se cern și se aștern pe-al iernii aspre chip etern mă rog tăcut spre cerul mut `n-al iernii aspre azimut un
UN DOR ANIN ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420431631.html [Corola-blog/BlogPost/352233_a_353562]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului fulgi se cern și se aștern pe-al iernii aspre chip etern mă rog tăcut spre cerul mut `n-al iernii aspre azimut un dor anin de cristalin al iernii aspre cer senin gând răspunde lin pe unde iarna aspră mă patrunde viața este o poveste iarna aspră o albește în jur privesc Doamne lumesc și iarna aspră o iubesc ! *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului
UN DOR ANIN ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420431631.html [Corola-blog/BlogPost/352233_a_353562]
-
senin gând răspunde lin pe unde iarna aspră mă patrunde viața este o poveste iarna aspră o albește în jur privesc Doamne lumesc și iarna aspră o iubesc ! *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: un dor anin ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1466, Anul V, 05 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN DOR ANIN ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420431631.html [Corola-blog/BlogPost/352233_a_353562]
-
scrisului, muncitori sau cu ștaif, vor fi ocupat loc la mese ori se vor fi cazat la „Ibis”?! Aici, însă, domnește respectul egal, nu cultul rangului. Iată un merit mare și rar, ce onorabilizează personalul hotelului! De jos, zărind firma aninată în vârful etajelor, cu exoticismul ei, încerci în gând cum o fi „vremea” înăuntru... Odată intrat afli: caldă, plăcută, în parametri decenți, în nota eleganței, ospitalității, bunelor maniere...! Într-un cotidian cu mofturi mai sus de merite, cu mulți care
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1480774568.html [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]