288 matches
-
în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul‑limită, în viziunea minoritarilor, deși incert, este apropiat. Așadar, înscrierea viziunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
esențiale: decontextualizarea: s-a argumentat că, atunci când H. Breuil (1952) a comparat unele elemente ale societăților din Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
umană orientată spre schimb, piața liberă și proprietate se poate manifesta în voie. Centrate în jurul unei imagini de tipul tabula rasa, istoria personală, comunitară, regională sau socială nu are nici o influență pentru că principiile economiei de piață sunt instinctuale, presociale și anistorice. Promovată de „experții” occidentali, precum și de susținătorii terapiei de șoc (cu putere de influență scăzută în România anilor ’90, dar cu vizibilitate mare în mass-media și câmpul intelectual public), aceștia nu au luat în considerare faptul că atât indivizii, cât
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
educațional" 1.1. O disciplină eminamente teleologicătc "1.1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
paradoxală pe care nici educatorii practicieni și nici teoreticienii experți nu se simțeau obligați să o încalce. Dialogul teorie-practică nu a existat decât sporadic și fără urmări semnificative. Cauza esențială a acestei incomunicabilități notorii ar fi fost dată de caracterul anistoric, abstract, retoric și teoretic al... teoriilor curriculare. Curentul reconceptualist a încercat să elimine această cauză majoră, însă demersurile reconceptualiștilor au înaintat într-o direcție care s-a soldat cu noi teorii curriculare retorice și abstracte care nu au influențat decisiv
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele ei n-au nici o altă putere decât pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puțin opt „hibe/caracteristici structuraliste” în „Raționalul lui Tyler”: a) sensul curriculumului este determinat de relațiile cuprinse în pașii procesului curricular; b) pașii individuali nu au o semnificație aparte în afara sistemului în care sunt localizați; c) procesul de proiectare este anistoric, un proces în care obiectivele, experiențele de învățare și evaluarea sunt discutabile și analizate în termeni de situație imediată (anistorică!); d) profesorii și elevii sunt „decentrați”, în sensul că nu se raportează la o semnificație personală a curriculumului, la un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricular; b) pașii individuali nu au o semnificație aparte în afara sistemului în care sunt localizați; c) procesul de proiectare este anistoric, un proces în care obiectivele, experiențele de învățare și evaluarea sunt discutabile și analizate în termeni de situație imediată (anistorică!); d) profesorii și elevii sunt „decentrați”, în sensul că nu se raportează la o semnificație personală a curriculumului, la un ideal educațional propriu; rostul curriculumului este determinat de relațiile dintre obiective, experiențele de învățare, organizare și evaluare; nici elevii și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al doilea război mondial, viața satului se dezvăluie printr-o relatare auctorială la persoana a treia, prin rememorări ale unora dintre actorii și spectatorii scenelor desfășurate anterior. Ceea ce rezultă e o secțiune transversală în existența unei comunități rurale mai curând anistorice. Până la trecerea succesivă prin sat a unor detașamente militare inamice, singurul „eveniment” consemnat este, în afară de venirea „străinului”, dispariția unei pisici și căutarea ei obstinată. Situații propriu-zis epice apar după venirea primei subunități militare: doi țărani, acuzați de complicitate cu inamicul
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
nevoie de o perioadă de timp oarecare mai mare sau cel mult egală cu zero (în cazul-limită, în care propagarea acțiunii cauzei este instantanee). Timpul însăconsiderat în aceste situații este foarte diferit de cel al istoriei. Este un timp abstract, anistoric, lipsit de orice culoare. Sau, dacă utilizăm celebra formulare a lui Isaac Newton, timpul științelor teoretice este perfect omogen. El este doar un cadru abstract al desfășurării unor procese. Este un timp absolut local, indiferent la scurgerea timpului universal. Un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fost o perturbare exterioară la care colectivitatea a căutat să se adapteze în propria sa manieră. Evenimentul trecut nu modifică prin el însuși lanțul ulterior de evenimente. Este deci de înțeles de ce structurile statice tind să producă o mentalitate anistorică. Efectiv, istoria lor nu este interesantă. Făcând această afirmație am sentimentul că este necesară o precizare. Pentru omul modelat de societatea modernă, foarte dinamică, cu un simț ascuțit al istoriei, mentalitatea anistorică tinde să aibă o conotație negativă, fiind asociată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de ce structurile statice tind să producă o mentalitate anistorică. Efectiv, istoria lor nu este interesantă. Făcând această afirmație am sentimentul că este necesară o precizare. Pentru omul modelat de societatea modernă, foarte dinamică, cu un simț ascuțit al istoriei, mentalitatea anistorică tinde să aibă o conotație negativă, fiind asociată cu ceva primitiv, neevoluat. Este necesar însă să ne detașăm de o asemenea prejudecată. În sine, o astfel de mentalitate nu este nici bună, nici rea, nici evoluată, nici neevoluată. Ea este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
arătat foarte rar că pot discuta liber noutatea timpurilor de astăzi altfel decât prin referința anacronică la visul legionar al interbelicilor sau prin recursul la niște profetisme apocaliptice ieftine și panicate. La cealaltă extremă, sub haina protectoare a unui spiritualism anistoric, au fost ascunse toate zonele tumefiate ale conștiinței românești postrevoluționare. Am dosit într-un seif obscur al memoriei întrebările privind mitocănia balcanică, criza ecologică și corupția morală a administrației românești. Cândva o veritabilă obsesie pentru profeții poporului Israel, dreptatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umanității. Am afirmat apoi că era globalizării ne impune excercițiul profetic de evaluare a „mersului lumii”, între tentația segregării și obligațiile integrării epistemologice. Mai cu seamă pentru creștinii răsăriteni, epoca globalizării reprezintă șansa unică a despărțirii de o anumită conștiință anistorică, responsabilă pentru atâtea manifestări de tribalism comunitar. Citind trecutul sau prezentul fragmentat al istoriei umanității, teologii vor abandona, în sfârșit, proiectul unei metafizici abstracte ori speculative. Mai aproape de tradiția Bisericii apostolice, vom putea descoperi, prin rugăciunea pentru întregul Adam, etica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și posibilitatea comunicării prin intermediul limbilor dezbinate, „nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la care exegeții pot face un ultim recurs? Dincolo de controversele istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dacă se putea face politică mai jos de vârful piramidei comuniste, în Comitetul Central, Marea Adunare Națională, în străinătate - sub control de partid și de stat -, sau măcar la Casa Scriitorilor, „din cuțite și pahare”. Desigur, diferențele generaționale, dincolo de aparent anistorica „fiziologie” a acestor scriitori cu veleități politice, sunt semnificative și se cuvin studiate în amănunt. Îi unește însă pe toți înclinația către ceea ce Tocqueville numea „politică abstractă și literară” în splendida sa analiză a originilor intelectuale ale Revoluției franceze, L
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reinterpretau și rescriau istoricii Partidului) își făcea o reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la Păltiniș își îndeamnă cititorul să se oprească și să mediteze la astfel de probleme, surprinse de Liiceanu într-o narațiune atemporală, dar nu anistorică. Notetc "Note" * Acest text a fost scris în engleză în 2000, pe când eram Fellow la Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford - el însuși o instituție castaliană. Sunt recunoscător fundațiilor Andrew Mellon și Volkswagen pentru finanțarea anului meu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
chestiunile teoretice abia schițate mai sus vor căpăta concretețe, iar critica mea va putea regăsi, după un popas în interiorul paradigmei comunitariste, terenul ferm al științei sociale clasice, care încă nu-și făcea un punct de onoare din adoptarea unei perspective anistorice, așa cum s-a întâmplat în deceniile recente. Pentru cineva care, ca mine, este mai curând credincios unei metodologii weberiene, viziunea lui Etzioni este foarte atrăgătoare: el își expune concepția teoretică recurgând la o mare bogăție de date empirice provenite din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, după mine, pe bună dreptate. Patristica, În versiunea Stăniloae, se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și abordările cu care suntem obișnuiți provin, În general, din dezbaterile cercetătorilor din această parte a lumii. Este important să păstrăm această idee, pentru a realiza că orice viziune despre securitate este o noțiune profund politică și În nici un caz anistorică, obiectivă și universală. Pe de altă parte, la nivel teoretic, conceptualizarea ideii de securitate a cunoscut o profundă transformare, mai ales În perioada de după 1989, când noțiunea „tradițională” a fost Îmbogățită și lărgită conform schimbărilor de perspectivă asupra fundamentelor ontologice
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
operează teoretic au consecințe importante asupra argumentelor și rezultatelor cercetării, inclusiv din punct de vedere al procesului decizional (Peffer, 1954, pp. 311-312). Ulterior, acest fapt este tot mai neglijat și regiunilor li se atribuie o esență și un caracter fix, anistoric, ceea ce duce la grave distorsiuni atât În plan teoretic, cât și decizional (Cantori și Spiegel, 1973). O altă excepție de la modelul inițial a constituit-o observația că sistemele subordonate nu pot fi În mod necesar identice. Datele empirice susțineau această
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Europa nu sânt creștini. Trebuie spus însă că religiozitatea lor nu se reduce la formele istorice ale creștinismului, ci păstrează o structură cosmică din care lipsește aproape cu desăvârșire experiența creștină a orășenilor. Se poate vorbi de un creștinism primordial, anistoric: creștinîndu-se, agricultorii europeni au integrat în noua lor credință religia cosmică păstrată din vremuri preistorice. Pentru un istoric al religiilor care dorește să înțeleagă și să facă înțeleasă totalitatea situațiilor existențiale ale lui homo religiosus, problema este mai complexă. Dincolo de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
drum al scrisului ca viață, înțelesuri de îmbărbătare. Și de credință. Noi, scriind în acel timp altfel decât ni se impunea, scriindu-le parcă lor, celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile și nedreptățile. Cu toate cedările unora ca mine. Dar am scris și iată că acel timp al ticăloșiilor se poate justifica și prin cărțile noastre de atunci. Noi am dat ceva care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este rolul motivației în performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]