453 matches
-
un rang de cultură pe care imperiul deliciilor tehnice nu ni-l poate da. Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă pe culori, pe penumbre și pe contururi, dar nu depistează nimic, iar într-un final, satisfăcut în imboldul curiozității tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală inteligent disimulată, manierismul gestului anodin, tentația stilistică a autoficțiunii sunt câteva dintre etichetele care, abundente astăzi, se potrivesc perfect unei poezii scrise ieri. Mărturisirea diplomatică a autorului, ce visa ca între poemele, articolele și nuvelele sale să nu existe granițe e, din perspectiva criticii de
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
desparte vădit de standardele exponenților acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor. E adevărat, îi lipsește verva cu tangențe avangardiste, lejera desfășurare "inspirată" a celor din
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
existențelor terne, un ieșit-din-comun al normalului și insignifiantului, o ligă de onoare a marilor loser-i, ele și-au găsit în Daniel Vighi autorul perfect. Oamenii care ne înconjoară, cu speranțele lor mărunte și existențele lor lipsite de orizont, cu replicile anodine și ticurile lor verbale, în spatele cărora se ascunde nu vidul, ci plinul existențial, cu poveștile locului și micile întâmplări intrate în conștiința colectivității, formează lumea fascinantă a lui Daniel Vighi. Totul este de o dezarmantă simplitate și de o greu
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
devine inteligibil. Chiar dacă până atunci nu puteai să-i pătrunzi sensul, acum știi de unde să-l iei. Revizitezi copilăria pentru a da de ceva. Cineva îmi povestea despre o femeie cu o memorie fantastică, în stare să reproducă o zi anodină petrecută cu decenii în urmă. Plecând de la un sfârâiac de fapt, toate celelalte evenimente ale acelei zile reconstituite se adunau în jurul acelui fapt ca pilitura de fier. Sau, mă rog, nu chiar așa. Dar important e că acea femeie reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
obicei nepericuloasă, ca și prostia, care însă nu doare. Educația familială își îndeplinește tot mai rar rolul celor șapte ani de-acasă, în timp ce mass media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare, mai grozav) și promovează lucrurile anodine. Noroc cu alfabetizarea de masă prin internet îdigitală), ce dezvoltă imaginația creatoare și lărgește mult orizontul cunoașterii. Toți factorii de putere, slujitori ai binelui, ar trebui să înțeleagă că numai cultura și creația spirituală ne mențin în istorie. Noi, muritorii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse chiar să nu se grăbească orice ar fi. Avea timp suficient să și guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de rupea pământul. Ieșisem la o promenadă prin locurile dragi, care-mi umpleau spiritul de visare. Tocmai părăsisem wildpussies.org și, dornic de puțină pace sufletească, intrasem pe getagirl.com, când chipul ei s-a desprins din noianul de pătrățele anodine aflate pe pagina-gazdă. După ce „asl“-ul tentant (f/23/South Africa) și-a fluturat câteva secunde codița prin fața ochilor mei umeziți de emoție, scurta descriere biometrică (91,5/60,8/94) le-a cauzat o plăcută fixitate, pentru ca poza ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
angoasă, confuzionale, acele psihoze periodice care veneau să distrugă ceea ce conștiința sa construise cu migală, într-o ordine constantă, aparent imbatabilă, milimetru cu milimetru de zone ale creierului său câștigate pentru sine, ca într-o zi oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l primea în brațele ei.“ Înfrumusețarea realității. Metodă utilizată cu predilecție de prozatori și poeți. Nu este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de o înfrumusețare exterioară a existenței anodine, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
caut imaginea șarpelui / și veninul mi se scurge încet printre degete...“ „Oare nu sunt chemat pentru / actele esențiale, sau libertățile spiritului, / libertățile spiritului ard în memoria mea / ca o fiolă de neofalină și purifică totul?“ „Doar o limfă fără culoare, anodină și rece, / rece mustește sub plăsele reci, sub muchia rece / și sub pansamentele albe ce mi le / aplică mereu spirite caritabile. / Dar gestul lor, vă dați seama, / e oricum inutil... Căci plimbarea pe lama de oțel / e pentru mine un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
viața de fiecare zi acel ceva care iluminează câte un moment și îl face de neuitat (așa cum vede, ca autor de jurnale, Valeriu Cristea). Foarte rare sunt aceste sclipiri de sens. De cele mai multe ori „dascălul de țară“ notează conștiincios fapte anodine care n-au relevanță decât pentru el sau membrii familiei lui: „Vineri, 15 august [1975] Cei de la Vorniceni nu ne vin la hram. Sora Maria e la spital la Iași. Bădica Vasile s-a dus la ea, s-o felicite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe scrisoare 1 iunie 1949 merg bine cu școala. Cel mare, Dragoș, are înclinații spre muzică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe cale de dispariție". Un element de incontestabilă originalitate a interpretării e situarea lui Creangă sub zodia romantismului, Mihai Zamfir constatând că "Ion Creangă execută o mutație parodică, scriind amintiri care întorc spatele istoriei magistrale oficiale, pentru a consemna cea mai anodină dintre biografii". În ceea ce îl privește pe Eminescu, acesta aparține în același timp romantismului secund, de tip Biedermeier, dar și așa-zisului romantism înalt, preluat prin intermediul literaturii germane. Proza romantică din secolul al XIX-lea e fundamentată, cum observă autorul
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
acela din micul roman, trăia în orizontul misterios al mai multor femei. După niște ani, trei bărbați își descoperă personalități îngropate, lepădate piei de tinerețe, în secretele unei singure femei. Nedezvăluite, fiindcă doar mincinoasele mistere dau ștaif unei existențe, altminteri, anodine: „un biet om fără mister", spune Corina despre închipuitul iubit de la Civita Vechia. Întîmplător, sau nu, c-ul care lipsește din Vecchia e aceeași literă pe care i-o adaugă Ștefan Valeriu, acela nesuferit, din primul act, în occupe-ul cu
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
el a constat în interesul pe care druizii îl stîrnesc tocmai prin misterul pe care îl emană. In schimb, dezbrăcăți de ritualuri și desfăcuți din taine, curățați de picanterii lugubre și absolviți de bănuieli criminale, dimensiunea lor capătă o micime anodină. Dar cum orice generalizare este periculoasă printr-o ilicită deschidere a valabilității unor constatări punctuale, nu poți afirma că explicarea rațională a oricărei teme istorice în numele adevărului duce inevitabil la omorîrea ei, dar cel puțin aici, în volumul Druizii. Filosofi
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
continuare a narațiunii. Rabbit (căsătorit cu alcoolica Janice, tată al unui băiețel de doi ani, Nelson, și al unei fetițe, Rebecca, aflată încă în stadiu embrionar, în pîntecele matern) simte - la început, ca variantă a unei evadări din corsetul mariajului anodin, mai tîrziu, ca exercițiu irepresibil de dinamizare a propriei existențe - dorința acută de a pleca de acasă. Precum un personaj romantic american (Wakefield al lui Hawthorne), el dispare, într-o seară obișnuită, de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion Mureșan, eseul la care mă refer nu lasă pe dinafară, dintre toate ale literaturii, absolut nimic. Debutează ca o confesiune anodină, continuă pe un ton memorialistic nefixat foarte limpede în timp, se pierde în paradisurile artificiale ale bibliotecii, clasifică prin sinestezie. Tonul e interșanjabil de la un paragraf la altul: "Televizorul merge, mă uit cu mare atenție la el, procesez cât pot
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
de-a face cu un poem enorm, alimentat, pe mai multe căi, de șocul unor severe restricții medicale, de dramatismul unei însingurări iremediabile, de administrarea cerebrală a setului instabil de dependențe. Faptele țin, pe aceste considerente, de domeniul vast al anodinului. Câteva secvențe ies, emoțional, în relief. Întâmplător sau nu, ele nu se petrec decât în mintea personajului - poate același din Urbancolia - și transcriu, în plină Germanie a solitudinii, evenimente provinciale românești. O astfel de enclavă imaginară e domesticul Botoșani: În
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
una din virtuțile culturii aceea de a-ți da un organ fin al degustării vieții. E ca și cum o cutie de rezonanță s-ar lega de firul biografiei, sporind semnificația unor întîmplări care, lăsate singure în goliciunea lor, ar fi fade, anodine și sterpe. De aceea, viața n-o simte decît acela care o poate rafina, și cum rafinarea nu poate veni decît pe cale culturală, memoria literară devine o facultate născătoare de distincții subtile. Prin urmare, nu ce trăiești contează, ci cîte
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
La scurt timp, telefonând, am aflat că avusese un accident și cred că pe atunci a murit. Câte asemenea persoane sunt, acum, uitate de Mase și de Media! În ce ordine, oare? Aș dori să evoc și alt episod, deloc anodin. În 1956 am primit un telefon de la V. Papilian! Fusese eliberat din închisoare, m-a invitat ca să-mi vorbească (venise, temporar, în București, unde avea o fiică măritată, cred, cu Radu Stoichiță, logicianul). Mi-a spus că s-a cunoscut
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
elevat, a unui puști care este dispus să asigure o criză de epilepsie pentru douăzeci de lei și a câtorva prostituate gata să-și exercite meseria și cu care tinerii angajează un dialog dezinhibat. În rest, mai este loc pentru anodine șicanări, pentru o dezbatere „intelectuală”, inutil prelungită, în privința traducerii unor înjurături din română în engleză, pentru un schimb de replici contondente cu un golan aflat în trecere, cam ceea intră în aria reziduală a timpul pierdut. Gara nu oferă nimic
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
întîmplările care au stat la originea unora din piesele sale de teatru. Ideea pe care a subliniat-o dramaturgul a fost aceea că deseori o piesă se ivește dintr-un fleac, dintr-o întîmplare aparent insignifiantă sau dintr-o frază anodină, care au darul de a declanșa în imaginație o fulgurație grație căreia creatorul are dintr-o dată, in nuce, intriga piesei. De aceea, declicul pe care îl produc astfel de detalii „nesemnificative" este adevăratul resort din care se naște viitoarea piesă
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
impresia de static al unui tablou. Ca să-l amintim iarăși pe autorul lui Swann: „Stilul nu constituie conținutul, ci lentila care concentrează conținutul într-un focar arzător". Operînd îndeobște cu banalitatea care-i dă satisfacția unei materii prime docile, cu anodinul pe care-l poate dichisi după voie, Val Gheorghiu le tratează neologistic. Adică le snobează prin contrast: „Băiatul somnolent mimează opacități și înțelesuri în bipolaritatea frunții lui de martor silnic". Sau: „pe culoarul înțesat, mentorul mai pune un apendice oratoric
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
la atâția mari pictori, dar era o pictură, dacă vreți, a fragmentului de natură. Paradoxul este că în această grupare a Prologului, pe care Flondor a onorat-o printre primii, ca unul dintre fondatori, fragmentul oricât de neînsemnat, oricât de anodin, cu o modestie declarată, se voiește totdeuna un fragment din totalitatea zămislirii dumnezeiești a tot ceea ce ne depășește, într-un plan cu mult mai vast. Această voință de a se ratașa unui plan providențial de vastitate susține pe dinăuntru creația
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]