332 matches
-
o multitudine de varietăți și subspecii care trebuie luate în discuție. Referindu-mă doar la terorismul contemporan, pot evoca drept cauze plauzibile: inechitatea și polarizarea socială, extremismele de orice fel (de la cele religioase și ideologice la cele politice), alienarea și anomia, dorința aberantă de a câștiga ,,pariuri" cu istoria ale unor indivizi marginalizați sau grupuri scoase la periferia societății, în fine, ,,boli" sociale asociate cu acumularea de ,,muniție" socială și/sau națională. Cred însă că o cauză profundă a terorismului poate
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
este Dany-Robert Dufour, director de program la Colegiul Internațional de Filosofie 5. Acest autor propune, completînd cărțile lui Bernard Stiegler 6, o viziune critică a producției culturale și a dereglării morale și reprezentaționale a societăților liberale. Liberalismul ar favoriza o "anomie distructivă", prin emergența unei forme de narcisism fetișizant, determinînd satisfacția pulsională prin scînteierea obiectelor de consum și a imaginilor publicitare sofisticate și primare care îl lasă pe cetățean deposedat de el însuși și golit de capacitatea sa cognitivă de a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Prin dezordine economică și monetară înțelegem procesul în care legile economice nu-și mai produc efectele și în care posibilitățile de reluare a ciclului economic sunt foarte reduse. O economie națională poate intra în dezordine ca urmare a fenomenului de anomie socială, de care vorbește Durkheim în "Diviziunea muncii sociale".Aceasta este o stare generală de confuzie socială în care instituțiile și regulile într-o societate nu mai sunt respectate și nu-și mai pot exercita funcțiile. Anomia socială poate determina
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a fenomenului de anomie socială, de care vorbește Durkheim în "Diviziunea muncii sociale".Aceasta este o stare generală de confuzie socială în care instituțiile și regulile într-o societate nu mai sunt respectate și nu-și mai pot exercita funcțiile. Anomia socială poate determina o dezordine economică, după cum o dezordine economică poate induce anomia socială. De asemenea, dezordinea economică poate fi indusă de un război catastrofal sau de o revoluție. Exemplele Germaniei după Primul Război Mondial și al României după Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Aceasta este o stare generală de confuzie socială în care instituțiile și regulile într-o societate nu mai sunt respectate și nu-și mai pot exercita funcțiile. Anomia socială poate determina o dezordine economică, după cum o dezordine economică poate induce anomia socială. De asemenea, dezordinea economică poate fi indusă de un război catastrofal sau de o revoluție. Exemplele Germaniei după Primul Război Mondial și al României după Revoluția din Decembrie 1989 pot fi socotite ca fiind clasice. După 1990, în România
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
economic poate porni numai dacă depresiunea economică este oprită și economia se reașează în mersul natural, ondulatoriu, al vieții sociale și economice. O criză economică poate genera, dacă nu este combătută la timp, haos și dezordine economică, producând ceea ce numim anomia economică și apoi socială. O criză economică are în desfășurarea sa germenii noului început. Datorită contribuțiilor tehnico-științifice încă înainte de intrarea în depresiune putem observa și chiar analiza noii factori de producție și noua paradigmă economică. Astfel, în ceea ce privește ciclul economic pe
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
saturație. Ciclul său se va închide în viitor, în punctul corespunzător perioadei 2050-2060. Așa cum spuneam, folosința monedei, ca motor al expansiunii economice, este vechea și noua metodă în combaterea crizelor. De aceea, economiile în care există criză apare pericolul de anomie. Se întâmplă așa deoarece așteptările populației și ale celorlalți participanți la viața economică pot rămâne negative, pesimiste, pentru o perioadă îndelungată de timp. După căderea inițială și atingerea fundului depresiunii, toată lumea se așteaptă ca statul să intervină pentru combaterea crizei
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
eliminarea legilor economice, prin transferul de proprietate și înlocuirea pieței prin birocratizare. Acum știm că nu numai crizele nu au putut fi eliminate, dimpotrivă au existat și în socialism. Mai mult, totul a sfârșit în lipsă de competitivitate, foame și anomie socială, economică și politică. O politică economică corectă este politica care acționează în contrapartidă. Este vorba despre recunoașterea momentului de maxim, a evenimentului care marchează începutul crizei, recunoașterea recesiunii economice, a depresiunii economice, oprirea posibilului haos (a dezordinii) și pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
reuși să-și cumpere câte ceva cu salariul pentru care munceau 1003. Fuga de moneda națională presupune un nivel ridicat de neîncredere nu numai față de autoritatea emitentă, în speță banca centrală, ci și față de stat în ansamblul său. Inflația duce la anomie socială, intercondiționând-se și întreținându-se reciproc. Moneda din hârtie este o creanță a deținătorului asupra emitentului. Acest drept nu ar trebui să fie tratat superficial sau chiar lipsit de respect. Că variabilitatea banilor este rezultatul acțiunii umane, este un
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
unei stări de normalitate poate dura ani sau generații întregi. În acest sens, inflația de după 1990 din România a fost un rău absolut. Lumea libertății s-a bazat pe transferuri, furt și dezordine, pe hazard moral, adică o stare de anomie morală în care fenomenele de nedreptate și injustiție domină societatea. În context reafirmarea valorilor de bază ale capitalismului și lumii libere, ca ascetismul, economisirea, respectul față de muncă nu mai sunt credibile și cu greu mai pot fi impuse. Jörg Guido
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nu înseamnă pierderea echilibrului sistemului. O criză este doar o fază pe care o parcurge sistemul în căutarea unei noi dimensiuni. Un sistem economic în dezechilibru este sistemul economic aflat în catastrofă, în haos, în dezordine. Dezordinea este starea de anomie a sistemului economic. Haosul poate interveni ca urmare a acumulării unor tensiuni uriașe, și nu este specific economiei libere și societății deschise. Thierry de Montbriall arată că: "un sistem dat este într-o stare de echilibru dacă această stare este
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza ei, această lucrare este esențială pentru revigorarea teologiei și a culturii române, lucrare ce restaurează prestigiul Bisericii Ortodoxe, contribuind, totodată, la primenirea unui spațiu intelectual redevabil tot mai mult agnosticismului, conformismului și anomiei uniformizatoare. Reforma universitară Mult trâmbițata reformă instituțională, de care se tot vorbește în cei 25 de ani de la revoluția anticomunistă din decembrie 1989, este încă departe de momentul adevărului. Unul dintre domeniile fundamentale ale revigorării unei națiuni, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
A'''...), având grade de adecvare diferite. Fiecare strategie posibilă va produce efecte distincte (X', X'', X'''...): costuri economice și sociale mai ridicate sau mai reduse, perioade mai scurte sau mai îndelungate ale relansării economice, grade diferite de dezorganizare socială și anomie. Opțiunea pentru o strategie sau alta, din posibilul acțional delimitat de structura Y, este operată de către actorii sociali, prin interacțiunea lor. Această schemă descrie nu un proces de alegere, pe baza analizei meritelor diferitelor alternative, a uneia dintre ele, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
automat, în special sub forma exclamaților emoționale. Frecvent este asociată cu un deficit motor grav (hemiplegie) de partea dreaptă a corpului. Comunicarea verbală este practic imposibilă. Prognosticul unei recuperări a limbajului este foarte rezervat. AFAZIA AMNESTICĂ (Pitres) Afazie nominală sau Anomie este caracterizată printr-o tulburare a accesului lexical (în special pentru substantive și adjective atributive), atât la vorbit cât și la scris. Manifestările cele mai obișnuite constau în dificultatea găsirii cuvântului adecvat cu apariția de parafazii apropiate de sensul cuvântului
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unei culturi, al unui grup social sau al unei instituții în a induce la membrii săi practicile (ideile, valorile) pe care le dorește depinde, după Skinner, în exclusivitate de configurația de condiționări, de reîntăriri pe care o oferă. Vidul axiologic, anomia și anormalitatea s-ar explica prin absența sau slaba operativitate a reîntăririlor: dacă oamenii nu lucrează îndeajuns nu este din cauză că sunt leneși sau că le-a scăzut simțul moral, ci pentru că bunăstarea la care au ajuns face reîntăririle (stimulările) economice
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vizibilă în adoptarea rapidă a viziunii conform căreia orice colaborare cu cadrele este o formă de "sifonare", de turnare a celorlalți arestați. Absența solidarității și ruptura radicală dintre cele două grupuri de cadre și deținuți sînt simptomele unui fenomen de anomie instituțională. Biografia fiecărui individ se construiește prin evidențierea apartenenței de grup și a specificității, fiind colorată de piedicile pe care i le pun colegii și "ceilalți", precum și de luptele duse pentru depășirea acestor piedici. În acest sens, fiecare istorie personală
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
9 Termenul este introdus în circulație de Karl Marx în Capitalul, desemnînd "fetișismul obiectelor de consum". El a fost frecvent utilizat de alți marxiști, precum Georg Lukács și Lucien Goldmann, fiind similar cu cel de alienare, derivîndu-i-se ulterior semnificațiile către anomie și nevroză. Termenul de reificare a fost demarxizat în ultimele două decenii de unii sociologi durkheimiști, în special de Alfred Schutz, care l-a propus pentru a înțelege mai bine prima regulă enunțată de Émile Durkheim în Regulile metodei sociologice
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
În miturile psiho-socio-morale cu caracter compensator-sublimativ. Ele sunt rezultatul unor experiențe utopice. În ele trebuie să vedem „criza valorilor morale” care erodează sufletește o societate, Îi tulbură sau chiar Îi anulează starea de echilibru interior, prăbușind-o, În final, În anomie, În anarhie. În cazul totalitarismului asistăm la impunerea forțată a unui model arhetipal, inautentic, represiv. În democrație, orice arhetip este eliminat. Nici unul dintre cele două sisteme nu are „repere” psihologice sau morale autentice. Totul este redus, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stări de neliniște existențială (pericol, crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul identității se discută raporturile mele ca persoană cu mine Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
delincvent. Al doilea tip are ca normă de bază violența, membrii grupului se manifestă prin utilizarea forței sau prin amenințare - modelul conflictual. Al treilea model se referă în primul rând la subculturile toxicomane -modelul evazionist sau de izolare. Presiunea structurală: anomia cauză a comportamentului deviant. Termenul de anomie provine din limba greacă și desemnează starea de dereglare a funcționării unui sistem social, cauză fiind deprecierea normelor sociale. E. Durkheim în lucrarea sa "Diviziunea muncii" susține că pe măsură ce societatea devine mai complexă
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de bază violența, membrii grupului se manifestă prin utilizarea forței sau prin amenințare - modelul conflictual. Al treilea model se referă în primul rând la subculturile toxicomane -modelul evazionist sau de izolare. Presiunea structurală: anomia cauză a comportamentului deviant. Termenul de anomie provine din limba greacă și desemnează starea de dereglare a funcționării unui sistem social, cauză fiind deprecierea normelor sociale. E. Durkheim în lucrarea sa "Diviziunea muncii" susține că pe măsură ce societatea devine mai complexă, este tot mai dificil a se menține
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sa "Diviziunea muncii" susține că pe măsură ce societatea devine mai complexă, este tot mai dificil a se menține coeziunea socială. Durkheim nu considera profesiunea de delincvent ca formă aberantă, anormală, ci ca formă de diferențiere a muncii. În concepția lui Durkheim, anomia apare, atunci când nu există standarde clare, care pot ghida comportamentul indivizilor. Plecând de la viziunea lui Durkheim despre anomie, Merton, R. (1957) a încercat să explice comportamentul deviant și a redefinit conceptul de anomie. El aduce în atenție presiunea la care
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
socială. Durkheim nu considera profesiunea de delincvent ca formă aberantă, anormală, ci ca formă de diferențiere a muncii. În concepția lui Durkheim, anomia apare, atunci când nu există standarde clare, care pot ghida comportamentul indivizilor. Plecând de la viziunea lui Durkheim despre anomie, Merton, R. (1957) a încercat să explice comportamentul deviant și a redefinit conceptul de anomie. El aduce în atenție presiunea la care este supus individul atunci când normele acceptate intră în conflict cu realitatea socială. Merton definește devianța ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
diferențiere a muncii. În concepția lui Durkheim, anomia apare, atunci când nu există standarde clare, care pot ghida comportamentul indivizilor. Plecând de la viziunea lui Durkheim despre anomie, Merton, R. (1957) a încercat să explice comportamentul deviant și a redefinit conceptul de anomie. El aduce în atenție presiunea la care este supus individul atunci când normele acceptate intră în conflict cu realitatea socială. Merton definește devianța ca pe un produs al inegalităților economice și identifică cinci reacții posibile, ale indivizilor, la tensiunile dintre valorile
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în Journal of School Health, 72(4), pp. 138-146. Mendes de Leon, C.F., Markides, K.S. (1986), "Alcohol Consumption and Physical Symptoms in a Mexican American Population", în Drug and Alcohol Dependence, 16, pp. 369-379. Merton, R.K. (1938), "Social Structure and Anomie", în American Sociological Review, 3, pp. 672-683. Miftode, V.(2004), "Protecția minorităților și devianța socială", în Miftode, V., (coord.), Sociologia populațiilor vulnerabile, teorie și metodă, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași. Mionel, V. (2011), "Prospecții teoretice asupra efectelor negative ale
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]