315 matches
-
ci de a pune în evidență, în ciuda numeroaselor interferențe, trăsăturile fundamentale existente în mod obiectiv. Trăsăturile accentuate sunt mult mai puțin numeroase decât cele ce prezintă variații, este vorba tocmai de acele însușiri care manifestă tendința de a aluneca spre anormal. Nu este cu totul lipsit de ele nici acel om care nu iese din limitele mediei. Câte ceva din trăsăturile omenești, isterice, sau paranoide există în fiecare om, dar atunci când există într-un grad redus, acestea nu apar în mod manifest
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Din studiile clinice și psiho-comportamentală având în centru problematica durerii s-au structurat mai multe categorii de chestionare și teste, dintre care semnalăm: chestionarul comportamental de boală, în care se analizează atitudinea pacientului față de boală și se urmărește identificarea comportamentului anormal; evaluarea atitudinilor și strategiilor de adaptare la durere - se apreciază ,,gestionarea durerii”. În condițiile în care se apreciază dinamica durerii și consecințele ei la grupurile de vârsta extreme există și teste specifice pentru grupuri de pacienți la care criteriul vârsta
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
executare a planului. A informa, susține știința modernă, înseamnă a produce improbabilul. Or a "guverna înseamnă a prevedea", iar a prevedea, a supune imprevizibilul normei. Limitînd numărul emițătorilor de informație sau sărăcind informația emisă, se reduc marjele de imprevizibil, de anormal, de aleatoriu. Guvernez mai bine, căci prevăd mai bine. E cazul informării oficiale în statul socialist, Kim Il-Sung, împlinind dorința secretă a inconștientului politic. În toate cazurile (și țările), a conjura hazardul, în loc să-l poți absorbi în Plan, sugerează atît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e un hoț frumos și isteț, „o floare de om”, Lixandru Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui, întrucât, idiot, nu știe cine l-a adus pe lume și unde s-a născut. În alt așa-zis „hotel” stă o ibovnică a hoțului, Creața. Într-o cafenea sordidă apare și un personaj dintr-o
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
funcționale ale organismului (G. Canguilhem). Normalul se definește ca fiind „ceea ce apare în majoritatea cazurilor într-o specie determinată” (G. Canguilhem). În domeniul vieții se discută două fenomene: sănătatea și boala sau normalul și patologicul. Opusul normalului este anomalia; dar anormalul nu se identifică în toate privințele cu patologicul, acesta din urmă fiind o formă a anormalului. Normalul este o „stare-situație” a persoanei, pe când anormalul apare ca fiind contrariul acestuia. Noțiunile de normal și anormal sunt opuse celor de bine și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se discută două fenomene: sănătatea și boala sau normalul și patologicul. Opusul normalului este anomalia; dar anormalul nu se identifică în toate privințele cu patologicul, acesta din urmă fiind o formă a anormalului. Normalul este o „stare-situație” a persoanei, pe când anormalul apare ca fiind contrariul acestuia. Noțiunile de normal și anormal sunt opuse celor de bine și rău, având la bază o dialectică a contrariilor. Referindu-se la acest aspect, din punct de vedere moral, L.A. Seneca spunea următoarele: „Binele și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
periclitarea vieții. În ceea ce privește boala psihică, referitor la configurația sa avem de-a face cu câteva aspecte particulare: schimbarea pe care bolnavul o resimte în sfera conștiinței sale, un mod de a se autopercepe diferit; individul este etichetat de către societate ca anormal psihic în funcție de ideile, actele sau comportamentele sale; această schimbare este diagnosticată de medicul psihiatru, care-i atribuie caracteristicile unei anumite categorii clinico-nosologice. La acestea vin să se adauge încă două elemente, diagnosticul și prognosticul, având funcții contradictorii: existența unui pericol
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de păsări. Romanul adolescenței (2002), Manechini și sentimente (2003) - prozatorul experimentează modalități variate, nu întotdeauna fericite. În Exerciții de existență, bunăoară, textul produce absurd cu mijloacele ludicului, prin intervertirea numelor și prin schimbarea vârstei personajelor, în real inserându-se forțat anormalul, coșmarescul și fabulosul, după cum, ostentativ, naratorul preia numele romancierului, căruia îi atribuie o identitate fictivă, menționează „prieteni” scriitori ca Marian Popa, Platon Pardău, Adrian Păunescu, Dorel Dorian, invocă pictori și compozitori celebri (Géricault, Berlioz), adoptă ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
social” Unul este acela de a face conștientă o problemă potențială. Un exemplu: violența împotriva femeii, între anumite limite, nu este, tradițional, în multe segmente ale colectivității o problemă socială. Adică ea este acceptată ca normală, și nu ca ceva anormal, care trebuie eliminat. Întrebarea este cum s-ar putea acționa ca violența să devină o problemă socială. Latent/Manifest Odată acceptată problema socială, poate exista în două moduri distincte: latentă sau manifestă. Latent: ea este considerată ca fiind o problemă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anormalitate. Prin aceasta ele sunt expresia „negării de sine”, a negativității naturii sufletești a persoanei umane 5. Dar simptomele care exprimă fenomenele psihice morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele nu pot fi separate din contextul aceleiași „mentalități” sociale, al „concepțiilor despre lume” (Weltanshauungen), constituind poate, unul dintre elementele cele mai interesante, mai pline de semnificație și importante ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință la sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de „experiment”. Aceasta implică o diferențiere a metodologiei în două mari direcții ale activității medicale: laboratorul și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau controlată în mod voluntar de către experimentator, după criterii anterior
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav care privește boala cu seriozitate, fără să se sperie, sau să exagereze. El este lipsit de idei preconcepute. Are încredere în el, în medici și în tratamentele prescrise. Este o persoană calmă, echilibrată, ponderată, având capacitatea de a distinge anormalul de normal. Este disciplinat în ceea ce privesc prescripțiile terapeutice pe care le urmează cu strictețe. Are o foarte bună colaborare cu medicul curant. Pentru H.E. Sigerist „boala dezbracă omul înfățișându-l în stare primitivă. Mulți oameni trăiesc în spatele unei măști
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umane care este personalitatea, reprezentând balanța normal/patologic sau raportul sănătate mintală/boală psihică. În sensul acesta, pentru H. Ey „boala reprezintă esențialmente o disoluție” înțeleasă ca un proces de dezorganizare și de dezintegrare a aparatului psihic. Normalul, ca și anormalul sunt „cuprinse” virtual, ca „potențial energetic latent” în însăși organizarea sistemului personalității; acesta „actualizându-se în act”, ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții individului. Pentru H. Ey, conform doctrinei organo-dinamiste, enunțată de el, disoluția ierarhiei funcțiilor se traduce prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) Dezechilibrații majori: reprezintă o categorie mai nuanțată: a) subiecții care au reușit, într-o anumită privință să se adapteze la un anumit tip de mediu, care este el însuși anormal, viciat; b) stările nevrotice dezvoltate pe un teren constituțional anormal psihic, de slăbire a conștiinței morale; c) stările de intensitate psihotică ce necesită internarea bolnavilor; d) stările perverșilor, corespunzând cu moral insanity al autorilor englezi, cu folie morale a autorilor francezi sau cu anetopații lui Karpman (mitomani, perverși sexuali, sadici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitate normală și anume: Normalitatea statistică, cea care asimilează norma ca frecvență. În cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când indivizii anormali sunt considerați ca reprezentând categoria de indivizii devianți, care se abat de la medie. Nu trebuie însă confundat „anormalul” cu „anomalia”. Normalitatea ideală desemnează o stare de perfecțiune la care se aspiră. În acest caz, orice comportament care nu este conform cu normele etice sau cu cele sociale (în sensul de „a fi conform cu modelul socio-cultural”, cu sistemul de valori
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
polarizează actorii sociali. În fine, acest context controlat produce o anumită „logică socială” care orientează activitatea cognitivă a individului, îl familiarizează cu „normalul”, îl ajută să raționalizeze informația din mediu subordonând-o concepției de bază și-l îndrumă să respingă „anormalul”, excepția, ceea ce vine în contradicție cu normele „științifice” de funcționare. Mai apropiată de realitatea la care ne referim, Ivana Markova - profesor de psihologie socială la Universitatea din Stirling (Scoția), dar originară din Cehia - spune explicit: reprezentările sociale se formează, se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
practici sociale, se înscrie într-o anumită „logică socială”, ce va deveni singura sa logică, cea care va produce „normalul” și-l va ajuta să raționalizeze informația din mediu subordonând-o concepției de bază și-l va îndruma să respingă „anormalul”, excepția. Adică tot ceea ce nu se articulează schemelor sale cognitive elaborate într-un anumit context și practicilor sociale aferente. O altă formă de gândire socială este memoria socială, elaborată - și aceasta - de mediul social și cultural, de contextul istoric și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist. Celelalte romane ale ciclului sunt mai puțin dense. Cu Iepurele șchiop, întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
et l’apôtre de la vie nouvelle), Scarlat Callimachi scrie piese absurde (Rebeca și Zail Sturm), tot el prezentând publicului arta lui Marcel Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și arta din P. predomină absurdul, ilogicul, anormalul, elementul care șochează, după „morala” lui Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță încetarea
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
angiotensinei II. • în cursul celei de a doua faze, HTA și scăderea perfuziei renale persistă, dar nivelul reninei și angiotensinei II are tendința să se diminueze. HTA rămâne totuși dependentă de renină; nivelul de activare al sistemului scade, dar rămâne anormal de înalt și neadaptat nivelului presiunii arteriale sistemice. Un alt mecanism care intervine în acest stadiu este retenția hidrosodată prin rinichiul nepensat, datorită concentrației crescute a reninei. • A treia fază este caracterizat printr-un SRAA normal sau inhibat și prin
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
enzimatică, de unde rezultă fragmentarea membranei bazale glomerulare (MBG) și, în final, glomeruloscleroză. în cazurile cu transmitere autosomal recesivă sunt afectate lanțurile alfa-3 și alfa-4, ale căror gene sunt situate pe cromozomul 2, dar consecința este aceeași: formarea unui colagen IV anormal și a unei MBG fragile. La examenul histologic, în microscopie optică (MO), glomerulii apar normali în faza precoce a bolii, dar cu vârsta leziunile progresează: la 10 ani se evidențiază leziuni în 30 % dintre glomeruli, iar la 30 ani, în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
că nu fac nimic pentru a împiedica producerea nenorocirii. Consecințele nefaste ale neliniștii Wells constată și prezența, în cazul tulburării de anxietate generalizată, a credințelor în consecințele nefaste ale neliniștii („Mă neliniștesc în mod constant, îmi voi pierde mințile”, „este anormal să mă neliniștesc”). Conform acestor lucrări, acest tip de credințe este activat atunci când un pacient devine conștient de consecințele și de interferența negativă provocată de îngrijorările sale. Se întâmplă atunci că acesta ajunge să se neliniștească din simplu motiv că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dolto (1973/1988, vol. I): Gérard este copil unic, crescut doar de mama sa. Aceasta este croitoreasă și, în strâmta lor locuință, lucrează la mașina de cusut sacouri în serie. Până la intrarea fiului său la școală, ea nu percepe nimic anormal la acesta. Copilul, cuminte, își împarte timpul între mici activități cotidiene și observarea atentă a modului cum lucrează mama sa. Ea nu are timp să-i vorbească decât la masă, însă copilul nu-i răspunde niciodată. Intrând la școală, Gérard
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
această explicație. În opinia lui, nu este vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]