806 matches
-
continentului negru care s-a ridicat semnificativ în ultimii ani, a fost debutantă, dar a obținut și prima victorie. „Elefanții“ au câștigat meciul cu Serbia, cu 3-2, o performanță pentru o echipă aflată în premieră la un turneu final. Joc anost Echipele Olandei și Argentinei aveau calificarea în mână încă dinainte de ultimul meci al grupei. În meciul direct, disputat miercuri seara, la Frankfurt, olandezii și argentinienii și-au dezamăgit suporterii. Meciul dintre Olanda și Argentina, două dintre candidate la câștigarea titlului
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
la Olanda, și Gabriel Milito, Messi și Cufre, în reprezentativa Argentinei. Spectacolul a lipsit, șuturile pe spațiul porții, de asemenea. Doar trei șuturi pe poartă au fost în prima repriză, dintre care două au aparținut sud-americanilor. A fost un meci anost, în care singurul jucător care nu și-a făcut numele de râs a fost Carlos Tevez, argentinianul pe care nu degeaba Maradona îl iubește ca pe propriul frate. Argentinianul Carlos Tevez a avut singurele ocazii ale unui meci încheiat în
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
Milan. Prima repriză a fost dominată de câte o ocazie de ambele părți - Șevcenko, din plonjon, a țintit bara transversală, respectiv Frei, din lovitură liberă, jucătorul lui Rennes șutând și el în bară. Pe ansamblu însă, un joc la întâmplare, anost, dar și un arbitraj ezitant al lui Benito Archundia (Mexic), totul sub privirile șefului FIFA, Joseph Blatter, și ale lui Franz Beckenbauer. Joc plictisitor Repriza a doua a fost și mai slabă, cu execuții stângace și atacuri care se opreau
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
simți cum te uită de cum v-ați despărțit. Evreii, nu. Ei pot avea defecte, ca toți oamenii, dar sensibili sunt. Excepția, în privința defectelor, a fost un băiat pe care nu pot să-l uit. Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Ți se rupea inima
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Ți se rupea inima când vorbeai cu el. Până atunci, făcuse parte din grupa „mea”. Eu, ca elev răsărit, trebuia să am grijă de câțiva colegi. Ne adunam la noi acasă să ne facem temele. La matematică, el
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
sub pecetea tainei. Odată tras pe sfoară, lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur, o bere ca să treacă timpul mai repede, nu două, fiindcă mâine e zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să întrebe dacă se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la noapte, o pensi une, orice? am întrebat-o aiurea. — Poți rămâne aici, dormi cu pacienții în salon. Sunt cuminți, nu te teme. Nu sunt nebuni de-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prezentator bun, În care să-și exprime părerile personalități din toate zonele sociale, politice, economice, dar și "simplul cetățean", emisiuni care să vibreze de viața noastră, de realizările dar și de greșelile noastre, de posibilitățile și perspectivele noastre. De ce așa anoști, domnilor? De ce vă numiți naționali dacă nu faceți decât să adormiți națiunea cu programul dumneavoastră? Sau poate asta este și menirea voastră?! Să ne induceți somnolența inconștienței, a indiferenței, să ne complacem În ceea ce este și să credem că ceea ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le purtam la mâini, la glezne în jurul frunții, acoperită cu flori. Cine știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă susținând că scriitura lui Katherine Mansfield este singura pe care a invidiat-o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stabili pe țar la Paris, în mansarda unei braserii care avea să-i devină o a doua casă. Mama nu l-a iertat, evident, niciodată pentru lipsa lui de sensibilitate. Represaliile nu au întârziat să apară, sub forma unei diete anoste, departe de fanteziile persona jului ei călător, la care ne-a condamnat în bloc, dar pe care numai tata a resimțit-o așa cum fusese ea intențio nată - un surghiun în rutina milioanelor de alte bucătării peste care împărățeau femei fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate scurt. — Vedeți că nu aveți voie să opriți aici. Mai departe. 120. — Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! — Să merg mai încet? Primele trei săptămâni ale unui ménage à trois aproape perfect. — Mai zi-mi de el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta grijă a mamei pe cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu poate duce decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am creat. O vizitam des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Marianelor neștiută geografilor și navigatorilor, unde vasul nu dispare, ci stă doar în loc, laolaltă cu echipajul nedumerit de această bizarerie de dincolo de logica busolei. Nu are nume, longitudine și latitudine, nu are nici măcar climă, floră și faună. E un loc anost, imposibil de reperat, unde nu e bine să te întorci, așa cum nu e bine nici să ți-l aduci aminte, odată ce-ai trecut de el. Acolo s-a întâmplat. Când mateloții, redeveniți lupi de mare, și-au aprins pipele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să se descalțe fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație și anost! i-o trânti ea. — Ce dracu’ are-a face lipsa mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la ora asta? — Are! Nimic nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație și anost! i-o trânti ea. — Ce dracu’ are-a face lipsa mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la ora asta? — Are! Nimic nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba mea. țRevenise în mod spontan cu pi cioarele pe pământ și acum îl privea trufaș.) — Ai băut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care îi măcinase, picătură cu picătură, mintea și sufletul. Chipul din oglindă se uita în continuare la ea surprins, de parcă o vedea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o furtună de vară. Se oprise la cele câteva ținute noi pe care reușise să și le cumpere și dorința de a face o schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai vorbim. Același cenușiu și umbre într-un pustiu anost. Ziarul pe care îl cumpăra zi de zi îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mi scutur puțin hainele. Sunt pe o stradă pustie, între blocuri. E noapte. Îl văd pe omul care mă interesează. Personajul meu principal. Îi fac cu mâna, dar el nu mă bagă în seamă. Coboară din mașină în fața unui bloc anost. Intră pe o ușă, în fața căreia un bărbat palid își sprijină femeia invalidă. Nu le dă nici o atenție. Apoi observă cum bărbatul o ia în brațe pe femeie. Femeia pare slabă. Da. E foarte slabă. Abia acum zărește două picioare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
două picioare rahitice care ies la iveală din halatul alb. În brațele puternice ale bărbatului palid, femeia pare mică și neajutorată. Pare exact ceea ce este. O fantomă vie. Bărbatul o ia în brațe și urcă cele patru trepte din fața blocului anost și nu-i aruncă nici măcar o privire actorului faimos care s-a oprit locului. Actorul încearcă să-și păstreze demnitatea, în timp ce ține ușa blocului deschisă. Stă cu privirea în pământ. Ține ușa, ca să-i fie de folos bărbatului palid, care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se hrănesc Chomsky la sciapozi 105 din „respectul“ tău... un fel de Planeta Momâilor condusă de clone ale lui Chomsky. M-a privit cu un reproș rănit ce merita pupat. — Colegii mei de generație din presă încep să devină așa anoști cum spui, da, am completat. Se mai miră lumea că am ajuns să beau... — Ești drăguț, mi-a zâmbit plat. Dar suntem amândoi de-o sofisticăreală atât de mare, că nu prea avem ce ne spune. Ca să nu mai zic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tipărite și prospături din periodice. Două lucruri li se cer: autoritate și stil. Fără ele, pamfletul - cît de des o vedem azi, cînd nu mai știm decît să rîdem, fără castigat mores - e doar o golănie: "Primim, în lipsa obiectivității studioase, anoste, a criticii, cu bună dispoziție insulta. Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
semnificativ în două direcții, acoperite însă cu un zel diferit. Clasicii (de la Alecsandri, Creangă, Eminescu, Caragiale, Slavici, Coșbuc și Delavrancea la Ibrăileanu, Sadoveanu, Călinescu, Gib Mihăescu și... Marin Sorescu, în total aproape 30 de volume anunțate în catalog) sunt editați anost, elementar, fără raportări la ediții critice de referință, fără minime prezentări, cu excepția unor fade tabele cronologice. Contemporanii sunt promovați în colecția "Ficțiune și artilerie" (parafrază după titlul unui roman de Costache Olăreanu, Ficțiune și infanterie), unde sunt reeditate romane de
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
în paginile ei colaborau poeți de toate culorile, de la Mihai Beniuc la Radu Gyr, dar nu era și nu putea fi Ťlegionarăť atunci cînd legionarii erau persecutați de regimul antonescian. Un refuz categoric i se opune Memoriilor lui Iorgu Iordan, "anoste", trădînd "o mentalitate de învățător de gradul II și defecte încă mai impardonabile, "înflorituri de rigoare, Ťretușuriť la persoana proprie, trecerea sub tăcere a faptelor care nu îi convin, îngroșarea celor care sună bine azi, evitarea de a da numele
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]