1,148 matches
-
o dată cu sfârșitul Primului Război Mondial. În 1918 orașul a fost ocupat de armata franceză, iar în 1921 s-au stabilit plățile datorate Franței ca despăgubiri de război. În 1925 Armata engleză de la Rin și-a stabilit aici sediul principal. Ocupația de către forțele Antantei (Anglia și Franta) s-a sfârșit abia în 1930. În noaptea de 9 - 10 noiembrie 1938 (noapte numită "Noaptea pogromului din noiembrie" sau "Noaptea de cristal"), în timpul guvernului nazist, naziștii și slugile lor au incendiat și distrus total sinagoga principală
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
aspirat neîntrerupt mai bine de zece secole"". Această lucrare susținea vehement pretențiile teritoriale ale României asupra întregii regiuni a Banatului (așa cum fusese promisă României prin tratatul din august 1916, încheiat cu ocazia intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei), pretenții exprimate de România la Conferința de Pace prin prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Antonescu susținând că în viitor nu era exclus un posibil conflict armat în acest sens [al anexării Banatului de către România]. În martie 1920, noul prim-ministru
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
25 noiembrie 1918. Cu o zi înaintea acestui eveniment, pe 24 noiembrie 1918, regiunea Syrmia, care făcea prima dată parte din , a părăsit statul, și de asemenea, s-a alăturat Regatului Iugoslavia. Pentru a evita predarea flotei militare către Puterile Antantei, împăratul austriac, a dat Consiliului Național al statului întreaga marină imperială austro-ungară și flota mercenară inclusiv toate porturile, arsenalele, și fortificațiile de pe țărm. Consiliul Național a trimis guvernelor din Franța, Regatul Unit, Italia, Statele Unite ale Americii și Rusia note diplomatice
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
neutralitatea României. Soluția preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii rusești, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat și întemnițat la fortul Domnești, iar manuscrisele, printre care romanul "Musculița", i-au fost confiscate și apoi pierdute. La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autoritățile române întrucât nu a putut fi încadrat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
războiului, deoarece alianța lor originală avea un scop doar defensiv, însă Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Ministerul de externe al Austro-Ungariei începuse negocieri pentru a obține neutralitatea Italiei cu promisiunea că Italia va obține Tunisia, însă ea a intrat în Antanta semnând Pactul de la Londra în aprilie și declarând război Austro-Ungariei în mai 1915; Italia a declarat război Germaniei peste cincisprezece luni. În general, forțele italiene au avut o superioritate numerică, însă erau prost aprovizionate. Forțele Austro-Ungariei au beneficiat de pozițiile
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
se reorganizeze și să stopeze forțele inamice la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reușit să rupă linia italiană în numeroase încercări și, după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forțelor Antantei în noiembrie. Pe parcursul războiului, generalul armatei austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune mare pentru italieni, deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru Austro-Ungaria. Trădarea lor din 1915 i-a întărit această atitudine. Ura sa pentru
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
de către Germano-Austrieci a țărilor baltice, a Poloniei rusești, a Bielorusiei și a Ucrainei, în schimbul unei autonomii parțiale a populațiilor slave din anumite teritorii ale Germaniei și Austriei, anume Poznania, Silezia de sus, Galiția și Bucovina. Acest tratat, ne-recunoscut de Antantă și de România, nu a rămas valid decât timp de câteva luni, deoarece Puterile centrale s-au recunoscut învinse în noiembrie 1918 (Austro-Ungaria pe 3 noiembrie, Germania pe 11). În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, în timp ce Austro-Ungaria se
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
albicios iar pe flancurile corpului penajul este de culoare pestriță brună conviețuirea are loc fără conflicte totuși fiecare familie păzește numai cuibul său peisajele lungi de nisip și golfurile singuratice sunt frecvente însă relieful insulei este dominat de masivele muntoase antanta nu părea că are suficiente trupe în zonă pentru a asigura dezangajarea militară a forțelor în conflict aproape de suprafață acest debit aparent dispare posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice lucrătorii din comerțul alimentar care ating alimentele
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Noul stat, situat geografic între imperiile Otoman, Austro-Ungaria și Rusia și Regatul Serbiei, privea cu speranță înspre vest, în special spre Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, imperiile austro-ungar și rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
sau Armata lui Haller este numele neoficial al armatei poloneze formată în Franța în ultima parte a primului război mondial. Armata a fost creată în iunie 1917 ca parte a unităților poloneze aliate cu Antanta. După ce războiul s-a încheiat, aceste unități au fost transferate în Polonia, unde au luat parte la războiul polono-ucrainean și la războiul polono-sovietic. Primul nume îi venea de la uniformele albastre franțuzești purtate de soldați, iar al doilea de la comandantul armatei
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
încredințată Comitetului Național Polonez. În scurtă vreme s-au format noi unități și în afara Franței - diviziile a IV-a și a V-a de pușcași care s-au format în Rusia. Pe 28 septembrie, s-a semnat o alianță cu Antanta, care acepta unitățile poloneze din Franța drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care a intrat în luptă
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
de către armata franceză a generalului Berthelot. În urmă Primului Război Mondial, Șerbia s-a unit cu Muntenegru și alte teritorii locuite de slavi din fostul Imperiu Austro-Ungar, formând Iugoslavia, numită inițial Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Între 1920-1921 s-a format Mică Antanta, o alianță între România, Iugoslavia și Cehoslovacia cu scopul de a preveni revizionismul maghiar și pentru a împiedica întoarcerea Casei de Habsburg la putere. Aceasta s-a destrămat în 1938, din cauza presiunilor teritoriale germane asupra Cehoslovaciei. În 1937 Iugoslavia semnează
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
sfârșitul Primului Război Mondial. Uriașul conglomerat de teritorii și popoare guvernate în trecut de sultanul Imperiului Otoman a fost împărțit între mai multe noi țări. Dezmembrarea a fost pusă la cale încă din primele zile ale războiului, deși inamicii otomanilor, reuniți în Antanta, nu au căzut de acord asupra dezideratelor lor postbelice și au încheiat acorduri duble sau cel mult triple. După ocuparea Constantinopolului de trupele britanice și franceze în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit și a semnat tratatul de la Sèvres
Dezmembrarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321953_a_323282]
-
strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
intrarea României în Primul Război Mondial și invadarea acesteia de către Puterile Centrale, Sadoveanu se stabilește în Moldova, singurul teritoriu românesc rămas neocupat. Scriitorul oscilează între germanofilia prietenilor de la "Viața Românească", care considerau războiul ca aducător de sărăcie și suferință, și Antanta, față de care România își luase angajamente. În această perioadă este reales președinte al Societății Scriitorilor, având un mandat provizoriu care se termină în 1918, când România semnează pacea cu Puterile Centrale, și, ca militar în rezervă, devine editorul broșurii propagandistice
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
restricțiile economice, devin una din temele principale din operele sale, care mai târziu aveau să-l înfățișeze pe Ștefan cel Mare ca primul campion al justiției sociale ("Frații Jderi"). În timpul Primului Război Mondial, Sadoveanu a aderat la rusofobia poporaniștilor și era împotriva Antantei, descriind politica națională a Imperiului Rus din Basarabia mult mai barbară ca dominația habsburgică a Transilvaniei. În 1916, a trecut brusc la tabăra pro-Antanta: entuziasmul său în calitate de ofițer de propagandă a fost atins de controverse odată ce România a înregistrat înfrângeri
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din Basarabia mult mai barbară ca dominația habsburgică a Transilvaniei. În 1916, a trecut brusc la tabăra pro-Antanta: entuziasmul său în calitate de ofițer de propagandă a fost atins de controverse odată ce România a înregistrat înfrângeri masive; Sadoveanu însuși a abandonat cauza Antantei de 1918, când a fost lăsat la vatră, și a continuat să susțină germanofilia lui Constantin Stere. Călinescu îi vede pe Sadoveanu și pe Stere ca principalii ideologi ai "Viața Românească", menționând că el a fost totuși „notoriu cunoscut pentru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Constantinopol, era convins că destrămarea acestuia e numai o chestiune de timp și era de prevăzut că popoarele de sub autoritatea lui vor beneficia în curând de independență. Jabotinski era de părere că aspirațiile acestor popoare vor fi ascultate de puterile Antantei cu condiția participării lor la efortul de război. El credea că aspiratiile naționale ale evreilor în Palestina nu vor fi îndeplinite dacă ei se vor mulțumi doar cu participarea dispersată la armatele țărilor combatante (o parte din ei luptau,de
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
fi îndeplinite dacă ei se vor mulțumi doar cu participarea dispersată la armatele țărilor combatante (o parte din ei luptau,de fapt, și de partea adversă, în cadrul armatelor germană, austro-ungară și bulgară), ci doar dacă se vor înrola de partea Antantei și într-o formație militară regulată aparte. Jabotinski a trecut prin nordul Africii în Egipt, ajungand în tabăra Gabari din Alexandria, unde ajunseseră refugiați evrei izgoniți de autoritățile otomane din Palestina. El s-a angajat aici în organizarea taberei și
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia. În august 1916, România luase decizia intrării în război, alături de Antantă. Deși campania a debutat favorabil, prin pătrunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare și bulgare au preluat inițiativa ocupând în toamna aceluiași an Dobrogea, Oltenia și Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute capitala țării de la
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
curs imperialist care a dus la neînțelegeri cu țările vecine. Majoritatea alianțelor din care făcea parte și Germania nu au fost reînnoite, iar noile alianțe au exclus-o. În mod specific, Franța a stabilit relații noi prin semnarea tratatului numit Antanta cu Regatul Unit și asigurarea legăturilor cu Imperiul Rus. În afară de relațiile sale cu Austro-Ungaria, Germania a devenit din ce în ce mai izolată. Imperialismul Germaniei s-a extins până în afara granițelor statului și s-a alăturat celorlalte puteri europene, cerând partea lor din Africa
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
la declanșarea Primului Război Mondial. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la data de 28 iunie 1914, a constituit pretextul pentru declanșarea Primului Război Mondial. Ca stat inițiator și principala forță a Triplei Alianțe (Puterile Centrale), Germania a dus greul războiului contra Puterilor Aliate (Antantei) și a suferit pierderi grele într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale tuturor timpurilor, numărând aproximativ 5.989.758 de victime germane (1.773.700 morți și 4.216.058 răniți). În toamna anului 1918, situația grea de pe front
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
la tron de Ferdinand I. Deși germanofil, Ferdinand a înțeles să domnească precum un „"bun român"” motiv pentru care a fost denumit de contemporanii săi "Ferdinand cel Leal". Opinia publică din România s-a orientat rapid, în majoritatea ei, spre Antantă. La 14 decembrie 1914, Liga culturală, care grupa în rândurile sale personalități din țară și din Transilvania a devenit "Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor". Partidul Conservator a fost părăsit o puternică grupare condusă de Nicolae Filipescu, urmat și
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
alături de Puterile Centrale, au existat, dar erau mai slab reprezentate. Principalul factor care se pronunța în această direcție era fostul prim-ministru și lider conservator Petre P. Carp. În vara anului 1916 Guvernul se confrunta deja cu presiuni crescânde din partea Antantei pentru a lua o decizie cu privire la intrarea în război. La 4 august 1916 s-au semnat documentele de alianță cu Antanta, care cuprindeau o convenție politică și una militară. Pe plan politic, Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia garantau integritatea teritorială
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
ministru și lider conservator Petre P. Carp. În vara anului 1916 Guvernul se confrunta deja cu presiuni crescânde din partea Antantei pentru a lua o decizie cu privire la intrarea în război. La 4 august 1916 s-au semnat documentele de alianță cu Antanta, care cuprindeau o convenție politică și una militară. Pe plan politic, Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia garantau integritatea teritorială a României, care se angaja să declare război Austro-Ungariei și să înceteze toate relațiile economice și schimburile comerciale cu inamicii Aliaților
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]