175 matches
-
a ceea ce a însemnat dandysmul, mai cu seamă spre mijlocul secolului trecut (este inutil aproape de amintit aici rolul jucat de tinerii români din perioada pașoptistă, ironizați de Eminescu în celebrul sonet Ai noștri tineri..., dar care au făcut trecerea de la anteriu, șalvari și ișlic la redingotă, pantaloni moderni și joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
să zic în veceu. Va trebui să mă întorc după el, altfel nu-mi pot deconta deplasarea. M-am uitat la ceas: șase. Aveam tren la opt. Gazdele se ridicaseră odată cu mine și am remarcat că părintele se pătase pe anteriu. Acum se uitau unul la altul, care să mă ducă cu mașina. Însă după atîta bere, nici unul nu îndrăznea să se suie la volan. Mi-am luat la revedere, am spus ceva despre succesul postului, nu mă îndoiesc. Părintele mi-
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cel din față. E un dans din șolduri pe ritm de tobe, cu origini africano-cubaneze - conga. Șirul este condus de Nelli, care îi trage pe toți după ea, cu mișcări deocheate. Urmează Tipătescu, Cațavencu, Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Popa Pripici în anteriu. Toți sunt chercheliți. Pare evident că niciunul nu și-a putut permite să refuze un dans condus de însăși nepoata ministrului de Interne en-titre... Zoe rămâne cu privirea pironită pe primii doi dansatori - Nelli și Tipătescu) DANDANACHE (dând din șolduri
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
stradă, care cunoaște în toată amănunțimea trista stare de a nu avea bani și o înțelege la semenul lui, nu judecă la fel în privința forului ce-l oglindește cel mai fidel statul , la mare nevoie și el, așa învelit în anteriul lui Arvinte cum se găsește. Din toate azimuturile i se cer sume ori de se prăbușește piciorul podului lui Traian, ori de-i zboară gospodarului acoperișul. Iar el, el n-are. Cum procedează insul căruia nu-i ajung veniturile, așa cum
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
de „o umbră de împurpurare agresivă”. Omul ca țintă în mișcare e convocat pe „scândura scenei” în Fuga cu Henri. Indeterminat, cameleonic, nestatornic („ceva ori cineva între un călugăr și un spadasin. Purta o robă, sau o rochie, sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele și mă absoarbe înăuntrul meu”. Tușa Aglaia, melancolică, fragilă și „foarte-foarte alunecoasă”, e un inepuizabil și ambiguu filosof al derizoriului
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
și care se strecoară cu dibăcie în lumea evocată, ne transportă în Bucureștiul începutului de secol XIX, un București al imitațiilor și al mahalalei, ce se zbate între Orient și Occident, populat de "o lume pestriță și amestecată, în care anteriul și ișlicul se amestecau cu umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
Nici un cuvînt grecesc, nici un slavonism nepriimit limbei". La fel de firesc acceptă prezența turcismelor Heliade Rădulescu, cînd discută cazul termenilor vestimentari, ca exemplu perfect de împrumut lexical superficial, care nu schimbă natura limbii: Cînd a văzut întîia dată românul dulamă, poturi, contoș, anteriu, ceacșiri, islic, firește că a întrebat pe cel care le purta cum se cheamă și acela i-a spus cum se cheamă" (Paralelism între limba rumână și italiană). Nu altfel s-ar fi comportat un occidental: Ce face franțezul sau
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
-o mie cozi le lasă P-al ei sîrmali-elec” (Esmé, Florile Bosforului). Senzualitatea triumfătoare nu se ascunde și nu devine ipocrită: „Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis! De se vede, credeți mie, Sînu-i fraged ca prin vis!” (Sclave la vînzare). E faza spectaculoasă și facilă, cu efecte extrase din cuvinte străine, uneori incomprehensibile. Mai tîrziu, procedeul va fi reluat la
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de-a dreptul, fără a mai pomeni de proprietarul lor. Le reproduc întocmai spre a risipi confuzia întreținută de buclucașul scriptor, uitând adesea ce-i aparține, dacă îi aparține ceva. Uno, descrierea personajului, punând ghilimetele de rigoare: "Un june cu anteriu de șamalgea morico cu fermană de croazea pembé, încins cu un șal pătlăginiu și legat la cap turcește..." Doi, urarea epocii: "Oh, amor, amoraș, vedea-te-aș călugăraș, cu ochii pe la icoane, cu gândul pe la cucoane, cu mâinile pe psaltire
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
și de unde să fi știut Dumnealui bil-vel ce avea să se ascunză sub acest cuvânt în anul prăvălit sub ape al lui 2005... Analiști, în loc de vătafi; de-alde mojicoși pofticioși de mărire, pitici peltici, cu geaca jegoasă pă ei, în loc de anterie, fir-ar să fie... * Corupția de azi nu mai are pamfletarii de altădată. Nu știu dacă la unguri, în prezent, în trecut, existau călimări de mare calibru ca la noi în seculul 19, nemaivorbind de vechii cronicari, condiția pe-atunci
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
ca și adoptarea celor mai iluminate vederi asupra politicii moderne“. Dar, să privim spectacolul străzii astfel cum se înfățișa atunci, în Țările Române: în centrul atenției se afla un boier, fie călare „a la turc“, fie într-o caleașcă(...) ; poartă anteriu de mătase trandafirie peste care se desfășoară un veștmânt îmblănit cu hermină; e încins cu brâu roșu prins cu paftale; poartă șalavari roșii, ciorapi și papuci galbeni, iar pe cap un calpac, ca un borcan mare cu gura în jos
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
de putere. Unde rămâne România celor care nu au computer? Ce piedici, în special subiective, întâmpină ideea de voluntariat la noi? Cum se stă la capitolul solidarizare în țara lui Păcală și-a caprei vecinului, a furatului propriei căciuli, țara anteriului lui Arvinte - sunt întrebări fără leac. Dar și fără moarte. Pentru moment, apropo de nevoia de „efort social“ despre care vorbea Alina Mungiu, mă întreb ce-ar fi dacă măcar câteva procente din publicul eminamente cultural și-ar orienta fie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unui sistem de valori, care există cât de cât. "Valori"- dar ce mai este "valoare"? Răsturnare a lor (un exemplu: an iarnă 1990, ultimele departamente care au primit miniștri au fost ănvătământul și Sănătatea - iar acum, Cultura "beneficiază" de tratamentul "anteriului lui Arvinte", zicală aproape uitată, despre care aș vrea să scriu o dată). Ierarhizare a "valorilor"? Valori economice, financiare, politice - apoi sociale, culturale, morale. Obscurantism instalat parcă iremediabil, probabil sí voit - chiar an cadrul fiecărei categorii. Valori economice, financiare? Mari fabrici
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
gât lanțul de argint de care atârna, acoperindu-i tot pieptul, crucea de abanos, bătută-n bătrâne și strâmbe mărgăritare. Orînduise-n fața lui, coborîndu-le de pe pereți, icoanele care se vădiseră mai făcătoare de minuni. În largul bozonar din față al anteriului strecurase lăcrița de sticlă cu dintele unuia dintre cei două sute de învățăcei ai sfântului mucenic Nicon, comoară fără preț a bisericuței. În dreapta ținea cădelnița cu tămâie aprinsă, iar în stânga Evanghelia deschisă la fila la care Domnul Hristos alungă diavolii din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau incognito, păi dacă și voi ați ajuns să vă pitiți înseamnă că nimic nu mai e la locul lui în țara asta. După vreo două săptămîni au venit să le ia, tot noaptea, se făcuse frig, unde ți e anteriul? a făcut unul o glumă proastă văzînd cum tremuram de frig, ești mare Părințele, am auzit că vine lumea la dumneata cum venea pe vremuri la cenaclul Flacăra, s-au schimbat planurile, strategiile, hărțile? i-am întrebat, dar s-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cordatele din jur să nu-l poată auzi. — Crezi în îngeri păzitori? Era un chin pentru Weber să-și amintească: fusese cel mai evlavios copil. Un copil căruia nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să-și pună un anteriu alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul Bizanțului creștin, căci întărise și dăruise toate centrele mânăstirești din teritoriile otomanilor, urmase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă, îl miluiau care cu o bucată de pâine cu friptură, care cu câte un clondir de rachiu sau de vin. Bunicuil le lua, mulțumea frumos și le punea în buzunarele adânci de la anteriul cu care era îmbrăcat. După ce-și termina rondul, se ducea acasă și se delecta cu câteva păhărele de rachiu și de vin și se înfrupta cu mâncarea primită. Și nu știu cum se făcea că bunicul nimerea numai casele unde locuiau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu spor până ce soarele a scăpătat spre asfințit. Atunci am pornit spre grădină, cu pas măsurat. Pe bătrân l-am găsit scuturându-și anteriul... Apoi eu am citit cât am citit și am venit să văd cu ce pot ajuta, părinte... Dacă-i vorba de ajutor, atunci nu duce grijă, că m-am descurcat singur. Doar să-mi dai o mână de ajutor să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]