645 matches
-
flori“, rosti el cu scîrbă. — Nu vă plac florile? — Ba da, florile Își au și ele rostul lor, nu se poate fără ele. Mă tem că nu cunosc nimic altceva din grădinărit decît florile. — Trucurile lor sînt de vină! exclamă anticarul, iar În ochii lui blînzi se aprinse o sclipire șireată. Totul se reduce pentru ei la un mecanism... — Mecanism? — Da, statuile din care țîșnește apă, și peșterile alea, adică ce-și Închipuie dumnealor că ar putea fi luat drept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Închipuie dumnealor că ar putea fi luat drept o peșteră! Într-o asemenea grădină nu te simți nicăieri la adăpost! — Eu, unul, socoteam că o grădină trebuie să fie tocmai un loc de refugiu. — Dumnealor sînt de altă părere, zise anticarul, Îndreptînd asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică, n-aveți un cine stie ce simț al sublimului, sau... al ridicolului. — Probabil, pentru că prefer natura omenească În simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă el, dacă ați fi dispus să-mi faceți o ultimă favoare. Scările la Regal Court sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cuvînt și să mă las dus cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule. Puneți-mă la Încercare, răspunse bătrînul cu o veselie afectată. Poate vă vînd și o carte, ca să-mi scot pîrleala. Din pricina slugărniciei anticarului sau poate din cauza danturii lui stricate, Rowe se cam codea să-i facă serviciul cerut. — Ce-ar fi să-l rugați pe portar să vă ducă valiza? Îi propuse el. — N-aș avea Încredere În el pentru o treabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar n-avea altă alegere - decît, poate, să aștepte să fie spînzurat. — Dacă rămîn aici pînă se Întoarce domnul Travers, cred că o să mă dea pe mîna poliției, spuse el. — Nu știu ce au de gînd. — Și cînd mă gîndesc că și anticarul ăla blajin era complicele lor... Dar mulți mai sînt! — Da, din zi În zi mai mulți. O bandă Îngrozitoare! — Bine, dar cum de și-au Închipuit c-o să rămîn aici după ce predau cărțile... Dumneata nu ești cu ei, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sinelui, să-ți iei destinul în serios, să ți-l consemnezi într-o carte fantastică cu happy end și s-a zis cu vina de a fi om singur. O singură dată, și acceptarea te proiectează chiriașul propriului destin. Petre, anticarul ce nu-și cunoaște cărțile este mai fericit decât poetul singurului poem despre sine. Părintele Tatu știa carte cât toți profesorii la un loc. (Uneori, ca să înțelegi un om trebuie să ai aceeași vârstă cu el. Sub ruinele mânăstirii, adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
valul publicității și al prejudecăților într-o bună măsură. Deocamdată, în condițiile în care o ediție a textului copt n-a văzut încă lumina tiparului - mai mult, în condițiile în care se așteaptă recoltarea tuturor fragmentelor vândute ici-colo de un anticar veros -, orice verdict definitiv asupra Evangheliei lui Iuda trebuie amânat. Cred însă că lectura prezentată mai sus, pe baza cercetărilor grupului de la Universitatea Laval, este cea mai fidelă versiunii de care dispunem la ora actuală. Cine știe ce surprize ne pregătește viitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mai ales dacă o facem onest. M.G.: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? C.B.: Textul a fost descoperit în 1978, în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns în prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are în mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite în 1945 la Nag Hammadi, a cerut o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care și Evanghelia lui Iuda, se afla într-o stare excelentă, așa cum o confirmă specialiștii care l-au avut sub ochi atunci. Or, acum, din cauza transportării, a manipulărilor fără precauții și a depozitării lui în locuri neprielnice (un nemernic de anticar american l-a ținut într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat în mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
manipulărilor fără precauții și a depozitării lui în locuri neprielnice (un nemernic de anticar american l-a ținut într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat în mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau amatorilor de curiozități. De aceea, atunci când, abia în 2001, a fost reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese într-o stare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani de fapt destul de lipsiți de însemnătate, când ea fusese în slujba mea în aceeași măsură în care fusesem și eu în slujba ei. M-a dus de câteva ori la câțiva dintre cei mai mari și mai bine aprovizionați anticari din Stockholm. în vreme ce eu stăteam afară, pe trotuar, ea intra și întreba. Le descria legătura de piele roșie, cotorul auriu, foița de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Simona Vasilache În centrul vechi, Strada Doamnei pare să devină vadul anticarilor. Lîngă cel mare, pe care-l cunoșteam de mult, lumea căutătorilor de chilipiruri, dar și a bibliofililor întîrziind lîngă hărtănitele ediții franțuzești, s-a mai deschis, recent, unul. Unu, îi zice, și te miri, fiindcă avangarda și-a dorit să
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
dată relativ recentă, adică de la începutul anului încă în curs. Autorul, care din 1973 trăiește în America, are nostalgia cărților din biblioteca lăsată de nevoie la București, a celor "vreo două mii de volume adunate cu grijă". Unele le procurase de la "anticarul clandestin Sterescu", "figură remarcabilă, atașantă", fost deținut politic, altele, în anii mini-liberalizării, le cumpărase "oarecum pe sub mână" de la doamna Lupescu, directoarea de atunci a Librăriei "Mihail Sadoveanu". Despre cărțile din biblioteca sa bucureșteană Matei Călinescu vorbește ca despre oameni,vechi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
Un anticar, Ken Sanders, a descoperit o carte veche de 500 de ani într-un sac de plastic, cu ocazia unui târg de strângere de fonduri pentru un muzeu din Utah (SUA). Este vorba de o cronică din Nuremberg în ediția în
Carte de istorie veche de 500 de ani, găsită din întâmplare într-un sac de plastic - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70224_a_71549]
-
care-și beau, în micuța sală, orzul de dimineață. Și atunci îmi amintesc de echinocțiurile care abăteau din drum codobaturile așezate pe vitrina cu cristaluri, de ornamentele balustradei și de toropeala sinuzitelor, de furtuna măturând piațeta din fața pensiunii, cu un anticar în întuneric și vitrine cu evantaie spaniole și niște Buddha reparați, atunci îmi amintesc de garajul mecanicului albinos care repara automobile vara, târându-se spre măruntaiele motoarelor. Bufnițele, Iolanda, se striveau de ferăstruica de la cămăruța mea, lipită de camera bucătăresei
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Internațional de Carte Gaudeamus se desfășoară în perioada 23-27 noiembrie, în Pavilionul Central Romexpo. În colecția Strada Ficțiunii cititorii îi pot întâlni pe noii veniți: Muriel Spark (Departe de Kensington), Viorel Zaicu (Întoarcerea), Sașa Sokolov (Școală pentru proști), Julian Sanchez (Anticarul), Nick McDonell (O educație costisitoare) și Simon Toyne (Sanctus). Și colecția ideilor veșnic verzi, In nuce, s-a îmbogățit cu Jonathan Swift (Povestea unui poloboc) și Thomas Hobbes (Despre om și societate). Mult așteptate de cititori sunt și ultimele volume
Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, în perioada 23-27 noiembrie, în Pavilionul Central Romexpo. () [Corola-journal/Journalistic/68247_a_69572]
-
numi "faza activistă industrială". Automobilul putea fi astfel elogiat cu fervoare imnică și apreciat ca mai prețios decât celebra Victorie din Samotrace adăpostită la Muzeul Luvru. "Această eternă și inutilă admirație a trecutului", "cangrena fetidă a profesorilor, arheologilor, ghizilor și anticarilor" erau repudiate cu o violență a trăirii asociate prezentului, imediatului dinamic, unei lumi de conflicte și tensiuni, într-o "luptă" care ar sta la baza oricărei frumuseți. Persoanei întâi singular, a individului închis în sine, i se preferă pluraul noi
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie, din trupul concret, amorf, absent al anticarului Pamfil. La fel E. B. își rezervă aceeași sentință, auto-sacrificiul erosului. Din înclinația ei spre Cătălin, ea de-duce chiar un simt al maternității, confuz, murdar, copilul fiind străin și ea socotindu-se o "mamă denaturată", inaptă pentru creația firească
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
vegetale”, recunoscă tor, l-ar merita), ci o sumă arbitrară de înfățișări sub care ei străbat literatura. Mai veche și mai nouă. Cărțile vechi și negustorii lor se găsesc, mai tot timpul, în vecinătatea minunilor și a revelațiilor interzise. Riven, anticarul din Sărmanul Dionis, ține sub cheie cărți fermecate și de pierzanie, precum, schimbând ce e de schimbat, ascunde biblioteca mănăstirească din Numele trandafirului. O schiță de anticar care, ca în tandemul Riven-Ruben, îl anticipează pe bătrânul dascăl, e și una
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
se găsesc, mai tot timpul, în vecinătatea minunilor și a revelațiilor interzise. Riven, anticarul din Sărmanul Dionis, ține sub cheie cărți fermecate și de pierzanie, precum, schimbând ce e de schimbat, ascunde biblioteca mănăstirească din Numele trandafirului. O schiță de anticar care, ca în tandemul Riven-Ruben, îl anticipează pe bătrânul dascăl, e și una din posibilitățile existenței, să spun așa, în Scrisoarea I: „Unul cată în oglindă de-și buclează al său păr/ Altul cată în lume și în viață adevăr
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
Caragiale, locul mesajului trimis într-o sticlă e luat de câteva foi care și-au întrecut vremea. Nimic spectaculos, totul în spiritul moftului: un sâmbure de derizoriu dat din mână-n mână. O minune, așadar, de uz personal: „Și precum anticarul, la patima-i supus,/ Culege vecheaaramă ce nu mai are curs,/ Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc,/ Fiu al ăstor ruine, țărâna lor slăvesc.” (Trecutul. La mănăstirea Dealu). Biblioteca estivală a lui Codrescu din Adela conține un Diogene
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]