274 matches
-
parte a acestora se regăsesc în principiile reformei, ca și o parte a celor ce au adoptat ideile eretice. Ideile principale ale ereziilor pot fi identificate și între direcțiile protestante în diferite forme, dar chiar și în sânul bisericii. Ideile anticlericale, lichidarea ierarhiei bisericești cât și deposedarea Bisericii de averi sunt unele dintre principiile reformiste. Ideea purității în sensul nedeținerii de posesiuni și a unui ascetism religios au fost principiile călugărilor: dominicanii, franciscanii și mult mai târziu a iezuiților. Această cenzură
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asociat cu câinele tocmai prin disprețul care i se arată: să fii tratat ca un câine este cel mai mare dispreț care poate fi adresat unui om. Și în filonul istoriei italiene măgarul își leagă numele de evenimente cu totul anticlericale, ca atunci când dă titlul faimoasei reviste de satiră politică, condusă de Guido Po-drecca și de Gabriele Galantara, apărută la Roma, la 27 noiembrie 1892, anul primului minister Giolitti și al constituirii Vaticanului. L'Asino, în desenele sale, descrie corupția din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
1892, anul primului minister Giolitti și al constituirii Vaticanului. L'Asino, în desenele sale, descrie corupția din Biserică, atitudinea preoților considerată superstițioasă, incultă, agresivă, și o face cu o astfel de virulență, încât provoacă, pe de o parte, dure campanii anticlericale, iar pe de altă parte, de-se confiscări din cauza „ultrajului la pudoare”. În Le avventure di Pinocchio (1883) a lui Carlo Collodi (1826-1890), măgarul a fost legat de procesul educativ al celebrei marionete din Italia, reprezentând aspectul umilitor și care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o reconstituire a apariției și evoluției flexiunilor „arianului” în Europa. Partiția clară între puritatea „arianismului” primilor romantici și cel poluat de ideologiile anticlericale franceze, pregătind apariția rasismului, indică și opțiunea personală a lui Wikander: de partea lui Schlegel, adică mereu, iluzoriu sau nu, de partea neutralității științifice. La începutul anului 1944, și Münchenul, și Wüst ajunseseră pentru Wikander elemente de trecut - în februarie
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ce avea să se manifeste în majoritatea societăților occidentale, zece sau cincisprezece ani mai târziu. De fapt, Les formes élémentaires pregăteau cititorul occidental să înțeleagă evenimentele primului război mondial, creșterea naționalismului și apariția fascismului și a comunismului. Într-o Franță anticlericală, individualistă și agnostică, Durkheim insista asupra naturii religioase a intereselor și entuziasmelor colective. Își pregătea astfel cititorii să înțeleagă cum Statul, Clasa sau Națiunea pot deveni hierofanii în cel mai înalt grad” - cf. Les religions australiennes, Payot, Paris, 1972, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mare parte, se doresc expresive sau strălucitoare. Aceste adjective sînt cel mai adesea foarte ironice sau, mai rău, depreciative: observatorul nu se poate abține să nu rezume viziunea să asupra bisericii utilizînd termenul de "habotnici". Acest termen are o conotație anticlericala, pe care observatorul nu trebuie să o ia în calcul. Dar dacă acest termen era folosit de o persoană observată sau intervievata, cercetătorul trebuie să-l redea fără ezitare, încadrîndu-l între ghilimele. • Dificultățile utilizării limbajului propriu mediului. Nu trebuie să
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la nivel de individ, care, de fapt, înseamnă o influență religioasă (de religiozitate) la nivel de societate. 2.1. Secularizare și religiozitate în Europa actuală Conceptul de secularizare a fost receptat și de teologi, care, depășind întrebuințarea sa în cheie anticlericală, au regăsit în secularizare instrumentul pentru descifrarea procesului istoric de emancipare față de controlul religios și metafizic, fără ca aceasta să comporte negarea deschiderii spre un Dumnezeu complet diferit. Din tentativa de înțelegere a creștinismului în noile condiții sociale s-a născut
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
papistă" sau "ateistă", Hobbes a devenit simpatizat de unii republicani și prezbiterieni. În 1654, el a publicat tratatul Of Liberty and Necessity ca răspuns față de atitudinea lui Bramhall, în care a inclus o "epistolă către "cititorul sobru și discret", extrem de anticlericală"70. Aceasta i-a adus destui simpatizanți printre puritani. Era un motiv și mai serios pentru Bramhall și pentru regaliști să se distanțeze de Hobbes. "Hobbes reprezenta o amenințare teribilă pentru păstrarea unității dintre Carol al II-lea și anglicanismul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
melanjului de stiluri ajunsese la o hipertrofiere extremă: aceste predici sunt în același timp grosolan populare, creatural realiste, savante și edificatoare conform interpretării figurative a scenelor biblice. Melanjul de stiluri a fost preluat de către umaniști, mai ales în scrierile lor anticlericale, polemic-satirice, din spiritul predicii medievale târzii și în primul rând din atmosfera care înconjura, în bine ca și în rău, ordinele populare de călugări cerșetori; din aceeași sursă l-a luat, într-o formă mai pură ca toți ceilalți, Rabelais
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
emigranți care ignorau totul despre caracteristicile vieții politice locale. Abia ieșite din izolare în timpul politicii Frontului Popular*, ele n-au nicio vocație să ajungă în mod democratic la putere. Cât despre intelectualitatea de stânga, ea este marcată de un spirit anticlerical, radical sau socializant, al cărui patriotism - în sensul Primăverii popoarelor de la 1848 - va ieși întărit din Rezistența* antinazistă. Totuși, un anumit număr de scriitori marginali, aparținând adesea avangărzilor estetice, aderă la comunism, o cale paradoxală de a scăpa de complexul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
republicani. La aceștia din urmă, represiunea este uneori rodul spontan al violenței populare pe care guvernul încearcă s-o supună unui control juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și comuniste impulsionează teroarea, dându-i o dimensiune anticlericală. în acest context, datorită dinamismului și disciplinei lor, beneficiind de formidabilul prestigiu al URSS, sfătuiți îndeaproape și conduși direct de trimișii IC - îndeosebi Palmiro Togliatti și Victorio Codovilla -, comuniștii câștigă zi de zi teren în fața socialiștilor. Urmând linia celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contribuind la prăbușirea URSS. Stalin și Biserica ortodoxă rusă Stalin* continuă persecutarea Bisericii ortodoxe în Rusia și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul Internaționalei Comuniste* în 1928: „Printre obiectivele Revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în ordinul dominican și a luat numele Tommaso. Aici a studiat filosofia lui Aristotel, devenind un antiaristotelian convins. Continuă studiile teologice la Cosenza, unde citește De Rerum Natura a lui BernardinoTelesio, consolidându-și poziția anti-Aristotel. Pentru convingerile sale politice și anticlericale a fost arestat și închis timp de douăzeci și șapte de ani. În închisoare a scris cunoscutele sale lucrări prin care se anunța ca unul din marii reformatori ai epocii moderne. După multe dispute cu mai marii timpului, în 1634
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
e plasată în plin Ev Mediu nordic, respectiv în zorii modernității italiene, atestă pricepere în reconstituirea culorii locale, mai ales printr-un lexic adecvat. Narațiunile sunt însă alterate de conformarea la ideologia socialistă, în cea dintâi, de pildă, prin tenta anticlericală și ateistă. Același tribut îl plătesc și biografiile romanțate ce au în centru pe Vasco da Gama, pe călătorul rus Mikluho Maklai ori pe revoluționarul Toussaint Louverture, limbajul acestora, „adaptat” nivelului de înțelegere al copiilor și adolescenților, scoțând și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
cât caracterului său imprevizibil și firii schimbătoare; tonul său este când calm, avântat evocator sau confesiv, când ieșit din matcă, pornit pe frondă, diatribe și invective. Aflăm astfel că principalele sale pasiuni au fost banii, sexul și filosofia, că este anticlerical și ateu convins, altfel spus, un anarhic desăvârșit, inclusiv în materie de scris și estetică. A exersat în cam toate speciile, de la roman la tragedii și poezie, cultivând stilul baroc expresionist, flamboyant (Anne Parlange, scriindu-i partitura, dă o splendidă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
martor mărturisitor al unui miracol de vindecare sâvârșit de monseniorul Ghica prin putera rugăciunii în înspăimântătorul Fort 13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
douăsprezece cărți cu poezii. Cavalerii feniani trebuiau să fie puri, onești, sobri, amabili, curați la suflet și la trup. Legendarul Finn a fost ucis în bătălia de la White Ștrand de Regele Lumii. Cu timpul, Fianna a căpătat o puternică tentă anticlericala și anticreștina, ceea ce a determinat condamnarea lor de către Sfîntul Patrick. Răspunsul lor a fost "mai bine în Iad cu Finn decît în Rai cu îngeri fragili". Cel care a găsit și promovat această denumire a fost John O'Mahony, un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
motivații, si a murit la vârsta de 23 de ani. Scopurile dramatice ale lui Schiller, privind iluminismul politic necesitau mai mult decat așa ceva. El s-a inspirat din povestirea imaginara, Histoire de Dom Carlo, fils de Philippe ÎI, scrisă de anticlericalul abate César Vichard de Saint-Réal (1639-92). Abatele și ulterior Schiller, l-au transformat pe neuroticul Carlo într-un Hamlet progresist, un intelectual prolific, a cărei energie era canalizata spre cauza eliberării Flandrei de sub tirania spaniolă, si care se opune tatălui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe un armistițiu: se cuvine subliniat însă că nu eventuala nemulțumire ori dezamăgire a credincioșilor a catalizat armistițiul cu pricina, ci tocmai dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sa spiritele, cum este cel al Galei, ai cărei ochi se transformă în arcadele clădirii din spatele ei. Alte imagini invită la lecturi multiple, cum ar fi bunăoară capul unui călugăr ce se transformă, surprinzător, într-un asin (o vădită șarjă anticlericală). Caii cabrați și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
franceză de la Ocupație încoace arătase o reconciliere treptată cu religia a unei opinii publice caracterizate în mare măsură de necredință : accesul în consiliile guvernamentale al unui partid politic atît de clar confesional precum MRP furnizează o dovadă în acest sens. Anticlericalii tradiționali și-au dat seama de altfel ce ocazie nesperată li se oferea : la Dijon și în alte părți, ei devin subit apărători ai lui Moș Crăciun, aflat în pericol. Moș Crăciun, simbol al necredinței, ce paradox ! Căci, în povestea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu au încredere în administrația publică, justiție, Parlament și sindicate. Aceste două țări diferă totuși în atitudinea lor față de Biserică (tabelul 7). Pentru unii religia este o componentă esențială a independenței naționale, ceilalți fiind supuși pe parcursul multor ani unei propagande anticlericale, care a lăsat urme profunde în mentalul populației, religia nu joacă același rol. Lituania se află în vârful listei neîncrederii în Parlament, administrație publică, justiție și poliție, în partea de jos a clasamentului aflându-se rolul Bisericii. O analiză atentă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
2010]; am renunțat la adnotările privind lexicul și sintagmele "tehnice", unele creații ale autorului, adesea câte 3-4 pe un singur rând! Evidențierile prin italice ne aparțin). Să ne reamintim că, în afara faptului că respectiva operă a lui Rabelais, antiscolastică și anticlericală, a fost în repetate rânduri interzisă, însuși scriitorului i s-a ridicat dreptul de a practica chirurgia! 3. Concluzii de etapă 3.1. În linii generale, la Vasile Voiculescu, atât în Toate leacurile..., cât și în Lobocoagularea..., putem constata prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]