500 matches
-
al ultimelor sale producții poetice, un poet care "evolua rapid și ireversibil spre anticomunism") și a altor judecători oportuniști, în demersul cărora temeiul "revizuirii" nu este "ontologic" (nici măcar moral), ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea, când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru Îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai atâta. Ai să fii format
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ar fi fost un străin pentru mine, o ființă ireală, venită de pe altă planetă. Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ar fi dovedit importantă pentru materializarea dorințelor lor de recuperare, în detrimentul Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Austriei, măcar a unei părți din teritoriile pierdute. Nu în ultimul rând, liderii maghiari își găseau și unele puncte de convergență cu oamenii de stat români: anticomunismul, teama datorată pericolului slav și anxietățile de natură economică (o economie și o piață româno-maghiare păreau mai competitive în peisajul deloc încurajator al Europei interbelice). Însă atunci, în toamna anului 1919, existau, din perspectivă maghiară, și destule obstacole în calea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Istorie «A.D. Xenopol»“, vol. XXXVIII, 2001, p. 155-169. teritoriu. Unii dintre ei s-au implicat în acțiuni de rezistență armată, fie în grupuri formate exclusiv sau preponderent din legionari, fie în formațiuni fără coloratură politică explicită, singura orientare clară fiind anticomunismul. Un grup format din inițiativă legionară și compus din legionari a activat în nordul Olteniei în primele luni ale anului 1949. Este vorba despre grupul „Arnota“3. În studiul de față încercăm reconstituirea condițiilor apariției acestui grup, scopul său, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât altele, în desemnarea unor relații dintre ele. Acest proces de selecție și combinare este în mod necesar orientat de căutarea nu a adevărului, ci „a binelui” (Todorov, 1995, p. 50). Dar ce e binele oare? Apelurile la comemorarea victimelor anticomunismului în raport cu „uitarea” consecințelor decretului antiavort presupun precizări privind scopul și utilitatea evocării. Unul dintre motivele cultului memoriei victimelor „luptei de clasă” ar fi că aceia care îl practică dobândesc unele privilegii în cadrul societății aflate în procesul schimbării. Rolul de victimă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dobândesc unele privilegii în cadrul societății aflate în procesul schimbării. Rolul de victimă asigură un privilegiu moral și politic durabil. Cazul foștilor opozanți este legitim, nu și al acelora care obțin foloase doar din evocarea lor în ipostaza de „neobolșevici ai anticomunismului” (Michnik, 2001, p. 50) prin stereotipii verbale consacrate în urmă cu o jumătate de secol. Pe termen lung, în „moștenirea” legislației antiavort poate fi conținut și „sindromul neajutorării învățate” (Seligman, 1975), ce explică parțial neglijarea planningului familial. Altă consecință însemnată
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aveau reacții schizoide. Alții, foarte puțini, mai aveau totuși curajul să povestească ce se Întâmplase În Gulag. Existau, prin urmare, trei tipuri de deținuți eliberați din Închisori: tăcuții nereeducați (majoritatea), „limbuții” nereeducați (care povesteau pătimaș despre Gulag și Își manifestau anticomunismul) și reeducații (dintre care, o parte, au devenit colaboratori ai Securității). Răspund acum la un alt reproș: nu m-am referit la intelectualitate, la intelighenție, ca fiind reeducată; În orice caz, chiar dacă și printre intelectuali au existat reeducați (și au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu caracter general, valabile pentru întreaga perioadă de două decenii pe care o analizez. În primul rând, trebuie spus că proși antieuropenismul partidelor politice în perioada postcomunistă s-au manifestat și au fost percepute strâns legat de clivajul "cripto-" și anticomunism. Foștii lideri comuniști, grupați în Frontul Salvării Naționale (FSN), în partidele moștenitoare ale acestei formațiuni politice (PDSR, PD-FSN și PSM) și în cele de extremă dreaptă (PRM și PUNR), fie au practicat un discurs ambiguu față de ideea europeană, fie unul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mai avea importanță, fiindcă apartenența la una dintre tabere nu va mai conta în accesul la putere, dar puterea simbolică a distincției se va conserva și reactivarea temei va oculta subiecte de actualitate care ar trebui aduse în dezbaterea publică. Anticomunismul va rămâne o bancă simbolică de la care se vor împrumuta în aceleași condiții și cripto și anticomuniștii. În al doilea rând, abordarea diacronică pe care am realizat-o dovedește faptul că toate partidele politice au probat poziționări pro și antieuropene
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1973-1974). Un timp student la Facultatea de Filologie, secția limbi slave, a Universității din București (1963-1964), își va lua licența la Facultatea de Filosofie a aceleiași universități (1972). În semn de solidaritate cu un fost coleg de facultate arestat pentru anticomunism, în 1978 intră în greva foamei. Situația lui M.-S. e dezbătută și la postul de radio Europa Liberă, iar autoritățile îl obligă să plece din țară. Se va stabili în același an în Suedia și va colabora, rar, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
constituit asociații la inițiativa victimelor sistemului comunist, victime care, cel mai frecvent, au militat pentru r...sturnarea lui. De la inaugurarea unor pl...ci comemorative la organizarea de expoziții, aceste organizații private nu au scopul exclusiv de a p...stră memoria anticomunismului; ele vor, de asemenea, s... participe la istoria perioadei, prin publicarea unor c...rți de calitate. Centrul pentru Studierea Genocidului și a Rezistenței poporului lituanian, cu sediul la Vilnius, ofer... o palet... larg... de lucr...ri, multe fiind reedit...ri
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
r...mas, pîn... la sfîrșitul anilor ’70, asociațiile și persoanele din Occident care Îndr...zneau s... denunțe imperialismul sovietic și s... cear... libertatea Europei orientale. În Franța mai ales, erau imediat taxați cu toții drept acoliți ai CIA și acuzați de „anticomunism primitiv”; Inc... nu trebuia „demoralizat... clasa muncitoare”; „viitorul luminos” se află În Est, nu În Vest. Ideea pe care o emite În 1976 un țin...r istoric, c... sfera sovietic... era În descompunere, le-a p...rut multora atunci pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
1. Eșecurile numeroase ale Statelor Unite de a recunoaște și a reacționa față de natura policentrică a comunismului este un prim exemplu al acestui defect. Corolarul respectivei opoziții nediscriminatorii față de comunism este sprijinul automat acordat guvernelor și mișcărilor care profesează și practică anticomunismul. Politicile americane în Asia și America Latină și-au avut originea în această poziție simplistă. Războiul din Vietnam și imposibilitatea de a ne înțelege cu autoritățile din China continentală își găsesc aici explicația. La fel și teoria și aplicarea contrainsurecției, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Armatei Roșii la o distanță de 100 de kilometri est de Rin, prezența politică a partidelor comuniste de importanță majoră în interiorul granițelor lor, precum și structuri politice, economice și sociale care creează și întrețin clivajele de pe urma cărora comunismul de obicei prosperă. Anticomunismul american simplist a fost adecvat pentru combaterea amenințării militare sovietice prin politica de îndiguire. Dar măsurile de contracarare a subversiunilor întreprinse de către America în statele democratice din Vest au fost nu numai în mare măsură ineficiente, dar și contraproductive. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atracția exercitată de comunism asupra multor cetățeni vestici nu era în principal - și cu atât mai puțin exclusiv - datorată uneltirilor guvernelor străine comuniste, ci era rezultatul condițiilor interne exploatate - și nu create - din exterior. Acest atașament ideologic rigid de un anticomunism dogmatic, care reduce o realitate complexă la o simplă opoziție între bine și rău, s-a dovedit a fi imposibil de susținut pe baze filosofice și istorice, fiind doar un dezastru politic și moral. Statele Unite, atașate unui statu-quo fragil, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe americane în Europa, Asia sau America Centrală. În numele său - sau în numele său de împrumut - erau constituite politicile de securitate națională și alianțele ultragioase care încălcau standardele morale care determinau odată teoria și practica guvernamentale. Atașamentul moral și politic american față de anticomunism a avut reușite doar acolo unde puterea economică și militară a Statelor Unite putea acționa eficient. A eșuat în schimb atunci când a apelat la forța morală pură. În mod paradoxal, a eșuat nu deoarece popoarele a căror libertate era periclitată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au avut un răspuns atunci când propriile sale argumente au fost folosite împotriva sa. S-a prezentat ca un campion al asupriților și exploataților în numele libertății și al egalității, iar apoi a apărat prin acțiunile sale statu-quoul colonialist și exploatator în numele anticomunismului. Nu este o noutate faptul că invocarea de către un adversar a argumentelor morale ale celeilalte părți în favoarea sa duce la dezarmare morală; această tactică a fost folosită strălucit de Hitler în criza cehoslovacă din 19386. Statele Unite - amenințate fizic și slăbite
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
influenței partidului de stânga Tudeh în timpul mandatului premierului Muhammad Mosadeq, administrația Eisenhower a cooperat cu englezii pentru a-l răsturna pe primul-ministru și a-l readuce pe șah la putere. Administrațiile ulterioare au investit în puterea șahului ca surogat pentru anticomunismul din regiune. Un astfel de sprijin a contat când, în 1978, militanții islamici l-au răsturnat pe șah și au luat ostatici 53 de diplomați americani. Înlăturarea anterioară de la putere a lui Mosadeq a jucat un rol important în retorica
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intelectualitatea română - acea parte a ei care a și-a asumat funcția de purtător de cuvânt al societății civile și, în consecință, de principal constructor al ideologiei dominante - a ieșit din comunism foarte puțin pregătită să facă diferențierea esențială între anticomunism și capitalism. Ceea ce nu a caracterizat doar intelectualitatea din România, ci majoritatea intelectualității anticomuniste din Europa de Est. În general, fenomenul inadecvării intelectualității anticomuniste din Europa de Est la noua construcție capitalistă a fost masiv analizat, pentru că a reprezentat o dezamăgire, infirmând mitul atât
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Importanța care i-a fost acordată acestei elite intelectuale în perioada de după prăbușirea comunismului este disproporționată în raport cu rolul ei real în edificarea noii societăți, dar să nu uităm că marea majoritate a cărților sunt, totuși, scrise de intelectuali. În România, anticomunismul intelectualității „umaniste” a fost cu atât mai străin de cerințele ideologice ale unei societăți organizate capitalist cu cât elita intelectuală românească activă politic a fost mai străină nu numai de economie (Pasti, 1995) - și organizarea sa socială -, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
intelectualității a făcut ca inclusiv mulți dintre foștii deținuți politici ai perioadei staliniste anterioare să devină susținători ai socialismului românesc în general, ai lui Nicolae Ceaușescu în particular și membri ai Partidului Comunist. După 1989, aceștia au îngroșat rândurile campionilor anticomunismului și au avut probleme „morale” serioase pentru a explica opiniei publice convertirile succesive. Departe de a exprima doar o frământare interioară, aceste schimbări succesive de atitudine ale micii burghezii socialiste față de societatea socialistă ilustrează mai degrabă raporturile sale cu elita
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
războiului” cu comunismul în aceste condiții nu părea importantă, ci chiar contraproductivă. Contrar acestei stări de spirit, unii actori politici occidentali, la care s-a adăugat și un segment minoritar politic intern, au tins să creeze o adevărată isterie a anticomunismului: vânătoarea de foști comuniști și securiști ca pericole politice acute pentru procesul de tranziție. Dacă prima atitudine considera „istoria” ca responsabilă pentru tot ce a însemnat comunismul, cea de-a doua atitudine deplasa accentul pe responsabilitatea diferitelor persoane implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
relansării economice și reconstrucției societății postcomuniste, fiind interesat accentuat de definitivarea luptei cu dușmanul comunist. Or, cea mai solidă garanție că sistemul comunist va fi complet și definitiv eliminat era susținerea grupurilor politice cu programe anticomuniste radicale. Dacă în interior anticomunismul nu mai avea vreo semnificație centrală, pentru mulți actori occidentali „arderea cu fierul roșu” a oricărei rămășițe de comunism era obiectivul prioritar. Tehnocrația, concentrată în marea sa majoritate într-un singur partid politic, nu prezenta pentru Occident o credibilitate suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
perioada tranziției, devenind un teren crucial în promovarea schimbărilor. Intelectualitatea programatic anticomunistă și moral radicală: un grup de intelectuali relativ restrâns, dar intens mediatizat, cei mai mulți de orientare filozofic-eseistă, au optat pentru promovarea unei ideologii radicale, fundată pe o combinație de anticomunism violent, elitism cultural și moral, promovare a schimbărilor cultural-morale în spiritul unor modele occidentale idealizate, critica formațiunilor politice bănuite de lipsă de fermitate suficientă în promovarea reformelor tranziției sau chiar de atitudine „neocomunistă”. Elitismul moral, combinat cu lipsa cunoștințelor necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]