128 matches
-
21. „Revoluția“ din 8/20 august 1870 de la Ploiești făcea parte dintr-o mișcare antidinastică și republicană mai largă organizată de liberalii-radicali în condițiile atmosferei antiprusace generate la noi în țară de războiul franco-prusian început la 19 iulie 1870. Mișcarea antidinastică, după unele mărturii mai târzii, ar fi trebuit să izbucnească simultan în șapte localități, printre care București, Ploiești, Craiova, Focșani și Buzău; data insurecției amânându-se, Candiano-Popescu, neinformat la timp sau dorind să se afirme, a proclamat la Ploiești detronarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de maiorul August Gorjan; 41 de persoane implicate în evenimentele din august 1870 în frunte cu Candiano-Popescu și Eugeniu Carada au fost judecate, în octombrie 1870, de Curtea de jurați din Târgoviște, dar au fost achitate, mărturie clară a spiritului antidinastic care predomina în opinia publică românească de atunci, așa cum observă, foarte exact, Constantin Bacalbașa. De altfel, sentința de achitare pronunțată acum i-a întărit prințului Carol hotărârea de a abdica, așa cum va menționa el însuși (Memoriile, vol. V, p. 129
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fi prea supus acestuia. 23. Guvernul Ion Ghica a fost acceptat „de nevoie“ de Carol I; el i-a fost impus acestuia în urma unei ședințe secrete a corpurilor legiuitoare (cf. Istoria parlamentului, p. 193) și era sprijinit de elementele antidinastice din Cameră (liberalii-radicali și Fracțiunea liberă și independentă din Iași). 24. Guvernul Ion Ghica, numit de N. Iorga guvernul „lichidării dinastice“ s-a menținut la putere de la 18/30 decembrie 1870 până la 11/23 martie 1871; lista guvernului reprodusă de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și Gh. Vernescu erau liberali moderați; B.P. Hasdeu era, pe atunci, apropiat de liberalii-radicali (în august 1870 va fi chiar arestat pentru câteva zile, odată cu N. Golescu, I.C. Brătianu, Eugeniu Carada ș.a. sub învinuirea de a fi participat la complotul antidinastic); V.A. Urechia, mai vechi colaborator al lui Mihail Kogălniceanu, va deveni către anii 1880 membru al grupului liberal rosettist. Din enumerare, dacă ne referim numai la figurile politice centrale ale vremii, ar mai lipsi: Grigore Sturdza, șef al conservatorilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bolliac. 320. Ghimpele, revistă umoristică săptămânală („această foaie iese o dată pe săptămână, dumineca“) a apărut la București din mai 1866 până în mai 1879 (redacția: Pasagiul Român, nr. 9). Revista, îndeosebi după 1871, adoptase o orientare politică vio lent anticonservatoare și antidinastică. Redactorii revistei au fost I.C. Fundescu (1867), G.Dem. Teodorescu (1871), Toma I. Stoenescu (1877). Între 1872 și 1877 revista a fost condusă de un comitet, din care a făcut parte, în anii 1874 și 1876, și foarte tânărul I.L.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reprezentanți oficiali ai autorităților centrale, precum și a amicilor lui Cuza: C. Negri, V. Alecsandri ș.a. Pe tot drumul până la Ruginoasa, precum și la înmormântare au asistat mai multe mii de persoane, îndeosebi țărani, dovadă - cum preciza o broșură contemporană, cu accente antidinastice - „cât de mult românii regretă azi noaptea de 11 februarie, întocmai precum regretă ziua de 10 mai“ (Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1873, p. 85). Discursurile funebre - în afară de acela al părintelui arhiereu Suhopanu - au fost rostite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa (1872- 1875), poetul Alexandru Macedonski, întors din străinătate, se avântase în viața politică, devenind un adept fervent al grupărilor liberale; în 1873, la 19 ani, editează gazeta Oltul, subvenționată de liberali, în care își expune, cu energie pamfletară, opiniile antidinastice, foarte la modă pe atunci, reluate apoi de el, cu nuanțe republicane, în Telegraful. Legăturile sale cu lumea școlară a Bucureștilor sunt acum puternice, e admirat de adolescenții încălziți de ideologia încă revoluționară a liberalilor și, în semn de suverană
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
turcească sub numele anul 1875 243 16. Poezia din care citează Bacalbașa (Gângavul politic din timpul domnilor străini) a apărut în ziarul Telegraful, la care Macedonski își începuse colaborarea în primele luni ale anului 1875; prin refrenul de evidentă atitudine antidinastică („Jos tiranul ce domnește, / Care legi disprețuiește / Și vrea lanțuri să ne dea / Vodă Car... / Vodă Car... / Crudul Vodă... Caragea.“), poezia a provocat mânia autorităților, a ministrului conservator de Justiție, Alexandru Lahovary, care a dat dispoziție să fie reactivată acuzația
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bineînțeles - conform modei epocii - străinii, adică reprezentanții diplomatici, sunt angajați în intrige. După ce se va forma cabinetul Brătianu, mai ales, regimul va fi combătut pe trei chestii: două fățișe și una piezișă. Cele fățișe erau: antisemitismul și ideile revoluționare și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la 1876. Dacă Românul păstra o atitudine de decor, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1870), tânărul liberal G.Dem. Teodorescu (n. 1849), viitor ministru și, totodată, autor al colecției de folclor Poezii populare române, din 1885, venit aici de la Românul, pentru a întări redacția revistei satirice care participa cu vigoare la campania anticonservatoare și antidinastică inițiată de liberalii radicali; unele dintre poeziile nesemnate din Ghimpele (printre care și acelea citate de Bacalbașa) ar putea să-i aparțină acestuia. Să mai asculte poporul Căci el - nătângul și chiorul - El l-a înțolit!...15 Din Telegraful de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Revista olteană” (1888-1890, 1892). Ambele publicații se situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice și cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democrația socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul”, „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” și „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară și politică). Este membru
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
povestirile volumului Die Tatarin [Tătăroaica] (Hamburg, 1929), în romanele Der Strom ohne Ende [Fluviul fără sfârșit] (Berlin, 1937), despre viața pescarilor din Delta Dunării, și Vor den Toren [În fața porților] (Frankfurt pe Main, 1950). Traduceri: N.D. Cocea, Antidynastische Pamphlete [Pamflete antidinastice], București, 1951; Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, București, 1952, Das Liebeslied [Cântec de dragoste], București, 1981; Zaharia Stancu, Die Blumen der Erde [Florile pământului], București, 1955. Repere bibliografice: Ion Biberi, [Prefață] la O.W. Cisek, Eseuri și cronici plastice, București, 1967
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
(n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău - d. 25 iunie 1901), avocat, ziarist și general al armatei române, a fost fondatorul ziarelor „"Perseverența"” și „"Democrația"” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești. A absolvit Școala Militară de Ofițeri din București la 10 iulie 1857, ca sublocotenent de artilerie, parcurgând ierarhia militară până la gradul de căpitan. A participat la detronarea lui
Alexandru Candiano-Popescu () [Corola-website/Science/300145_a_301474]
-
batalionul „"nefiind chemat la comanda acestuia"”. Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și decorat cu înalte ordine și medalii. În 1879 devine prefect al poliției Bucureștiului timp de 4 luni. Deși participase la mișcarea antidinastică, el este, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. Această numire este comentată de Mihai Eminescu în ,Timpul’’ din 9 decembrie 1880 : În 1894 este avansat la gradul de general de brigadă. A scris versuri (" Când n-aveam ce
Alexandru Candiano-Popescu () [Corola-website/Science/300145_a_301474]
-
1866, s-a transformat în indignare după aducerea în țară a lui Carol de Hohenzollern. Publicația, ce apărea în fiecare miercuri, a avut o istorie scurtă și zbuciumată, deoarece fondatorul ei, Alexandru Beldiman, a fost dat în judecată pentru conținutul antidinastic al gazetei. Publicația a fost un eșec editorial și financiar, care s-a lăsat cu procese și amenzi, astfel că apariția sa iar s-a oprit la numărul 13. Cu sprijinul financiar al fiului lui Alexandru Ioan Cuza, pe 15
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul infailibilității papei ca sursă a absolutismului papal, dar care funcționa pe principii antidinastice, papii fiind aleși și obligați la celibat, blocând transmiterea ereditară a funcției. Provinciile Unite s-au organizat în 1579-1581 ca o federație teritorială a șapte provincii, depășea cadrele urbane și substituia regelui Spaniei un "stadhouder" (regent), ale cărui puteri erau
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
mănăstirea de la Curtea de Argeș. A fost poetă și prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o importantă sumă de bani. Poetul a refuzat să ridice premiul, proferând opinii antidinastice. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu. Relațiile dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
de întretăierea a două străzi, se găsește bustul de bronz al lui Radu Stanian (1840 - 1897), avocat ploieștean, om politic liberal de nuanță radicală, participant la toate marile evenimente ale vremii lui, printre care luptele electorale din 1869 și mișcarea antidinastică din 1870. A fost deputat și senator, adesea în opoziție, și în mai multe rânduri primar al orașului, de numele lui legându-se multe realizări edilitare. La câțiva ani după moartea sa, prietenii au luat inițiativa ridicării unui bust, inițiativă
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
de profesori străluciți, a pus bazele solidei sale culturi pe care o va desăvârși ca autodidact. A fost timp de aproape un an funcționar la Tribunalul Prahova, a fost martor al evenimentelor din 1869 și a participat activ la mișcarea antidinastică din 1870. Curând după aceasta, murindu-i tatăl, s-a mutat definitiv la București, trecând însă des și cu plăcere prin Ploiești, oraș care i-a inspirat multe dintre lucrările sale. Primul bust al lui I.L. Caragiale a fost comandat
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
să accepte noi concesiuni teritoriale - de această dată față de Ungaria și Bulgaria, care se bucurau de sprijinul nemijlocit al Germaniei Naziste și Italiei Fasciste - fiind pus în fața unei nemulțumiri generalizate, care putea degenera în orice moment într-o mișcare națională antidinastică, regele Carol al II-lea a abdicat (pentru a patra și ultima oară) în favoarea fiului său Mihai I și a părăsit țara. Regelui Carol i s-a interzis să mai revină vreodată în România. Regele Mihai I îndeplinea doar o
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
armatei prusace și dorinta de a fi de folos culturii române și României în general. Georg-Titus Kremnitz, ofițer al Statului Major al armatei germane, a făcut parte din delegația care i-a propus lui Titu Maiorescu să formeze un guvern antidinastic, de ocupație, propunere declinată de acesta. Pe de altă parte, el a permis recuperarea manuscriselor Fondului de Slavistică al Bibliotecii Academiei, documente rechiziționate de armata bulgară și în curs de a fi transportate peste Dunăre. Căpitanul Emanuel Kremnitz, deși a
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
ieșiți în stradă pentru a demonstra contra serbării zilei de naștere al proaspătului împărat german Wilhelm I prin colonia germană în sala Slătineanu (ulterior Capșa) pe 22 martie. Manifestarea a a fost purtată în primul rând de elemente filofranceze și antidinastice (a se înțelege antiprusace). Prin intervenția trupelor de infanterie și cavalerie, sub conducerea generalului a fost împrăștiată mulțimea care asediase, chiar dacă numai câteva ore, pe reprezentantul împăratului biruitor Joseph Maria Friedrich von Radowitz (1839-1912). Împrejurimile palatului au fost ocupate de
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
opera cehă națională "Dalibor" a lui Smetana, cu un final modificat, ce îl ținea pe eroul Dalibor în viață. Producția a cauzat furie în rândul naționaliștilor vienezi-germani, care l-au acuzat pe Mahler că „fraternizează cu națiunea cehă inferioară și antidinastică”. În perioada directoratului lui Mahler, au fost prezentate 33 de opere noi. Totuși, o propunere de punere pe scenă a controversatei opere "Salomeea" de Richard Strauss a fost respinsă de cenzura vieneză. La începutul anului 1902, Mahler la cunoscut pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
că finalizarea procesului de transfer a puterii de la conducătorii locali bolgari la dinastia lui Moxammat a fost finalizată de fiul hanului Maxmud în 1445. De-a lungul istoriei sale, hanataul a fost scena unor lupte interne și a unor agitații antidinastice. Hanii au fost înlocuiți de 19 ori în 115 ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleși dintre descendenții lui Genghis Han de către nobilimea
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Moldovei și Țării Românești a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza să se întoarcă și devine prim-ministru în timpul lui Cuza și apoi în timpul lui Carol I al României. Natura sa neliniștită îl va face să participe și la mișcările antidinastice din 1870 - 1871. În 1881, a fost numit ministru român la Londra; a deținut această funcție până în 1889. A murit pe 7 mai 1897, la moșia lui de la Ghergani. În afară de distincția în politică, Ion Ghica a obținut și o reputație
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]