128 matches
-
a publicistului Mina Savel; a fond membru fondator a primei Case de economii din Fălticeni; 9. Gheorghe Asachi, fiul mai vestitului creator al Academiei Mihăilene de la Iași, Ministrul al Educației; 10. Alexandru Candiano-Popescu, (1841-1901), general român, unul din inițiatorii mișcării antidinastice de la Ploiești (august 1870); s-a remarcat în luptele de la Plevna (1877); 11. Mihai Eminescu (1850-1889) cel mai mare poet român, a avut diverse meserii sufleor, bibliotecar, revizor școlar, publicist la "Curierul de Iași", "Timpul", "Convorbiri Literare", participant la ședințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu, prezent cu Aquarele și Poezii în proză, scurte poeme, comentarii lirice, instantanee. Într-o cronică literară Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
bulgar prin aducerea pe tronul vacant al țării vecine a regelui Carol I al României, precum și câteva documente secrete ale diplomației țariste privind această proiectată uniune care, bineînțeles, nu convenea deloc imperiului rus. Am inclus, de asemenea, în Addenda, articolul antidinastic Omul periculos de George Panu, foarte combativ om politic și publicist liberal radical, articol care a declanșat un destul de mare scandal în epocă, precum și extrase dintr un volum de informare generală (Annuaire de Roumanie, 1885) sau din publicații oficiale privind
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Revista olteană” (1888-1890, 1892). Ambele publicații se situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice și cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democrația socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul”, „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” și „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară și politică). Este membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
d-nii Trifu, Al. Iancovache, dr. Brătianu. Tați ne povestea într-o scrisoare cum acum două luni Argetoianu scosese un jurnal cu Racovski, pe urmă și-a schimbat ideile și, devenind ministru, a devenit și dinastic, apoi, în fine, din nou antidinastic cu generalul Averescu, asupra căruia avea mare influență, [dar era și dânsul sub a lui Gr. Filipescu.]( Ediția a II-a, 1996, p. 160.) Ziarele din Moldova erau strașnic de cenzurate, dar din scrisori vedeam că tot felul de amenințări
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
faimos, dar bun la nevoie. Guvernul cel nou lucra ca să asigure ordinea la plecarea nemților. A dizolvat Corpurile legiuitoare, anulând toate actele lor. D. G. Corbescu, sosit ca delegat al guvernului pe lângă Ber thelot, a închis Lumina și Renașterea, ca antidinastice, a arestat pe Karnabat de la Gazeta Bucureștilor, pe Braunstein de la Lumina. Toți se grăbeau să ia inițiativa pentru o sărbătorire, pentru un cadou lui Berthelot, regelui, reginei, lui Saint-Aulaire. Era o nebunie... foarte naturală. La Azil sosiseră 700 prizonieri fugiți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, În practica politică puterea executivă avea Întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au Însemnat consolidarea dinastiei: În sept. 1878, Parlamentul a hotărât să acorde lui Carol titlul de Alteță Regală, 14 martie 1881, Parlamentul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu scria în acel furtunos articol: "Instigatorul acestei manoperi, omul care a impus voința sa străină Ministerului și Camerei este acea ființă care de ani este la noi instrumentul străin, este acel personaj egoist și neiubitor de țară
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
o casă a... regelui Carol 3! Aici dă Gore buzna, într-o zi, cu "carlinul" (lui Haralambescu): rasă de câini al cărei nume se trage dintr-un Carlo (Bertinazzi), după cum "șarla" (evocată de Ion Luca, într-un pamflet, al său, antidinastic) e la origine, și ea, un mic (King) Charles. De adaos, într-o paranteză, că și un Carol feminin, o Carolină, transpare, în roman, în filigrană, - atunci când, zugrăvindu-și străbunicul (în calitatea-i de ajuns, de "ciocoi nou", ca unul
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
care se leagă prima Constituție a țării și Războiul de Independență. În filmul documentar este preluat în cheie expresionistă și un episod al răscoalei din 1907, utilizat la vremea lui într-un alt film al lui Sergiu Nicolaescu ca argument antidinastic, dar și împotriva partidelor istorice, acum menit să facă istorie alături de "realizărilii" nicolaesciene. Ruperea de context creează nu numai un defazaj hilar, cu scene patriotice, de gen, în stilul Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș, cu cuvinte memorabile, cu un
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
invocate în versurile unor poeți ai vremii. Rezultă un întreg evantai istoric și tipologic al formelor detenției - centrate, în cazul scriitorilor, pe detenția politică: de la brutalele represiuni medievale la detenția de lux a memorandiștilor români din Imperiul habsburgic și a antidinasticilor din Regat (precum N. T. Orășanu), pînă la teribilul pohod na Sibir rezervat anarhiștilor din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919, la detențiile politice interbelice de la Văcărești, la
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU Prima republică de tip sovietic din România a fost instituită în două sate bănățene „Vocația“ republicană a românilor este mai veche decât s-ar putea crede. În 1870, mișcarea antidinastică de la Ploiești se vedea înfrântă atunci când Candiano Popescu, conducătorul ei, împreună cu ceilalți 35 de capi ai revoluției, erau trimiși în judecată în fața Curții cu Juri întrunită la Târgoviște. Deși subminarea puterii de stat - principalul cap de acuzare - era evidentă, toți
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
a intentat la Iași, în 1863, după publicarea nuvelei Duduca Mămuca, acuzat de "nemoralitate", dar declarat "nevinovat de acuzația ce i s-a întins", B. P. Hașdeu a suferit detenția la închisoarea Văcărești, în vara anului 1870, cu ocazia rebeliunii antidinastice a lui Candiano Popescu de la Ploiești. Despre acest episod a scris chiar B. P. Hașdeu și unii dintre exegeții săi, dar C. Popescu-Cadem a descoperit, într-un masiv dosar de la Tribunalul Ilfov, interogatoriul inedit luat de judecătorul de instrucție, reproducân-du-l
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
care participau la Convenția republicană de realegere a lui Bush tatăl și, în fine, la dineu, pe Regele Mihai și pe Regină, ocazie cu care am avut eu însumi onoarea să le cunosc pe Majestățile lor. În seara dineului, unde antidinasticul Dorin l-a plăcut imens pe Rege, am rămas Mihai, Dorin și cu mine să bem un whisky în barul hotelului. Atunci i-am făcut propunerea de a-l numi ministru de Externe în cazul venirii CDR la putere. Ideea
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
arama și de-a o rupe cu tradițiile demagogice. Răspunsul guvernului e prompt. A doua zi chiar, la 14 martie, tristul erou al nopții de la 11 fevruarie, generalul Lecca, propune în Cameră proclamarea regatului, d. Ion Ghica, ministrul considerat ca antidinastic din vremea scandalului Slătineanu, face aceeași propunere în Senat, care e primită cu adeziunea formală a opoziției și cu unanimitate de voturi. Cu ocazia discutării bugetului, după propunerea făcută în Cameră, se sporește leafa miniștrilor la îndoit și se înființează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
O dominantă pare a fi atitudinea antioficială: ambiguă în privința războiului și ostilă față de „politicianismul plutocrat și corupt” al Partidului Liberal. Boemi antiburghezi, unii apropiați cercurilor conservatoare, alții - celor socialiste, nu puțini predispuși la compromisuri conjuncturale, independenți artistic, dar dependenți financiar, antidinastici și anticlericali, adepți ai neutralismului și pacifismului, critici la adresa politicii proantantiste a guvernului Brătianu, membrii cercului se vor regăsi, după 1918, pe aliniamente ideologice diferite. Istoricul de artă Theodor Enescu a început, la finele anilor ’80, o micromonografie minuțioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Alături de militantul socialist Al. Ionescu, redactor și corector din 1894, sunt angajați I. C. Bacalbașa, G. Russe-Admirescu, C. Balaban și Vespasian Pella; aceste schimbări aduc și o orientare politică nouă, A. îndepărtându-se de gazetele socialiste, dar rămânând un cotidian democratic, antidinastic, republican. Independența de vederi, atitudinea protestatară (împotriva corupției și a nedreptăților din justiție și administrație, împotriva brutalităților din armată, împotriva politicianismului), propaganda pentru votul universal și pentru drepturile femeii, campaniile în favoarea celor oprimați, mai ales a țărănimii, și în problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
avea o direcție fermă, partidele venind pur și simplu la putere pe rînd. Reprezentantul britanic din Comisia Financiară Internațională comenta astfel atmosfera: "Nici o diferență de principii nu separă un partid de altul; unele grupuri mai mici au o oarecare orientare antidinastică vag perceptibilă, dar altfel diferențele constau în oameni, nu în măsuri dulceața guvernării în comparație cu umbrele reci ale opoziției." 7 Mita și corupția continuau să fie trăsăturile esențiale ale vieții politice. Situația economică generală rămînea proastă. Impozitele, care au fost estimate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, în practica politică puterea executivă avea întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au însemnat consolidarea dinastiei: în sept. 1878, Parlamentul a hotărât să acorde lui Carol titlul de Alteță Regală; 14 martie 1881, Parlamentul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
fini. Votca, Tzuica dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Triumful amorului a aceluiași întîlnim o celebră sintagmă care face carieră într-o comedie a lui Caragiale: "Ci ia lasă gluma, dă-te iute jos / Și-mi dă o guriță, angel radios."; Mare farsor, mari gogomani e o pastișă după antidinasticul N. T. Orășanu; N. Davidescu catalogat drept denigrator recunoștea în proza Între două povețe reflexe din Demonul perversității de Edgar Poe... Încurcată moștenire, ciudat clironom, dar que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient! La porțile Orientului unde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
1898; Poet-poetă, pref. Grigore Pișculescu, București, 1898; Spre Roma, București, 1911; Vinul de viață lungă, București, 1931; Fecior de slugă, București, [1932]; Pentr-un petec de negreață, București, [1934]; ed. 3 (Andrei Vaia), București, 1936; Nea Nae, București, [1935]; Pamflete antidinastice, București, 1949; Pamflete și articole. „Vinul de viață lungă” și alte scrieri, îngr. Aurelia Bârlă, pref. Matei Călinescu, București, 1960; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Virgiliu Ene, București, 1969; Jurnal, îngr. și pref. Al. Gh. Savu, București, 1970; Teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
dovedește una dintre principalele publicații unioniste din principate. După 24 ianuarie 1859, ziarul devine purtătorul de cuvânt al opoziției liberale, desfășurând campanie împotriva reformelor preconizate de Al.I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. Atitudinea editorială a gazetei este oscilantă, uneori accentuat antidinastică și anticonservatoare, alteori temperată. Printre cei ce semnează în paginile publicației comentarii ale aspectelor politice ale vremii, se numără I.C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea antidinastică vizând răsturnarea lui Carol I și proclamarea „republicii” din Ploiești, este arestat, judecat și achitat. Își continuă studiile urmând dreptul în Italia (1871-1874), unde, la Neapole, ia și doctoratul. Figurează, din 1876-1877, în corpul avocaților din județul Dolj, este ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]