202 matches
-
antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
disponibil pentru reabsorbția în sânge. Celulele intercalare pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
după ultima intervenție confirmă ablația tumorii și evidențiază craniotomiile fronto-temporale bilaterale. COMPLICAȚII Chirurgia craniofaringioamelor prezintă o multitudine de riscuri pentru pacienți. Aceștia pot suferi dereglări endocrine severe, în special după abordurile transcraniene, diabetul insipid și sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH) ocupând un loc primordial; lor li se alătură hipopituitarismul, hiperprolactinemia, hipocortizolemia. Alterări ale statusului neurologic sunt de asemenea regăsite în studiile din literatură. Infecțiile pot apărea atât în perioada chirurgicală cât și tardiv. Aproximativ jumătate din pacienți dezvoltă obezitate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fluxului În toate aceste sisteme vasculare; - scăderea presiunii osmotice din ser (ce apare În cazul hipoalbuminieiă poate avea o oarecare influență, dar pare a reprezenta mai degrabă rezultatul decât cauza acumulării de fluideă; - s-au remarcat concentrații ridicate de hormon antidiuretic În urina pacienților cu ciroză și ascită; - cea mai profundă transformare biochimică ce acompaniază formarea ascitei este reprezentată de retenția de sodiu și apă. DIAGNOSTIC - distensie abdominală, sindrom dispeptic, flatulență, rar dureri dorsaleexamen fizic: - frecvent pacient icteric cu astenie musculară
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
probleme și la copii. Se pare că lucrurile au evoluat spectaculos, nu numai În ceea ce privește medicamentele administrate, ci și În modul de administrare. Astfel, CONSTANTINIDES (1998), făcea În ACTA UROLOGICA BELGICA o trecere În revistă a administrării desmopresinei (substanță cu acțiune antidiuretică care scade În acest fel presiunea intrapielică). Senzațional apare faptul că, administrarea se face cu ajutorul unui spra-... intranazal. Asociat cu un antiinflamator, succesul terapeutic s-a ridicat pînă la 94% ! Tratament nefarmacologic: acupunctura (LEE În 1996, raporta folosirea cu succes
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
4 stomacul (În 30-40 de minute) și se absorb ușor la nivelul intestinului. De aici, ajung În circulația generală unde cresc volemia (volumul sângelui circulant), care are ca efect scăderea osmolarității extracelulare, fapt care duce la inhibarea secreției de hormon antidiuretic și scăderea reabsorbției apei În tubul contort distal al rinichiului. Consecința: diureza crește iar densitatea urinară scade. De altfel, HESSE și colab consideră că, o densitate urinară >1010g/cm3 trebuie considerată, la un pacient litiazic, un semnal de alarmă privind
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
diureza crește iar densitatea urinară scade. De altfel, HESSE și colab consideră că, o densitate urinară >1010g/cm3 trebuie considerată, la un pacient litiazic, un semnal de alarmă privind consumul insuficient de lichide! În plan endocrin, inhibarea secreției de hormon antidiuretic de către cura de ape minerale (numită și crenoterapie) inhibă, În mod reflex, secreția de aldosteron, care nu-și mai manifestă acțiunea asupra tubului contort distal și, eliminarea de sodiu și apă, va fi crescută. S-a remarcat astfel că, ingestia
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
secreția de aldosteron, care nu-și mai manifestă acțiunea asupra tubului contort distal și, eliminarea de sodiu și apă, va fi crescută. S-a remarcat astfel că, ingestia de ape oligominerale declanșează o diureză apoasă (prin inhibarea secreției de hormon antidiuretic), pe când cele hipotone provoacă o diureză osmotică prin inhibarea aldosteronului. Sunt foarte mulțumit atunci când discut cu pacienții mei care se Întorc la control și care Îmi povestesc bucuroși că se Împacă bine cu IZVORUL ALB, care având doar 1,2
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
Reflexul baroreceptor 96 13.2.4. Alte mecanisme de control pe termen scurt/mediu 98 13.3. Controlul de durată al presiunii arteriale 99 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu 100 13.3.2. Hormonul antidiuretic 101 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron 102 13.3.4. Hipertensiunea arterială 103 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin 104 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular 104 14.2. Modularea mușchiului neted de către endoteliu 105 14.2.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și accentuată în primul trimestru de sarcină, precum și în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a potasiului, care face ca acesta să iasă din celulă în lumen în virtutea gradientului de concentrație. Celulele principale sunt supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
disponibil pentru reabsorbția în sânge. Celulele intercalare pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
din timpul intervenției) cu secreție crescută de catecholamine, care au ca efect "centralizarea" circulației și reacția neuroendocrină, mai amplă și mai greu de modulat, caracterizată prin: secreție crescută de hormon adrenocorticotrop (ACTH), cortizol, activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, creșterea secreției de hormon antidiuretic (ADH), accentuând vasoconstricția și reabsorbția apei și sodiului de la nivel renal; reacția inflamatorie umorală și celulară este intensă; clinic, apare o febră moderată, sdr. cardiac hiperdinamic iar plaga operatorie prezintă semnele inflamației. 3. Faza de inversiune: începe la circa 3-5
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
acestui volum. ca și aprecierile noastre către colectivul editurii pentru promptitudinea și profesionalismul cu care au editat această carte. ABREVIERI AB Astm bronșic ACC American College of Cardiology ACE Antigen carcino-embrionar ACR Arsuri căi respiratorii ACTH Hormon adrenocorticotrop ADH Hormon antidiuretic ADO Antidiabetice orale AHA American Hearth Association AIFD Articulație interfalangiană distală AIFP Articulație interfalangiană proximală AINS Antiinflamatoare nesteroidiene AIS Abbreviated Injury Scale AMF Articulația metacarpo-falangiană AR Abces rece ARDS Acute Respitatory Distress Syndrome ASA American Society of Anesthesiologists AT Ser
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1178]
-
3. Antagoniștii de vasopresină Există trei subtipuri de receptori de vasopresină (V1 - vascular, V2 - renal, V3 - hipofizar). Stimularea receptorului V1 produce vasoconstricție, agregare trombocitară și are acțiune mitogenică asupra celulelor musculare netede din peretele vascular. Stimularea receptorilor V2 are acțiune antidiuretică. Adăugarea antagoniștilor de receptori de vasopresină la pacienți cu ICA a căror FE a VS este moderat redusă a dus la o îmbunătățire a hemodinamicii și a semnelor de congestie pulmonară sistemică. La acestea se adaugă și normalizarea valorilor Na
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]