182 matches
-
normal ar fi fost osândite. Chiar și personajele episodice (comisari de poliție, anticari, profesori sau cercetători) au parte de câteva tușe atente. Mai mult, extrem de surprinzătoare este construcția personajului principal. Enrique pare lipsit de orice calități, este mai degrabă un antierou, fiindcă dă de necazuri la tot pasul, nu are intuiții de vreun fel, nu e nici înzestrat cu vreo calitate fizică ieșită din comun sau cu o cultură generală uluitoare care să-i permită să dezlege enigmele latinești ale unei
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
om de paie, dacă este ghidat de soție sau de oameni de afaceri care îi finanțează campaniile, arată prof. Stănciugelu, în manual. Un astfel de personaj nu ar putea fi eroul salvator pe care îl așteaptă electoratul, dimpotrivă, este un antierou, care nu se poate impune nici la el acasă. Lui Mircea Geoană i s-a lipit o imagine de om de paie, prin două tipuri de asocieri. În mai 2009, apărea în presă informația că Geoană s-a întâlnit cu
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
parte. Promisiunea d-lui Băsescu, la alegerile din 2004, a fost, de aceea, întâmpinată cu scepticism de unii, primită ca o ultimă speranță de alții. Personajul însuși era controversat, pentru cei mai mulți intelectuali fiind, prin cultură, temperament și manifestări, tipul de antierou. Nu îi slujea, în aparență, nici carisma lui populistă, pigmentată cu derapaje comportamentale. Dar, celălalt președinte propus de dreapta românească, Emil Constantinescu, manierat și cultivat, susținut practic de ansamblul intelectualității independente, eșuase lamentabil prin respectarea strictă a unei legislații strâmbe
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a merge la școala de magie, unde devine inevitabil victima unui profesor răutăcios, își face prieteni, se îndrăgostește nițel, și în principiu duce o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul cărților câțiva antieroi, pretexte mai degrabă eseistice pentru a-și demonstra teoriile social-psihologice, neglijând aproape total legile și logica prozei clasice. Pe de altă parte, noua literatură, insurgentă și lipsită de cel mai vag respect pentru formulele anterioare, nici nu putea face altceva
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
o carte cu totul neobișnuită, copleșitoare, abil și inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvența imperativă „Dar să fie!”). Romanul este mai mult decît povestea vieții lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis nu putea fi cel al unui „Hercule suedez” (cum crede autorul că ar putea fi intitulat un alt roman) sunt anticipate în prefața cărții. După ce a pierdut totul
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
invite la Bookfest-ul bucureștean mi se par semnificative pentru ceea ce crede Franța despre noi, și mai ales pentru ceea ce ea crede că noi credem despre ea: Bernard Pivot și Michel Houellebecq, adică o legendă vie a unei ere revolute, și antieroul prin excelență al literaturii franceze de astăzi. Pivot vine să ne reamintească de Franța literară pe care o știm, de limba pe care o învățam, de eleganța pe care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme că ceea ce
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme că ceea ce știm noi rămîne în picioare, chiar dacă picioarele respective au mai îmbătrînit un pic. Houellebecq vine (dacă vine!) să ne reamintească altceva: că trouble-fête e o expresie franceză; că antieroul este, în Franța, adevăratul erou; că excesul face parte din spiritul francez modern. Deși Ambasada Franței organizează două seri dedicate „științelor umane”, una traducerilor și alta lui Pierre Bourdieu (de la moartea căruia au trecut 10 ani), nu este invitat în
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
literat, face din bibliotecă și cultură repere absolute. Pentru Vili, însă, primează viața revelată. Problema e că, la 45 de ani, viața lui a rămas un plan continuu, la fel de incert. Vasile Baghiu înfățișează în Planuri de viață lumea eșecurilor unui antierou. Incapabil să emigreze, acest „luptător cu lacrimi în ochi” este o victimă perfectă a contemporaneității. Deși are toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
la numeroase iluzii temporale, prinse în zone identitare ale conștiinței. Sensurile rezultate din recuperarea trecutului vor încetini un prezent nicidecum revigorant. Vasile Baghiu animă prezentul prin episodul performanceului artistic. Fără succes în terapia străinătății, afară de accentuarea unei insignifianțe - încorporate de antieroul nostru. Rezidența literară prilejuiește scufundările în trecut și scris, nu experimentarea prezentului, cum ar fi fost firesc. Kerstin, Aishwarya, Maryem, Omar sau Katia, artiștii invitați, dau tonul unei familii care restaurează simbolic experimentul cultural într-o fostă fermă, sub oblăduirea
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice substanță umană. Combinația de psihologie rudimentară (de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre conduita bine strunită teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este o decizie riscantă. Câte puncte de sutură îți poate furniza un antierou fără un scop în viață, leneș și motivat la acțiune doar de gura vecinului său Winston? Acesta îi tot aruncă lui Don o paralelă cu Don Juan, care pare a fi nejustificată. Cel puțin acum, când se mulțumește să contemple
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
puțin înaintea dispariției sale (21 iulie 2011), în casa de pe Vasile Aaron din Sibiu. Însă chiar din confruntarea elegantă între două personalități „incompatibile” rezultă spectacolul acestei convorbiri cuceritoare. Ca și din faptul că partenerul nu e un „erou”, ci un antierou exemplar într-o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
ce se va întîmpla cu ele în ziua pe care o încep și în acțiunea în care sînt angajate cu anticipație. De aceea și ajung la "compromis" și acesta e și resortul suspensului eminamente filmic, dus la extrema decantare cînd antieroii uită complet de pericol, ca în secvența în care se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale (de ce tocmai Ovidiu, cînd a mai
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
pe Kar în felul unui protector, cei doi, care nu se aseamănă, devin parteneri în a apăra manuscrisul de un negustor de putere, care-l vâna de 60 de ani. Fiecare erou - sau pereche de eroi - are nevoie de un antierou, un ticălos fără pereche împotriva căruia să lupte, cu speranța să-l învingă. Karel Roden a fost ales de către realizatorii filmului pentru a portretiza mitul Călugărului, Struker. Struker este comandantul ambițios al unei unități SS trimisă în Tibet în 1943
Agenda2003-47-03-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/281753_a_283082]
-
un nebun pasionant, un original stîrnind amoruri înflăcărate și dușmănii pe măsură, sortit să piară, ca evreu, într-un lagăr nazist. E, în același timp, povestea lui Andreas Sam, fiul - Bildungsroman și Carte a Morților. Dispariția în holocaust a acestui antierou e încă și mai absurdă - Sam nu-și revendică niciodată apartenența la comunitatea evreiască (în plus, are o soție creștină), iar �pananimismul" său are ceva din nebunia primilor profeți, a întemeietorilor de religii, e dincolo de timp și mai presus de
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
celor doi, cadrele cu focus profund precum și unghiurile camerei și iluminatul au devenit faimoase, ba chiar o marcă a regizorului. Un alt argument pentru care filmul este atât de apreciat este forța de atracție a poveștii. Se prezintă povestea unui antierou cu care nu poți în final decât se rezonezi emoțional. Povestea, așa cum o prezintă și BBC, este cea a unui băiat tânăr, care este luat din casa familiei sale și crescut în lumea celor bogați pentru a deveni un magnat
Motivele pentru care „Citizen Kane ” a fost considerat cel mai bun film () [Corola-journal/Journalistic/21486_a_22811]
-
clare la bulversările istorice, după opinia noastră, nu au nicio legătură cu mesajul creștin cristic al operei și cu semnificația simbolică a lui Parsifal, ca emisar al acestui mesaj. Ceea ce m-a șocat, poate, cel mai mult este viziunea de antierou al lui Parsifal. Regizorul a speculat inocența, candoarea și puritatea acestuia, transferându-le, de pildă, în actul al II-lea pe un plan al derizoriului, al grotescului. Parsifal este un marinar total tâmp care intră în jocul unor fete de la
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
criteriilor noastre. În această categorie se înscriu trei apariții de dată recentă ale Editurii Eikon, îngrijite de ambasadorul George Cristian Maior. Este vorba despre trei biografii de oameni de stat celebri și interesanți, percepuți în imaginarul popular mai degrabă drept antieroi, dar care, analizați în lumina adevărului istoric, se pot dovedi modele de oameni politici și ne pot ajuta pe noi, cititorii nespecialiști, să ne formăm idei și concepții proprii despre cum vrem să fim conduși. Bismarck: o viață, de Jonathan
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise" și fragmente imaginare de jurnal adresate unui interlocutor necunoscut, în mod inevitabil lacunar, dar urmând o logică proprie viselor, în tradiția realismului magic, traseul biografic picaresc al lui Aristotel Cenușă, un antierou, "fost politic" care "are ghinionul să treacă prin tunelul anului 1947". Răstignit de enoriașii de la Schitul Frumoasa, unde se retrăsese după ieșirea din închisoare, Aristotel repetă, până la un punct, figura mitică a țapului ispășitor: "și, din câte își amintește el
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
Ion Lazu excelează printr-un profund sentiment al naturii, învederându-se un neîntrecut senzor al peisajului montan și păduros, sălbatic și necontaminat; care, alături de câțiva oameni (mai cu seamă protagonistul cărții, sălbaticul Gligorie, monomaniac al dăruirii de sine, etic, un antierou și posibil alter ego al autorului) și câteva cărți, l-au modelat sufletește și spiritual. Recuperarea unor scene și conversații cu scriitori (precum Mircea Ciobanu) sau compozitori (precum Ion Dumitrescu) este unul din laitmotivele cărții, predominant fiind totuși cel al
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
craniana bine camuflata în apropierea bisericii Imaculata Concepție. Avem de-a face, astfel, cu o păpușă rusească la orizontală, ca un vierme subpământean, fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare lui Fernando Vidal Olmos (antieroul declarat, cel care străbate infernul, de voie, de nevoie, un Siegfried al tenebrelor, cum se autojustifică) doar un trompe l’oeil, o amăgire. Punctul nodal este acela în care străbaterea subteranei orbilor de către personaj pare să fie înrudită simbolic cu
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
să zacă pe fotoliu, la televizor, ca o focă pe banchiză. Serialul creat acum 20 de ani și-a datorat succesul „răutății“ lui, a se citi sincerității în care și-a muiat eroii. Ei sunt ca noi, mai degrabă niște antieroi, niște oameni cu hibe, care se poartă ca dudele uneori, care sunt răutăcioși sau naivi de multe ori, dar care rămân uniți și puternici pentru că sunt o familie, chiar dacă le mai vine să-și crape capetele. Poantele din serial sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]