137 matches
-
viitoarea RDG, după o fază militară deosebit de violentă și marcată de o succesiune de jafuri și de violuri în masă la care s-au dedat trupele sovietice, accederea la putere a comuniștilor nu e contestată, în schimbul unei ficțiuni memoriale: în numele antifascismului* „natural” al populației care s-a opus nazismului, instrument al marelui capital, este îndepărtată introspecția colectivă a trecutului, precum și orice urmă a culpabilității naționale. Iugoslavia și Albania reprezintă cel de-al doilea caz de figură. Marginalizându-i și eliminându-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideii de comunism în secolul XX (1955); el îi contestă anumite puncte, insistând asupra fascinației violenței și a respingerii democrației care-i animau pe intelectualii comuniști (Complicația, 1999). Mecanismele psihologice ale comunismului Dacă Furet insistă asupra dimensiunii de manipulare a antifascismului* comunist fără a întârzia prea mult asupra mecanismelor psihologice de la originea adeziunii sau a rupturii și a comportamentelor militante, acestea sunt abordate de italianul Ignazio Silone (Ieșire în caz de pericol, 1966) - care, înainte de război, scrisese remarcabilul studiu școala dictatorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în competiție cu extrema dreaptă pentru a recupera resentimentele naționaliste contra „păcii tâlharilor” de la Versailles. Partidele comuniste regăsesc accente antirăzboinice în timpul conflictelor coloniale - războiul din Rif, în Maroc în 1925 - și atunci când stânga democratică denunță imperialismul iatlian. Spre deosebire de anii 1934-1939, antifascismul* interior nu are un echivalent pe scena internațională: când forțele antifasciste republicane atacă ambițiile teritoriale ale lui Mussolini, PCF* vede în atitudinea lor masca imperialismului francez! Acest discurs este reactivat în 1928, când proletariatul occidental este întreținut în ideea unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
declarat până la o dată recentă. O anumită clarificare se schițează în etapa inaugurată în august-septembrie 1939 prin încheierea pactelor germane-sovietice*. URSS și IC îi denunță la unison pe „ațâțătorii la război” anglo-saxoni, în vreme ce Molotov înfierează imaginare ambiții imperialiste ascunse sub masca antifascismului occidental. După înfrângerea Franței, în iunie 1940, cadrul genral rămâne neschimbat: nici vorbă să fie salutată rezistența britanică a unui Churchil (pentru comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care, la Vichy ca și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre surpriza generală, Stalin* încheie în august-septembrie 1939 o alianță cu Germania care nu se va destrăma decât odată cu atacul Wehrmachtului din 22 iunie 1941. Pactul de neagresiune și declanșarea războiului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru pace*. Frontul Popular Criza economică mondială lovește Franța începând din 1931, ducând la o creștere puternică a șomajului: PCF și CGTU organizează solidaritatea cu cei nevoiași. Răzmerița extremei drepte la Paris la 6 februarie 1934 provoacă un acces de antifascism* în opinia de stânga, care cere unitate. Or, în urma sosirii la putere a lui Hitler, Stalin* își modifică politica externă* și caută o alianță antifascistă internațională. După ce a respins ideea unei alianțe cu SFIO și exclus pe unul dintre conducătorii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes electoral după altul în timpul alegerilor municipale din 1935, mai ales în regiunea pariziană unde se încheagă „periferia roșie”, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui 1941, la imboldul IC, cu formarea unui Front* național. Intrarea în rezistența activă se realizează după invadarea URSS de către Wehrmacht, la 22 iunie 1941. încă o dată, PCF își negociază una dintre marile schimbări de poziție: se apropie iar de antifascism și duce acțiunea patriotică la apogeu. Prezența sa pe ansamblul teritoriului, practica ilegalității, terorismul* pe care îl declanșează și care se va dezvolta în luptă armată*, disciplina militanților săi, curajul acestora în fața unei represiuni intense îl transformă încetul cu încetul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în exil în Franța sau în URSS, unde Togliatti se refugiază în mai 1940. Lupta antifascistă și întoarcerea în legalitate în iunie 1941, invadarea URSS de către Germania modifică total situația. PCI iese din marginalitate și, încă din toamnă, relansează unitatea antifascismului*. în martie 1943, susține marile greve din orașele din nord. După destituirea lui Mussolini în iulie, militanții închiși sunt eliberați și, în toamnă, dezlănțuie în mod decisiv lupta armată împotriva ocupantului nazist și a fasciștilor Republicii de la Salò. Conducerea comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adoptată de sovietici pentru a se îndrepta spre socialism. Deși proiectul eșuează, Togliatti și tovarășii săi țin în continuare să producă o reflecție teoretică despre „calea italiană spre socialism”: astfel, în decembrie 1947, PCI votează o Constituție democratică și, în numele antifascismului, îi devine un apărător plin de zel. Pe de altă parte, el, care se proclamă „partid nou, se transformă într-un adevărat partid-societate, format din mai bine de 2250000 aderenți repartizați pe întreg teritoriul, cu zone de forță în Italia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în procesul legislativ european. Cu 3940000 euro în 2005, grupul are o intensă activitate politică. Reunește partide comuniste ortodoxe*, neocomuniste*, postcomuniste* și formațiuni cu înclinații „roșii-verzi”. în ciuda acestei diversități ideologice, se regăsește în jurul anticapitalismului* și al respingerii globalizării „neoliberale”, al antifascismului*, al luptei pentru pace* și al anti-rasismului*. în mai 2004, 14 formațiuni comuniste sau postcomuniste creează Partidul Stângii Europene (PSE), ai cărui inițiatori sunt Rifondazione Comunista (Italia) și PDS (Germania). PSE dorește să reunească formațiuni care dispun de aleși în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ocupate, acolo unde independența națională nu mai există, Rezistența prezintă forme masive. în Germania, ca și în țările sale satelite, Rezistența este mult mai slabă. Cazul italian este revelator. Atâta vreme cât statul mussolinian rămâne pe poziții, singurul motor al revoltei este antifascismul politic, care nu suscită nici o forță semnificativă de rezistență. Rezistența nu se naște cu adevărat decât după căderea fascismului, la 25 iulie 1943, și ocuparea Italiei de Wehrmacht, care se luptă cu armata italiană. în cadrul acestor două blocuri foarte diferite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de front popular, ales în Spania în februarie 1936, se ciocnește de pronunciamento-ul generalului Franco, care declanșează un război civil* în fața căruia, grație susținerii din partea URSS, micul PC spaniol distruge în scurt timp puternicul Partid Socialist și controlează statul. în numele antifascismului* și al luptei împotriva nazismului, al doilea război mondial favorizează integrarea partidelor comuniste în viața națională. însă după 1945, problema alianței între socialism și comunism rămâne crucială. în democrațiile populare*, social-democrații - în viitoarea RDG, în Polonia și în Cehoslovacia - sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de gherilă. Obiectivul este, mai întâi, începerea unui ciclu de provocare/reprimare, în scopul stigmatizării ocupantului și a colaboratorilor lui, apoi incitarea maselor la revoltă și la intensificarea gherilei până la victorie. Această etapă a Rezistenței generează o mitologie hrănită cu antifascism*, care va fi revendicată de grupuri stângiste* europene după momentul Mai 1968* și consolidată prin susținerea din partea mișcării comuniste a Vietminului, în războiul din Vietnam*, și a luptătorilor de gherilă ai revoluției cubaneze, apoi prin răspândirea scrierilor militare ale lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Hergî, care, din 1929, în Tintin în Țara Sovietelor, descrie, în mod fals-imaginar, în esență foarte realist, situația din URSS. Povestirea cea mai celebră, însă, este cea a lui Andrî Gide, „tovarăș de drum” al PCF și figură mondială a antifascismului*; invitat în URSS, în 1936, Gide își publică în noiembrie 1936 întoarcerea din URSS, apoi, în iunie 1937, Retușuri la a mea „întoarcere din URSS”, în care nu se teme să scrie: „Mă îndoiesc ca în vreo altă țară de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cultură. Desigur, noua schimbare de tendință este mai puțin radicală decât la sfârșitul anilor 1920, dar se caracterizează prin dispariția eclectismului în materie de cultură. Celebrul film al lui Aleksandrov, Circul (1936), personificare a filmului stalinist care dorește să simbolizeze antifascismul*, egalitatea etnică și promovarea progreselor socialismului*, a noului urbanism, a Constituției staliniste, a bucuriei de a trăi, cuprinde un Cântec pentru patria-mamă care, în virtutea succesului său, devine tema muzicală a postului de radio moscovit. Inspirându-se dintr-un vechi cântec
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
AFL Africa African Blood Brotherhood African National Congress (ANC) Agitprop AIT AKEL AKOA Alianța atlantică Alianza Democratica Al-Qaida Germanii de pe Volga Alianța populară revoluționară americană Alianța stângii America Latină American Relief Association Prietenii URSS Amnesty Internațional Amsterdam-Pleyel anarhism Angkar anticapitalism anticomunism antifascism antiiimperialism Anti-Imperialist International Brigades antirasism Apelul de la Stockholm Arbeitbund für den Wiederaufbau der KPD arhive Arhivele Centrale de Stat ale Rusiei Arhivele Naționale ale Franței Arhivele Prezidențiale ale Rusiei Arhivele de Stat ale Federației Ruse Armata de Eliberare Națională Armata
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a-și justifica politicile imperialiste și a-și disimula obiectivele imperialiste 9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru a se proteja de imperialismul celorlalți. Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
George Orwell, Înainte de ultimul război mondial, vom vedea că a califica drept totalitarism două regimuri și mișcări diferite, cum au fost nazismul și comunismul, nu este ceva de la sine Înțeles: putem să ne permitem să facem paralele Între ele, când antifascismul se alimentează din inițiativele stângii comuniste? Dacă, dimpotrivă, le comparăm, nu riscăm să pierdem din vedere specificul amândurora? Multă vreme, autorii care au Încălcat interdicția de a gândi sau au Încercat să se țină departe de instrumentalizări au reprezentat voci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aliatele acestora. Pe de altă parte, țările Europei de Vest care se considerau asigurate împotriva acestui gen de accidente au trebuit să asiste,la ele acasă, la o expansiune a curentelor separatiste care nu aveau nimic balcanic. De la internaționalism la antifascism Sentimentul național înregistrează mai întîi unele inflexiuni generoase îndată după Marele Război. Aceasta este epoca în care Alfred Fabre-Luce reabilitează în cartea sa Victoria Germania cea plină de toate păcatele, în care alți francezi criti-că ocuparea Ruhr-ului, în care mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al proletarilor împotriva tuturor "magnaților" oriunde s-ar afla aceștia, inclusiv în patria recuzată. Ruptura cu aceștia din urmă devine totală în 1928, cînd Internaționala comunistă lansează consemnul luptei de clasă în termenii unui soi de declarație beligerantă transnațională. De la antifascism la patriotismul național-democrat Această schimbare prezintă un inconvenient în măsura în care dislocarea patriilor îi lezează pe alți intelectuali a căror sensibilitate se situează de asemenea pe poziție de stînga. Aceștia ar vrea să concilieze predispoziția lor internaționalistă cu legăturile naționale pe care
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deveni camarazi, partidele burgheze și burghezii din toa-te țările au fost acceptați drept tovarăși de luptă în ideea că ei manifestau o anumită voință de progres social și nu se considerau adversari ai comunismului, ci ai totalitarismului germano-italian. Internaționala antifascismului se născuse. Cea a Kominternului nu dispăruse, însă ea nu mai constituia acum decît nucleul, ceilalți "antifasciști" închizînd ochii față de această realitate. Dintr-o singură lovitură, internaționalismul de stînga sfă-rîmă constrîngerile revoluționare încetînd astfel să mai apară drept un curent
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
furnizează argumentele unei întreprinderi mai puțin meschine decît crisparea naționalismului burghez. În Franța, filozoful Alain, cantor al radical-socialiștilor, aderă în 1934 la Comitetul de vigilență al intelectualilor antifasciști, în compania foarte respectabilului Paul Langevin. Într-un sens mai general, transplantul antifascismului regenerează patriotismul unei vaste coaliții a liderilor de opinie sau a "tovarășilor de drum" mai mult sau mai puțin susceptibili de comunism, de la Jean Cassou la André Gide, cuprinzîndu-i printre aceștia pe André Chamson, Jean Giono, Jean Guéhenno sau André
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
n-a putut rămîne indiferent în fața acestui eveniment crucial, expresie nouă a mitului înfruntării dintre Bine și Rău. Războiul civil dintre "republicanii" și "naționalii" spanioli, fără a fi interstatic, a încarnat prin excelență cele două alegeanțe internaționaliste de sens contrar: antifascismul și anticomunismul. El a creat un soi de liturgie, un turism politic al "solidarității internaționale" devenind un loc de pelerinaj care a atras numeroase personalități, adesea de foarte departe, cum ar fi Nehru și Indira Gandhi cînd erau foarte tineri
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
popoarelor" Purgatoriul micro-naționalismelor 7 1917: Naționalismul și revoluția Europa solemnă Marele Război șovin Reabilitarea micro-naționalităților Naționalismul carierist 8 Pregătirea exploziei Noile închisori ale popoarelor Politica comunistă a naționalităților Explozia 9 De la patriile ideologice la separatismul la domiciliu De la internaționalism la antifascism De la antifascism la patriotismul național-democrat Separatismele la ele acasă 10 Pozițiile refractarilor Crepusculul vienez Formula helvetică Spania, un stat fără teritoriu? Concluzie Vestul sau elogiul eterogenității Estul caricaturizat Prescripții imposibile În aceeași colecție au mai apărut 1. *** Ortografia limbii române
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]