916 matches
-
delicate dintre artiști. Stalin i-a servit o lecție cinică, dar meritată: „Eu, dacă aș avea prieteni, aș da din mâini și din picioare ca să-i salvez”. În 1935, Pasternak a reprezentat Uniunea Scriitorilor Sovietici la un congres al scriitorilor antifasciști, organizat sub privegherea Moscovei la Paris. N-a avut curajul să-și viziteze mama, care trăia în exil în Franța. În acea împrejurare, într-o scrisoare, Tzvetaeva i-a aruncat în față o întrebare teribilă: „Spune-mi, Boris, ce soi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
spunea că și după cincizeci și cinci de ani este cuprinsă de fiorii pierderii casei, a patriei, a existenței proprii. Aceste tablouri chinuitoare o urmăresc în timpul nopților fără somn. (...) Cu timpul, în oraș au început să acționeze grupuri de diversiune antifascistă. Anna fără să stea mult pe gânduri participa la acțiunile organizației clandestine de partizani. Riscându-și viața, lipea noaptea afișe și făcea propagandă, mergea prin case, convingea pe locuitorii orașului Berdiansk să creadă în victorie. „Aceste convorbiri cordiale - își amintește
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
că denunțul provenea de la unul dintre cei doi. Când Bălănică ne-a smuls, pe mine și pe Nadia, din mâna nemților după teatru, mie mi s-a dezlegat limba și am trăncănit ceva, ce putea fi înțeles ca fiind propagandă antifascistă. M-am slobozit, bag de seamă. Iar acum, în închisoare, mă chinuia gândul că, probabil, asta era treaba lui Bălănică. Și ca să se dezvinovățească, m-a prevenit personal de inevitabila arestare”. Maiorul a întrebat cu ajutorul translatorului: „Îi cunoașteți?” Eu am
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
1900-1975) a fost un profesor de arheologie cunoscut și stimat în Italia, care a avut neșansa, aflat sub arme în 1938, să primească ordinul de a-i însoți ca ghid pe Hitler și pe Mussolini. Născut într-o familie veche, antifascist, Bandinelli n-a fost deloc încântat de misiunea încredințată, dar n-a putut s-o evite. Și-a pus o uniformă fascistă de pe care a dat jos zorzoanele de rigoare și a ținut companie celor doi șefi de stat, prezentându
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919, la detențiile politice interbelice de la Văcărești, la internările militanților legionari de după asasinarea lui I. G. Duca sau la cele ale elitelor antifasciste din lagărul de la Târgu-Jiu. Pornind de la mărturii (para)literare de tot felul, documente de arhivă, publicații de epocă, scrieri uitate sau puțin frecventate ș.a.m.d., autorul schițează - în siajul lucrării lui Michel Foucault despre „nașterea închisorii” - o întreagă istorie
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
conflicte cu cenzura militară și polemici cu ziariștii din tabăra pro-hitleristă și antonesciană. G.Ivașcu la „Uniunea Patrioților”, redactor la „România liberă“. La începutul anului 1942, un grup de intelectuali din România, reprezentând diferite orientări politice democratice, înființează organizația patriotică antifascistă și antiantonesciană UNIUNEA PATRIOȚILOR. Între principalii inițiatori au fost: prof. dr. Dumitru Bagdasar, neurochirurg, numit de generalul Ion Antonescu director al Spitalului Militar din București, asist. univ. Gh.Vlădescu-Răcoasa, sociolog, colaborator al acad. Dimitrie Gusti la Facultatea din București, prof.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
relațiile sale cu toate partidele politice, inclusiv cu PCdR. Acad. Arthur Kreindler spunea, în 1960, că dr. D.Bagdasar a fost elevul celebrului neurochirurg american Harvey Cushing (1869- 1939), unul dintre întemeietorii neurochirurgiei moderne. Educat în spirit democratic, antirasial și antifascist, dr. D.Bagdasar s-a dedicat și luptei politice din perioada 1938- 1944, având o contribuție esențială în cultivarea încrederii în politica Statelor Unite, a președintelui Roosevelt, de apărare a Angliei și de participare pe toate fronturile la zdrobirea hitlerismului și
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
de ani, care făcuse atâta vâlvă în anii ’30, nu fusese inclus. Va fi retipărit abia în 1990. Până una alta un V. Mândra, un B. Elvin, criticii susținători din epocă, îi construiesc lui Sebastian o imagine de îndârjit luptător antifascist și, în general, de spirit ostil ordinii burgheze și politicianismului. Fusese expus în anii tinereții, ce e drept, și unor „rătăciri“, unor rele influențe de care s-a debarasat însă destul de repede și definitiv, plasându- se apoi, moral, pe o
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
Cultură a CC, într-o împrejurare pe care am evocat-o în articolul G.Călinescu. Preludiul „Cronicii optimistului”- precizări necesare, în „Literatorul”, nr. 54/1februarie1994, text reprodus și în Scriitori și compozitori..., Editura Albatros, 2006, p. 175-183. G.Ivașcu, militant antifascist Personalitatea lui G.Ivașcu s-a remarcat în anii studenției la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, la cursurile și seminariile unor profesori eminenți, unii recunoscuți, în deceniile interbelice și după aceea, ca oameni de cultură de valoare națională
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
se transformă într-o scenă de confruntări ideologice și politice, adesea în forme violente, între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu - licențiat al Facultății de Litere și Filosofie - a cunoscut, în anii studenției ieșene, confruntările
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
3 În anii 1935-1937, G.Ivașcu optează pentru un militantism participativ, transparent, în publicistică, precum și în adunări organizate de partidele și organizațiile obștești de stânga, inclusiv cele socialiste, comuniste. În ce privește politica externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța, Anglia, Rusia, dar și țările din Mica Înțelegere, în acest fel situându-se, convingător, lângă politicieni și intelectuali români precum N.Titulescu, N.Iorga, dr. N.Lupu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Jurnalul literar”ț „poate merge înainte...”, odată cu nr. 53 din 31 dec. 1939 ea dispare, explicațiile devenind inutile. Fostul secretar de redacție nu renunță la publicistică și, împreună cu protectorul său colaborează, pe parcursul primelor luni ale anului 1940, în paginile ziarului antifascist „Iașul”, ce apărea cu câte 4 numere pe săptămână, începând din 1931. Încearcă, în paralel, să închege o colaborare și la cotidianul „Timpul”, din București. După revenirea la facultate a lingvistului Gh.Ivănescu, G.Ivașcu revine pe post de profesor
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
învățământ, la o școală din zona Capitalei. Apelează, pentru oarecare garanție, la bunăvoința prof. Andrei Oțetea, de la Universitatea din Iași, ca să pună un cuvânt bun la „prietenul” său P.P.S|NESCU, de la minister, personalitate politică înțelegătoare și loială amicilor săi antifasciști de la Iași și București. Incitat de complicatele evenimente politice din lume, colaboratorul de la „Vremea” îi comunică, nerăbdător, protectorului său: „Peste Ocean e cam prea lungă vorbăria: după Cameră, Senatul! Dar, poate e mai bine așa.” În „Vremea” din 16 febr
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
și Petre }uțea, de la extrema stângă la dreapta eșichierului politic. Adolescent, se declara comunist înflăcărat: "Eu țineam de la 15 ani de tagma lui Lenin." Ca student, a participat la luptele (bătăile) contra cuziștilor și codreniștilor. Publicistul se va dovedi un antifascist și antihitlerist înveterat. Mai mult, fără să fie membru al P.C.R., calitate pe care a refuzat-o întotdeauna, în timpul, mai exact, la sfârșitul războiului se găsește alături de cumnatul său Lucrețiu Pătrășcanu, care strângea arme și dinamită, împreună cu Ion Gheorghe Maurer
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
intelectuală. Cioran avea aceeași fire, dar și-o ascundea sub un pesimism cronic și cinic, de care făcea caz până pe culmile disperării. Ionesco era artistul grupului: sensibil, fantasc, prăpăstios și panicos. Politic, el s-a dovedit totuși cel mai lucid, antifascist și anticomunist de la început, în vreme ce Eliade, Noica și Cioran au cochetat cu fascismul în tinerețe, iar Noica și cu comunismul via Securitate după închisoare și domiciliu obligatoriu. Monica Lovinescu mi-a descris o dată, cu finețe psihologică, dar și cu haz
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
relații apropiate cu scriitorul și criticul Rafael Cansinos Assens, specialist în scrieri arabe și ebraice, iar prietenia, cultivată toată viața, cu colegul de liceu Maurice Abramowitz a făcut să fie considerat evreu ( mai ales după ce și-a declarat deschis poziția antifascistă într-o epocă în care asemenea convingere l-ar fi putut costa viața). Faptul că, vorbitor de spaniolă fiind (și trăitor o vreme la Madrid), cunoștea literatura „maură”, l-a îndreptat spre Orientul bibliofil, cu texte religioase rare, spre marile
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
un comunism de tip Gheorghiu- Dej, adică unul care-i transforma pe oameni în victime, în roboți și în cinici bine unși, atunci s-ar fi impus un muzeu anticomunist al comunismului - așa cum unul al Holocaustului nu poate fi decât antifascist. Continuând și cu perioada Ceaușescu, e vorba de a înțelege cum ne-a stricat Partidul și altfel decât a vrut, deci nu numai transformândune în oamenii de la bloc (“silozuri de singurătate”, cum le zicea I.D. Sârbu), lipsiți de repere sau
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
viziune xenofoba asupra imperiilor otoman, habsburgic și rus (Rusia nu este menționată în tratarea războiului din 1877), originea partidului comunist în mișcarea socialistă din România secolului al XIX-lea, momentul 23 august își schimbă semnificația - din "eliberare" devine "insurecția armata antifascista și antiimperialista", rolul armatei sovietice fiind minimalizat în avantajul celei române 10. Încercări de modificare a materiei în primul deceniu postcomunist Imediat după căderea regimului comunist, din lipsă de timp pentru a rescrie manuale, s-a decis înlocuirea celor comuniste
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și cele apărute la Le Dilettante. Editura POL se află, în acest parcurs al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În 2001, la moartea lui Jerome Lindon, directorul legendar al nu mai puțin legendarei edituri Minuit - editura Rezistenței antifasciste, a avangardei romanești din anii 50-70, a scriiturii corpului, a minimalismului, a impasibilității; a lui Beckett, a lui Robbe-Grillet, a lui Monique Wittig și a lui Tony Duvert, dar și a lui Deleuze, Bouveresse și Clement Rosset - romancierul Jean Echenoz
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Marcu-Pandrea în anii '90. Fusese închis timp de 10 ani, în două reprize (1948-1952 și 1958-1964). Biografia "mandarinului valah" a fost profund ultragiată de regimul comunist. Deși avea evidente convingeri de stânga, exprimate în presa interbelică, deși era un militant antifascist, Petre Pandrea nu a fost iertat pentru libertățile sale de atitudine, arătând repulsie atât pentru "huliganismul de dreapta", cât și pentru "huliganismul de stânga". Principalul motiv al persecuției (dar nu singurul) a fost, cu siguranță, faptul că era cumnatul lui
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
celui de-al doilea. E și asta o tactică, mai ales dacă ești tu însuți comunist. În ce mă privește, aș adopta o poziție frontală, de respingere a ambelor ideologii care-au devastat secolul trecut. Nu poți fi un convingător antifascist dacă nu ești și un credibil anti-comunist. Altminteri, totul va avea aerul unei răfuieli între secte, grupe de interese și personaje lipsite de compasiune. Dacă finanțatorii utilelor lucrări și simpozioane cu teme antifasciste ar repartiza măcar o sutime din fonduri
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
secolul trecut. Nu poți fi un convingător antifascist dacă nu ești și un credibil anti-comunist. Altminteri, totul va avea aerul unei răfuieli între secte, grupe de interese și personaje lipsite de compasiune. Dacă finanțatorii utilelor lucrări și simpozioane cu teme antifasciste ar repartiza măcar o sutime din fonduri unor acțiuni similare dedicate comunismului, fața lumii ar arăta cu totul altfel. N-ar mai exista, pe de o parte, indignarea neputincioasă a celor ieșiți de curând de sub teroarea comunistă, care văd cum
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
a urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști ai C.C.", ne zbatem degeaba să ieșim din minciună și mizerie.
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
numele de pe afiș teatral, unde figura ca traducătoare, dar nu i s-a interzis ca să participe cu un mare grup de scriitori la deschiderea teatrului românesc din Odessa, cum singură ține să menționeze. Fără îndoială că era o democrată, o antifascistă, ,fără să știe atunci că antifascismul nu duce sau nu ducea neapărat spre comunism". Condusă de umanitarismul tatălui său, dacă nu din patriotism, în timpul războiului, a lucrat ca infirmieră la spitalul de răniți, instalat în fostul ei liceu, Școala Centrală
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]