118 matches
-
Paris, Albin Michel, 1991, p. 188. 1 Bernard Marchand, Paris. Histoire d'une ville, XIXe-XXe siècles, Paris, Le Seuil, 1993, p. 87. 2 M. Roncayolo, "Logiques urbaines", op. cit., 1983, p.103. 3 J. Gaillard, op.cit., 1976. 4 Denumite așa prin antifrază; în fapt era vorba de camere care nu aveau mobila necesară. În general, în ele nu se găsea decât un pat. 5 Vezi Alain Cottereau, "Déjà au XIXe, ouvriers et luttes urbaines...", în Autrement, nr. 6, "Contrepouvoirs dans la ville
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochi, lumină din lumină"74 vede fără darul înțelegerii, căci ceea ce se revelează este incomprehensibilul care se dă ca invizibil; deși luminând și punând totul în lumină, el rămâne pururi nevăzutul, imaginea ascunsă a inaparentului 75. "Eu numai văd" este antifraza pentru eu nu mai văd: "de când văzut-am nu mai am vedere", revelarea biunivocă în care, pentru a se pune în vedere, nevăzutul se dă într-o lumină care îl ascunde, îl dezvăluie în propriul văl, în "toată slava ei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ianuarie 1951 se renunță la numerotarea cursivă până la 100 și se reîncepe cu numărul 1. Cărțile poștale dublează uneori informațiile din scrisori, dar în ele exprimarea este mult mai precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în transcriere ortografia și punctuația Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (cu minime intervenții), din două considerente: pe de o parte, pentru regăsirea vocii autentice a expeditoarei, lucru prețios într-o corespondență intimă, deci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Numai că știința progresează descoperind dezastrul și falimentul umanității care constituie nu doar simptomul, ci și consecința progresului. Naratorul este un sceptic, dar un sceptic care își ascunde abil scepticismul sub ironie. O altă remarcă care se cere citită prin antifrază este citatul decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.) și puțin Schopenhauer - «spre cer, cătră lumină !»”. Numai că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care răstoarnă întreg universul în sufletul celei mai insignifiante ființe umane. Exercițiul grandorii impune o inversare a polilor, sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care înscrie en abîme figura micului funcționar. Antifraza ironică revelabilă prin jocul intertex- tual este a naratorului care „alege” stilul potrivit redactării unui astfel de transformism afectiv. De fapt, naratorul redă personajul sensibilității care a consacrat în literatură arta marilor dezechilibre, arta dezmărginirii, a lipsei de măsură, a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
incapacității cadrului formal al relatării de a incorpora istoria globală a evenimentului, aceasta ascunde nu o alegere estetică sau o imposibilitate practică, cât problema redimensionării evenimentului la o scară spe- cifică marilor momente istorice. Se cuvine a citi cu atenție antifraza ironică a naratorului care își minimalizează rolul acceptând ipostaza celui care furnizează materialul docu- mentar al istoriei orale în calitate de martor la evenimente și parțial actor în câteva episoade. Afirmația care precede această reglare a etalonului textual face referire tot la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o construiește Pintilie, are însă semnificația topos-ului infer- nal al metropolei putredului Occident, loc de perdiție și alienare. Nu știu dacă a făcut parte din strategia retorică a regizorului, dar decupajul virulent critic a lui Eugen Barbu servește drept antifrază mesajului filmului. O frază „scăpată” în scrisoarea adresată „tovarășului Secretar Ilie Rădulescu” atrage atenția asupra accentului peiorativ într- un mod care însă întoarce camera spre spectator, ceea ce regizorul chiar face în pelicula sa. Referindu-se la abu- zul comis față de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și prin care Caragiale este adus în contemporaneitate. Situațiile asemănătoare le redescoperim mai ușor prin clișeele care le caracterizează. În ceea ce-l privește pe Caragiale, întrebuințarea clișeului nu numai că nu este inocentă, dar nu are valoare normativă nici măcar prin antifrază. În opinia mea, Caragiale nu intenționează să ne învețe printr-o ludică hygiène de lettres buna întrebuințare a locului comun. Caragiale nu practică o critică de ecarisaj lingvistic topită metatextual în proza sa, ci descoperă printre primii potențialul estetico-literar al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vastă viziune profetică, apocaliptică, adresând un avertisment umanității în ultimul ceas sub iminența pieirii ei, nu în ordinea demografică, statistică, dar în cea propriu-zis umană. Morala vestitei fabule a lui La Fontaine îi dădea câștig de cauză furnicii doar prin antifrază, în mod ironic, dar a fost comun acceptată în sensul literal, care flatează mentalitatea filistină și autoriză utilitarismul cel mai mărginit, din totdeauna dominante, și pentru care greierul reprezintă trândăvia, indisciplina, inutilitatea și dezordinea. Mentalitatea aceasta și-a anexat în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o grădină publică părăginită, cu șiruri de salcîmi ce așteptau, însetați, o stropire care venea rar. Erau singurele locuri umbrite din Salonic. Dacă Macedonia nu mai este decît o regiune cheală, aceasta se datorează turcilor, fapt care uimește
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Jacques Byck, poate construi adesea superlativul unor acțiuni sau însușiri pozitive pentru vorbitor cu ajutorul unor elemente lexicale cu sens primar negativ (în structuri de tipul o groaza de bani, s-au distrat de comă, o petrecere mortală etc.). Invers, prin antifraza, elemente pozitive conferă valoare superlativa unor noțiuni negative (o sfîntă de bătaie). E drept că, în cazul bătăii, perspectiva locutorului nu e întotdeauna cea a victimei, ci poate presupune chiar o valorizare pozitivă: competiție, distracție, lecție etc. De fapt, expresivitatea
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
diferitelor epoci: farsor, escroc sau poet blestemat. Operele sale nu sunt ușor de descifrat fără note și explicații. Limbajul folosit de el nu ne este ușor accesibil. Aluziile la Parisul epocii sale, arta sa de a folosi sensurile duble și antifraza fac adesea textele sale dificil de înțeles, chiar dacă exegezele contemporane au reușit să facă lumină în destul de multe dintre aspectele obscure ale vieții și operei sale. Biografia lui Villon a rămas, în general, incertă atât din carența de documente, cât
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
cuvinte, revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și forța lirică și un permanent dialog cu moartea. Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane poetului, într-un limbaj diferit de franceza modernă, „argoul hoților”, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
nonsensul are un sens;<br> “Totul este posibil, chiar si imposibilul !”; o spirală - iluzie optică sau un cerc vicios; a) Paradoxismul are o semnificație, în timp ce dadaismul, letrismul nu o au;<br> b) Paradoxismul face cunoscute în mod special contradicțiile, antinomiile, antifrazele, antagonismul, nonconformismul, paradoxurile în orice domeniu (literatura, arta, știința), în timp ce futurismul, cubismul, suprarealismul, abstracționismul și toate celelalte mișcări de avangardă nu se bazează pe ele;<br> a) utilizarea de metode științifice (în mod special algoritmi) pentru generarea și studierea contradicțiilor
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]