795 matches
-
la clasa a XII-a, până în 1974-1975 (eu l-am mai prins în lista canonică). Mihai Beniuc deturnează sensul biblic: mărul ca simbol al cunoașterii și tentație a păcatului. Se îndepărtează și de sensul moral curent, situându-se tocmai la antipodul conotației negative din sintagma consacrată "mărul discordiei". Mărul-pom al lui Mihai Beniuc e simbol al comuniunii și al dărniciei naturale, iar mărul-fruct, roșu, "fruct slăvit" (cum scrie un comentator din epocă), are "semnificația revoluției mature". Mai concret, mărul beniuccian e
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări și bucle autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi mai apropiat de cel antropo-centrist al lui Alexandru Mușina -, O. Nimigean face aici nu experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
aparent, Portugalia este o țară idilică. Blândețea climei, frumusețea serenă a peisajului, șarmul indicibil al arhitecturii, cumințenia locuitorilor, toate dau o impresie, aproape vetustă, de pace și tihnă. Nu-i vorbă, la asta contribuie și temperamentul lusitan, aflat parcă la antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici, spre a scăpa de amenințările Big Brother-ului globalist, se livrează benevol decepțiilor. Avui această revelație către finele
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
retoric și cuprind cu aripile indignării lor tardive întregul spațiu social. Trasează directive noi, distribuie note și calificative morale, vorbesc cu patos despre suferințele trecute și despre necesara lor răscumpărare. Demagogia durerii (altora) a fost în floare după 1990. La antipod, adevărații martori și martiri ai infernului închisorilor politice, cei care au fost acolo și au simțit pe pielea și oasele lor umanismul socialist, vorbesc cu mare discreție, cu o uimitoare delicatețe sufletească, despre experiențele teribile prin care au trecut. Și
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
a sa, cucerind topurile și marile scene românești de la primul concert. Din 2010, i-a strâns pe scenă, în acest grup multinațional, pe chitaristul Adrian Popescu (Paris), basistul Cristian Podratzky (Berlin), Ovidiu Ioncu Kempes (până la urmă revenit în România de la Antipozi) și pe chitaristul german Matthias Lange, iar în arene cohorte de fani. După un disc în 2012 și o schimbare la vârf, trupa Rezident Ex a avut puterea să o ia de la capăt cu noul solist Sebastian Simonis! EXPERIMENTAL Q
Muzicieni rom?ni din diaspora (VII) by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/84188_a_85513]
-
a naturalismului, acesta și-a singularizat anacronismele și prin atitudinea față de critică. Cu reflexul demiurgic-demonic ce, după cum am văzut, și-l arogă, are aerul a nu accepta decît autocritica ce intervine casant în procesul elaborării "operei", neted numită așa, la antipodul, bunăoară, al recuzărilor umilității lui Arghezi, care, de altminteri, n-a șovăit a-l executa: Nu sunt deloc indulgent față de opera mea. Nu mă sfiesc niciodată a tăia în carne vie. Știu din experiența de lector că e preferabil să
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
cercetători par, tot mai mult, niște reuniuni triste de ultimi mohicani comparatiști. Lumea s-a schimbat rapid, și nu în bine, în timp ce convingerile cărturarului-călător au rămas aceleași. Imaginea americanului nostru îndrăgostit de Paris e prin urmare umbrită de melancolie, la antipodul freneziei și jubilației din faimosul musical. Noroc că după 1990, când Cortina de Fier cade, autorul va reveni în România și se va simți aici complet depeizat. Societatea românească, decuplată atâta vreme de Europa Occidentală și de întreaga lume civilizată
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
se manifestă devreme înclinațiile homosexuale, evocate fără pudoare. De la vîrsta pubertății, Maurice simte o înclinație spre furt, care, cu toate remușcările, nu va înceta să se dezvolte. Exegeții au remarcat că hoțul Sachs, cuprins de rușine, cerîndu-și iertare, este la antipodul lui Jean Genet. Impresionat de catolicism, se convertește și intră la seminar, visînd să ajungă papă. Nu va avea aici viață lungă, fiind dat afară după ce este surprins pe o plajă în compania unui tînăr. Urmează încercarea de a-și
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
Jimmy Carter, devenit între timp unul dintre cei mai înfocați susținători ai existenței „farfuriilor zburătoare”. Afirmația lui a devenit epocală: „Nu voi mai râde vreodată de oamenii care au văzut farfurii zburătoare, pentru că eu însumi am văzut o mulțime”. La antipod se află autorul american de literatură de anticipație, Arthur C. Clark, care a declarat la un simpozion dedicat fenomenului că „Nu mai cred în existența lor, pentru că am văzut prea multe”. La fel de simptomatică este, după părerea specialistului timișorean Adrian Bancu
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
creează spațiul ideal pentru o pseudocultură de masă. Galaxia Gutenberg colapsează inevitabil în nebuloasa acestei pseudoculturi ale cărei caracteristici principale sunt: imposibilitatea discernerii valorilor intelectuale și morale, mediocritatea gândirii și a expresiei, incapacitatea creatoare și neistoricitatea. Toate se află la antipodul definiției marii arte care formează de sute de ani nucleul culturii umaniste europene. Blaga considera această cultură una majoră și o distingea de aceea folclorică. Invenție a romanticilor, în secolul XIX, folclorul literar a fost ultimul avatar al culturii populare
Critică și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2849_a_4174]
-
a fost cu el deoarece până la urmă rezultatul ne-a fost favorabil și știa că a făcut o greșeală gravă”, a mai adăugat goalkeeperul. Entuziasmul cangurilor În noaptea de luni spre marți, mii de australieni au sărbătorit victoria selecționatei de la Antipozi în fața Japoniei, cu un scor categoric, prima la o C.M. pentru o țară în care rugby-ul și cricket-ul produc satisfacții. De la Perth, în vest, până la Sydney (est), fanii entuziaști au ieșit pe străzi, imediat după fluierul final, în pofida unei
Agenda2006-24-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285050_a_286379]
-
față echipele Japoniei și Australiei, cel în care au fost consemnate mai multe premiere: prima mare greșeală de arbitraj, care a dus la deschiderea scorului, faultul la portarul „cangurilor” rămânând nesancționat; primul gol și prima victorie reușită de jucătorii de la Antipozi la o ediție de Cupă Mondială; prima răsturnare de scor de la actualul turneu final, de la 0-1 la 3-1. Australienii au început meciul în forță, bazându-se pe cuplul de atac Viduka - Kewell, dar împotriva cursului jocului, prima reușită aparținând asiaticilor
Agenda2006-24-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285050_a_286379]
-
Croația forțează, joacă spre final chiar cu patru atacanți (fundașii Tudor și Srna sunt înlocuiți cu Olici și Bosnjak), dar japonezii, cu mari probleme cauzate de condiția fizică precară, rezistă fără a încasa gol. Remiza înregistrată (0-0) favoriza echipa de la Antipozi. „Cred că am fost mai bine organizați și ne-am creat mai multe ocazii. Simt că am pierdut două puncte astăzi“, a declarat antrenorul croat Zlatko Krancjar. Acesta a fost cel de-al patrulea meci de la actuala ediție a Cupei
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
antrenorul Marcello Lippi îl titularizează pe Del Piero, pe bancă rămânând însă Francesco Totti; marea absență - fundașul Nesta, accidentat, înlocuit din nou de Materazzi. La australieni, revine în poartă Schwarzer, dar lipsește Harry Kewell. De-butul meciului aparține jucătorilor de la Antipozi, curajoși ca și în precedentele partide, pe fondul unui joc prudent, în nota obișnuită, al peninsularilor, care așteaptă o greșeală a adversarilor. Totuși primele ocazii aparțin italienilor, prin vârfurile de atac Gilardino și Luca Toni, dar portarul „cangurilor” este în
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
să ordoneze haosul faulknerian într-un „cosmos”, Sorin Alexandrescu propune el însuși „visarea leneșă în marginea” textului, „gustarea” lui, care va plasa criticul în postura unui „lector inocent” - condiție pentru originalitatea actului critic. Miza lui Mircea Mihăieș este cumva la antipod: privirea sa e retrospectivă, interogativă, de-structurantă întro anume măsură, efortul său nu merge spre construcția unui sistem critic original ori sintetic, ci spre cufundarea în text, ghidată în fond doar de întrebarea „post”(modernă), melancolică, imposibilă: „Ce rămâne?”
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
Baladei mării sărate e Pandora. Împrejurarea că ultima menționare a lui Corto Maltese, într-o scrisoare din 16 iunie 1965, e legată de ea sugerează împlinirea unui destin: unul bazat pe renunțare și pe stabilirea unui cadru existențial domestic, la antipodul zbuciumatelor întâmplări derulate pe parcursul câtorva decenii. Ultimele planșe ale Baladei se încheie cu o scenă pe cât de simplă, pe atât de emoționantă. Ea este o declarație de dragoste nerostită, în care tânăra abia ieșită din adolescență își dă seama că
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
române, Aula, Brașov, 2007, pp. 192-193, interesat și dumnealui de divergența Noica - Steinhardt. 5 A. Marino, op. cit., p. 440. 6 Pentru Marino, creștinismul este utopie curată: „O religie - îmi spun adesea - mult prea radicală, absolutistă, irealizabilă și deci utopică. La antipodul structurii naturale umane”. (Viața..., op.cit., p.102). 7 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul, ediție îngrijită de Virgil Bulat, note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș, cu un dosar al memoriei arestate de George Ardeleanu, Edit
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă a mitului. El merge unde vrea, de nimeni constrîns, atunci cînd, bunăoară, din plenitudinea unei vocații solare, Phoïbos-Apollo scapă, cam la zece ani odată, paradoxal, compensator, spre antipodul său, cînd își hotărăște o ședere în cuprinsurile Hyperboreene. Atare săgetări către o fatidică alteritate îi reținuseraă atenția unui spirit curios de esoterice inițieri, ca moldoveanul Vasile Lovinescu, el simțea fondul nostru mitologic ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
repetat În glaciale oglinzi Reflectat. (Oglinzile) Poetul nu își ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întâmplare cu Beșleagă și invitații săi. Mai bine s ar calma, că ceilalți (colegii de serviciu) se distrează acum și pe seama lui. A aflat că are și o poreclă: Antibeșleagă! Că tot e moda lui anti-: antimaterie, antibiotic, antirăzboinic, antiimperialist, antipod, ba chiar și antivorbitor... Am zis ceilalți așa, în general. Că există și câte un Vasile Spoială, care evită mereu să-și spună părerea, deschis, tovărășește! El ia totdeauna postura lui nu mă bag, nu m-amestec, adică, „trebuie să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se tem să nu piardă vreun secret și că nu se îndoiesc vreo clipă de faptul că nu au (câteodată) și conversații mai ușoare (mai "libere") decît acelea susținute de domnul de Talleyrand 12 sau de prințul Bismarck. Alții, la antipod, afișează un aer familiar; ei își imaginează că par naturali atunci când devin indiscreți, sperând să se bucure de încrederea colegilor lor, care, de fapt, îi împing cu viclenie în centrul atenției, pentru a profita apoi de naivitatea lor. Așadar stilul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a înviat parcă din morți, s-a prezentat plin de forță la armată rezistență și datorită prestigiului care nu s-a știrbit a preluat comanda unei divizii, vestita brigadă Alsacia Lorena. Cei doi prieteni se aflau, cum am spus, la antipozi. Totuși, chiar în toiul polemicilor aprinse nu se pierd din ochi. Ce tablou al succesiunii de putere! În vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
pe atât de incitant, Eugen Simion încearcă să desfacă lacătul acestei personalități ascunse, cu suprafețe derutante, mereu imprevizibilă în atitudini și reacții. Întâlnirea criticului cu scriitorul pe care îl citește și vrea să-l înțeleagă pare aproape imposibilă. Fiindcă, la antipodul lui Eugen Ionescu, Eugen Simion e un comentator literar pentru care adevărul există. Fiind, în plus, sistematizabil. Câtuși de puțin mefient față de certitudini, criticul "șaizecist" le caută cu îndârjire, le disociază prudent și le extrage, cu o vizibilă ușurare, din
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia pofta de mîncare" astfel încît rolul lecturilor rămînea descoperirea și "modularea (existenței) către expresia ei finală", a "vibrației proprii". "ŤVibrează și citește ce vreiť, ar fi putut
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]