725 matches
-
și apoi, să abdice în favoarea fiului său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă "Conducătorul statului". În conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară Antonescu dobândește sprijinul lui Hitler promițându-i participarea României la războiul antisovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice, sub pretextul de recuperare a teritoriilor pierdute. România intră în război de partea Germaniei și invadează URSS-ul, reușind să elibereze Basarabia în vara anului 1941. În pofida poziției liderilor
România Mare () [Corola-website/Science/296622_a_297951]
-
și a pătruns pe teritoriul Transilvaniei de Nord. La 12 septembrie 1944 a fost semnată la Moscova convenția de armistițiu între guvernul român și guvernele Națiunilor Unite, prin care a fost consfințită starea de fapt a ieșirii României din războiul antisovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Convenția a prevăzut participarea României la război cu 12 divizii, anularea prevederilor arbitrajului de la Viena și plata de despăgubiri de război către Uniunea Sovietică și celelalte Națiuni Unite. Paragraful 19 al convenției prevedea: "guvernele
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Alexandru Șoltoianu - la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia. Aceeași acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă și agitație antisovietică cu scopul de subminare și slăbire a puterii sovietice”. Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm în munții Ural, iar Ghimpu, Graur și Șoltoianu sunt întemnițați în lagărele din Mordovia. Nu aveau dreptul la corespondență, nu aveau dreptul
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
grădinărit la Colegiul Politehnic Agricol. În 1927, Haruzin a fost arestat de Administrația Politică de Stat, dar a fost eliberat curând fără vreo învinuire. În 1931, a fost arestat pentru a doua oară, împreună cu fiul său Vsevolod pentru presupusa „propagandă antisovietică”. La 3 aprilie 1932, Consiliul Special al NKVD la găsit vinovat și la condamnat la trei ani de exil. O lună mai târziu, Haruzin murit în din cauza insuficienței cardiace.
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
își pune prea multe „probleme moderniste” înainte de 1990, aici problema fundamentală constituind-o lupta pentru salvarea și cultivarea limbii române, pentru păstrarea identității și demnității naționale, pentru supraviețuirea estului românesc dintre Prut și Nistru; în această luptă, în această rezistență antisovietică, dusă de intelectualitatea românească din Basarabia, reperul / idealul, simbolul „arderii totale” pentru cauza națională se înrăzărește prin Eminescu, prin geniul eminescian. De aceea, Grigore Vieru și colegii săi întru aleasă liră, din Basarabia, și-au ales, și-au stabilit între
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
opozant al teoriei și metodelor de implementare în viață a teoriilor lui Lîsenko cu privire la genetică. În anul 1966 a organizat la Universitatea din Moscova adunarea de semnături în apărarea deizidenților Iu. Daniel și A. Siniavskii, care fuseseră arestați "pentru propagandă antisovietică". Începând din anul 1968 este un luptător activ pentru drepturile omului din URSS. În luna mai 1969 a intrat în rândul "grupului de inițiativă din URSS pentru apărarea drepturilor omului". Din anul 1971 este unul dintre coatorii "cronicii evenimentelor curente
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
inițiativă din URSS pentru apărarea drepturilor omului". Din anul 1971 este unul dintre coatorii "cronicii evenimentelor curente" - buletinului tipărit la mașina de scris a apărătorilor drepturilor omului din URSS. La 28 decembrie 1974 a fost arestat pentru "agitație și propagandă antisovietică". În decembrie 1975 a fost condamnat la 7 ani de închisoare și 3 ani de deportare. Și-a ispășit pedeapsa la colonia cu regim dur "Perm-36" și la închisoarea din orașul Cistopol. A fost deportat în regiunea Magadan. După eliberarea
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
Nicolai Muralov și Mihail Boguslavski. Alături de ei au mai fost acuzațe alte 12 persoane. Patru dintre ei au fost condamnați la închisoare în lagărele de muncă, ceilalți au fost condamnați la moarte și executați. "Articol principal: Cazul organizației militare troțkiste antisovietice" Procesul înalților comandanți militari, cunoscut și sub numele de "afacerea Tuhacevski", a fost un proces secret, diferit de restul proceselor de la Moscova. Acest proces s-a caracterizat prin aceleași tipuri de înscenări ca și restul proceselor spectacol de la Moscova și
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
teritoriul Basarabiei, Bucovinei, Transnistriei și Odesei, în perioada 1941-1944, când teritoriile s-au aflat sub administrație (unele sub ocupație) românească. Actuala coaliție de guvernare din Republica Moldova, adepta pro-românismului și pro-occidentalismului radical ca pseudo-proiect politic, promovează discursul violent anti-comunist, anti-rus și antisovietic. În acest context, holocaustul românesc riscă să ”păteze” imaginea idilică a administrației statului român asupra provinciei basarabene, distruge imaginea eroului național ”luptător pentru întregirea neamului” Ion Antonescu și reprezintă un concurent serios la crimele din gulag (armă preferată de luptă
Istoria ascunsă by Mihaela Michailov () [Corola-website/Science/295614_a_296943]
-
a administrației statului român asupra provinciei basarabene, distruge imaginea eroului național ”luptător pentru întregirea neamului” Ion Antonescu și reprezintă un concurent serios la crimele din gulag (armă preferată de luptă împotriva ”pericolului” comunist imaginar și, concret, împotriva statului social). Propaganda antisovietică și anti-comunistă atinge uneori momente de un cinism exemplar. În cadrul expoziției de fotografie Teroarea roșie, făcută cu bani de la stat, coordonată de Gheorghe Mirzenco (copreședinte al Consiliului Unirii cu România) în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, fotografii cu deținuți
Istoria ascunsă by Mihaela Michailov () [Corola-website/Science/295614_a_296943]
-
că "aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS". Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerea, Andrei Vîșinski propuse întrunirea la fața locului a unei noi comisii mixte. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 de infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp insulele ocupate, apoi intrând în orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
făcute la Paris, de Nicolae Titulescu și Ion Mihalache, în septembrie 1933 au avut o discuție pe tema relațiilor cu U.R.S.S., iar aceștia l-au sfătuit să fie mult mai prudent și mult mai reținut în cuvântările și lucrările antisovietice. A participat la Congresele anuale ale Comisiei a șasea minorităților, de la Geneva până în anul 1935, inclusiv. A prezentat Președintelui Societății Națiunilor, în martie 1932, un memorandum, susținut în Comisia a șasea a minorităților, semnat de 634 de refugiați, în care
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
din urmă și de alianța germano-română împotriva Uniunii Sovietice. Temându-se că Germania va înceta să sprijine Ungaria în favoarea noului său aliat, România, guvernul de la Budapesta a fost de acord cu trimiterea unui anumit număr de soldați maghiari pe frontul antisovietic. În timpul bătăliei de la Stalingrad, armata maghiară a piedut un mare număr de soldați, căzuți morți sau prizonieri. Din a doua jumătate a anului 1944, forțele sovietice înaintau spre vest apropiindu-se primejdios de mult de granițele Ungariei. Într-o încercare
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
al Statului Major General. La 22 iunie 1941, când a început Operațiunea Barbarossa Merețkov a fost numit consilier permanent la Stavka. Cu toate acestea, la 23 iunie el a fost arestat de NKVD în calitate de membru la o presupusă conspirație militară antisovietică. După interogatorii, Merețkov a pledat vinovat. În septembrie a fost eliberat și Stalin l-a numit comandant al Armatei a 7-a separate, dar el a fost unul dintre puținii conspiratori incriminație, care au fost cruțați. Mărturisirea sa a fost
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
politice și sociale, de exemplu ale polonezilor din teritoriile anexate în 1939 din estul Poloniei, care sunt în zilele noastre zonele vestice al Belarusului și Ucrainei. Mai multe secte religioase, cea mai importantă fiind Martorii lui Iehova, au fost declarate antisovietice, iar membrii lor au fost deportați. Mutarea în masă a unor grupuri etnice, potențial dăunătoare sovietelor, a fost o tehnică folosită foarte des de Stalin cât timp a fost la putere. Victimele acestor transferuri au fost polonezii (1934), coreenii (1937
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
Rusiei Mari (șovinismul marii puteri). În 1937, Faizulla Hodjaev și Akmal Ikramov au fost îndepărtați de la conducerea RSS Uzbekă în 1938, și în timpul celui de-al treilea proces-spectacol de la Moscova din 1938 au fost condamnați la moarte pentru presupuse activități antisovietice și naționaliste. Treptat, limba rusă a câștigata o tot mai mare importanță. În 1938, limba rusă a devenit obiect obligatoriu de studiu în toate școlile sovietice, inclusiv în cele în care limbile naționale erau folosite pentru studierea restului materiilor, așa cum
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
se părea că îl glorificau pe Stalin, (printre care și "Odă lui Stalin"), dar, în 1937, conducerea organizațiilor scriitorilor au început să-l acuze, mai întâi la nivel local și mai apoi la nivel unional, că ar fi promotorul vederilor antisovietice. La începutul anului următor, Mandelștam și soția lui au primit un bilet de tratament la o stațiune lângă Moscova. La sosire, Mandelștam a fost imediat arestat. Patru luni mai târziu, Mandelștam a fost condamnat la muncă grea în Gulag. A
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
Yanvar" în azeră), reprimarea violentă a mișcării naționale de eliberare din Azerbaidjan de către conducerea Uniunii Sovietice prin folosirea armatei regulate. După anul 1988, în diferite reguinii din Uniunea Sovietică au luat un nou impuls mișcările naționale. Cele mai mari mișcări antisovietice au ieșit în evidență în țările baltice și în Caucazul de Sud. Regimul de la Moscova înțelegea pericolul mișcărilor respective din punct de vedere destramării al Uniunii Sovietice și din această cauză nu a ezitat să folosească orice mijloc posibil pentru
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
civice din Tbilisi (9 aprilie 1989) rezultate cu 14 morți sau ca cele de la Vilnius (13 ianuarie 1991) soldate cu 13 morți. Dar, cea mai sângeroasă represiune asupra civililor care doreau libertate a fost în capitala R.S.S. Azerbaidjană, Baku. Rezistența antisovietică din Azerbaidjan și-a făcut simțită prezența încă din anul 1988, când oamenii cuprinși de dorința libertății au refuzat să părăsească piața centrală V.I. Lenin (actuala Piață a Libertății) din orașul Baku, timp de 18 zile(17 noiembrie-5 decembrie), fapt
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
dispoziția comuniștilor pentru întâlniri conspirative. Din 1942, Pavel Aranici a servit în armata română în Al Doilea Război Mondial. În octombrie 1942 este încorporat în Regimentul 5 de artilerie antiaeriană din Sibiu, iar peste trei luni este trimis pe frontul antisovietic. Cu toate acestea, referințele de cadre ale lui Aranici sunt bune: Intrarea trupelor sovietice în țară găsește unitatea lui Aranici la Pașcani, de unde este dislocată apoi la Caransebeș. De aici, în 1945, Pavel Aranici se întoarce într-o permisie de
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Lituania, guvernul Norvegiei a făcut apel la Națiunile Unite. Guvernul Poloniei și-a exprimat solidaritatea cu poporul lituanian și a denunțat acțiunile armatei sovietice. După evenimente, președintele Gorbaciov a spus că „muncitorii și intelectualii” lituanieni s-au plâns de emisiuni antisovietice și că au încercat să discute cu parlamentul republicii, dar că au fost refuzați și bătuți, și că, după aceea, au cerut comandantului militar din Vilnius să-i protejeze. Ministrul Apărării Dmitri Iazov, Ministrul de Interne Boris Pugo și Gorbaciov
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
30, orașul a fost unul dintre locurile de deportare ale culacilor, pentru a munci în industria lemnului, Kotlasul fiind administrat de o ramură a Gulagului numită Kotlaslag. Mai tarziu, Stalin transforma orașul într-o tabără de muncă destinată tuturor categoriilor antisovietice. Taberele de muncă au existat aici până în 1953.
Kotlas () [Corola-website/Science/305516_a_306845]
-
numit adjunct al șefului de serviciu al secttorului 22 de la granița ucraineană. Înaintat la gradul de locotenent, Kiril Alekseev a fost numit în anul 1940 șef al pichetului de grăniceri de la Șipotele Sucevei (raionul Putila) al URSS. Odată cu începerea războiului antisovietic de către armatele germano-române la 22 iunie 1941, grănicerii sovietici de la Șipotele Sucevei au trecut în defensivă. Trupele româno-germane au atacat punctul de frontieră de la Șipote, artileria efectuând bombardamente asupra trupelor inamice sovietice. Împreună cu adjunctul său, locotenentul Luca Bazilov, Alekseev a
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
deznaționalizarea (Stalin spusese la un moment dat că „problema țărănească este baza, chitesența problemei naționale”). Un al doilea val de deportări, la 1 aprilie 1951, a cuprins 2 617 persoane (723 familii), în cadrul operațiunii „Sever” („Nord”) destinată categoriei „sectelor ilegale antisovietice”. Deportarea s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie 1953, de I.A. Serov, ministrul adjunct de Interne al U.R.S.S., în evidența ministerului se mai aflau 46 616
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
oră de zbor, autonomie insuficientă pentru ieșirea din țară. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost inspector tehnic la Direcția Aviației Civile, dar în 1955 a fost scoasă din aviație, motivele fiind "participarea la războiul antisovietic" și "originea nesănătoasă". Până în 1967 a lucrat ca dactilografă la Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, după care a fost pensionată cu o pensie minimă, ca pentru vechime incompletă. În 1955 Securitatea a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]