398 matches
-
1974 [1987], 1981a. Vezi și SEM. cod simbolic [symbolic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei poate dobîndi o dimensiune simbolică; codul care guvernează producerea/ receptarea înțelesului simbolic. Dată fiind o serie de termeni antitetici într-un text, prin asociații și extrapolări reglementate de codul simbolic, codurile pot fi considerate ca reprezentînd opoziții și înțelesuri mai abstracte, fundamentale și generale. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. coda [coda]. O afirmație care arată că s-a terminat NARAȚIUNEA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
variante de captare a atenției copiilor, de ,,rupere a ritmului" activității prin valorificarea unor elemente aparent neasociate/neasociabile conținutului vizat). Din punctul de vedere ale semnificantului, raportul tipic atipic ia, preponderent, forma opoziției normă abatere de la normă (raport doar aparent antitetic, cel puțin din perspectivă diacronică, în condițiile în care generalizarea unei abateri de la normă implică, la un moment dat, impunerea unei noi norme). Principala normă a comunicării (la nivel public și privat) este reprezentată de valorificarea unui cod cunoscut de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
stilistice exerciții de identificare a cuvintelor/expresiilor folosite cu sens figurat în anumite texte; exerciții de plasare în contexte diferite a sensului propriu/figurat al unor cuvinte/expresii; exerciții de completare a unor enunțuri date cu structuri comparative, metaforice, personificante, antitetice etc.; exerciții de creare de rime; exerciții de ,,redactare"/realizare de texte funcționale (adaptate vârstei: scrisoare, invitație, felicitare), respectiv de texte nonliterare (reclamă, afiș) etc.; (c) exerciții subsumate domeniului literaturii pentru copii: exerciții de ,,citire" a unor imagini, planșe, semne
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de r...zboi au fost Împ...rțite În mod egal. Țîțo și Draza Mihailovici au semnat acorduri limitate, dar acestea au fost aproape imediat Inc...lcate de abuzurile combatanților. În realitate, există o opoziție fundamental... Între aceste forțe cu programe antitetice și ambiții ireconciliabile. Unele se simțeau capabile s... cucereasc... puterea, altele voiau s-o p...streze. Unele erau hoț...rîțe s... fac... o revoluție, altele doreau cu orice preț s-o Împiedice. De aceea, odat... cu Începutul anului 1942, Întrucît
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
narate sunt validate doar pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice, În timp ce celelalte forme narative par a fi conglomerate eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când note specifice basmului. Ideea deosebirilor formale a fost reluată, din altă perspectivă teoretică, de Claude Lévi-Strauss. Fidel unui principiu fundamental al lingvisticii (distincția dintre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie și vrednicie de odinioară ar contrasta însă cu ignoranța neamului („încungiurat de norul neștiinții”) de pe un teritoriu altădată
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
mai de seamă al „Contemporanului”, C. pare să fie într-adevăr apt să ilustreze ideile revistei privitoare la tematica și misiunea socială a literaturii. Evocă, mai întâi, atmosfera de teroare, imoralitate și ipocrizie a seminarelor basarabene, portretizând caricatural și figurând antitetic indignarea și revolta tinerilor. Se simte aici și o influență venind dinspre literatura rusă, al cărei bun cunoscător era și din care a tradus (Saltâkov-Șcedrin, Gogol) sau a localizat (Nekrasov, Turgheniev, Garșin). Schițele din viața ocnașilor evadați, a contrabandiștilor sunt
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
Și în prima jumătate a secolului XX, dacă în cazul unei resurse, cantitatea existentă devenea insuficientă, statele industrializate își însușeau resursele altor state prin colonizare. Pe parcursul acestui subcapitol vom încerca o prezentare succintă a două perspective, din puncte de vedere antitetice, cu privire la dezvoltarea durabilă. 1.3.1. Sustainomics - Triunghiul dezvoltării durabile Mahon Munasinghe este considerat unul dintre primii cercetătorii care s-au axat pe studierea dezvoltării durabile. Acesta a creat, pentru prima dată, triunghiul sau balanța dezvoltării durabile (figura 1.7
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
moftangiu de speția și de felul său. {EminescuOpVIII 377} b ["CEA MAI COMICĂ NOȚIUNE ROMÎNEASCĂ... "] 2258 Cea mai comică noțiune românească e moftul - antiteză nempăcată, și-n 222r sine atât de ridicolă, dintre aparința esterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e moftangiu. Comica escelentă a postulanților din Millo director consistă din aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unite într-un întreg, ci când aceste sunt puse nemijlocit una lînga alta), sau acceutul logic relevează particula mijlocitoare și ne dă prin asta intuițiunea legăturei propusăciunilor. Aceste particule mijlocitoare se împart în (citative) adezive, continuitive, împărțitoare, esclusive, comparative și antitetice. Accentul logic are de-a le arăta după puterea lor împreunătoare. Astfel particulele exclusive, comparative și antitetice (or-or, ca, însă, dară ș. a. ) [exprimă] o împreunare mult mai intensivă a propusăciunilor coordinate decât adezive, continuitive și împărțitoare, din care cauză
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
particula mijlocitoare și ne dă prin asta intuițiunea legăturei propusăciunilor. Aceste particule mijlocitoare se împart în (citative) adezive, continuitive, împărțitoare, esclusive, comparative și antitetice. Accentul logic are de-a le arăta după puterea lor împreunătoare. Astfel particulele exclusive, comparative și antitetice (or-or, ca, însă, dară ș. a. ) [exprimă] o împreunare mult mai intensivă a propusăciunilor coordinate decât adezive, continuitive și împărțitoare, din care cauză accentul logic are de-a exprima prin voce legătura mai intimă dintre cele dentîi. n natura simțământului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cimentate de tradiție, și noul tip de societate caracterizat printre altele de comercialism nesupus controlului și raționalism lipsit de rădăcini. Contrastul evidențiat de Hegel între "societatea familiei" și "societatea civilă" cuprinde de asemenea o tipologie. La Bonald apar modurile antitetice ale gândirii, simțirii și relațiilor sociale în societatea rurală, respectiv în cea urbană. Și la alți gânditori ca Coleridge, Southey, Carlyle ș.a., același contrast este central. "Pentru acești gânditori, esența contrastului consta în nivelul atins de comunitate în Evul Mediu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt distante. Adepții Școlii de la Chicago postulează o relație cauzală clară între fragmentarea vieții sociale în oraș și fragmentarea individualului într-un set de roluri. Societățile urbane și cele rurale au fost tratate însă în această tradiție ca fiind foarte antitetice una față de cealaltă. Cohen consideră că este absolut incorect să postulăm sfârșitul comunității, observând că nenumărate studii ne arată comunitatea în interiorul orașului. Societățile față în față nu ar fi simple sau, ca un corolar al simplicității, marcate de egalitarism, cum
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În mod intenționat) să se realizeze cu o cheltuială minimă de timp și energie...Nueste posibilă existența unei metode, sub forma a ceva exterior materialului de studiu... metoda există numai ca un mod de a trata materialul... metoda nu este antitetică față deobiectivul de Învățământ; ea este antitetică față de acțiunea Întâmplătoare și negativă, Însemnând, În acest caz, acțiunea prost adaptată” (J. Dewey). Când folosește o metodă, profesorul se gândește la modalitatea de acțiune a elevului, la operațiile și tehnica operațiilor pe
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o cheltuială minimă de timp și energie...Nueste posibilă existența unei metode, sub forma a ceva exterior materialului de studiu... metoda există numai ca un mod de a trata materialul... metoda nu este antitetică față deobiectivul de Învățământ; ea este antitetică față de acțiunea Întâmplătoare și negativă, Însemnând, În acest caz, acțiunea prost adaptată” (J. Dewey). Când folosește o metodă, profesorul se gândește la modalitatea de acțiune a elevului, la operațiile și tehnica operațiilor pe care el le va pune În joc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o non-elită. La Georges Gurvitch, dimpotrivă, găsim o definiție a maselor rezultată nu din dihotomia elită/mase, ci dintr-o teorie a formelor de sociabilitate inspirată de categoriile fenomenologiei. Potrivit lui Gurvitch, formele de sociabilitate se organizează în jurul a doi poli antitetici, cu fuziune și opoziție parțiale: „Noi”, care este o categorie de includere, și „raportul cu celălalt”, care înglobează diversele forme ale relației cu celălalt” (Gurvitch, 1963, vol. 1, p. 133). „În sensul propriu, Masaă nu trebuie confundată cu nici un fel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu este deloc mai favorabil ideii de categorii, care n-ar fi accesibile decât în mod selectiv. Este evocată mai degrabă omogenizarea relativă a gusturilor și a practicilor într-o societate nivelată, în sânul ierarhiilor relativ fluide. Dar caracterul aparent antitetic al teoriei elitelor și al teoriei luptei de clasă merită să ne oprim mai îndelung asupra acestui aspect. Pentru majoritatea autorilor din secolul al XIX-lea (și pentru Marx, mai ales) statul, guvernarea și politica sunt epifenomene care nu merită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim aici opoziția elită/mase, cu caracteristicile specifice ale celor două categorii antitetice. În fața unei minorități ce dispune de pârghii de comandă în organizație, placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul relațiilor internaționale - problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate - numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă componentă, problematica federalismului. Simultan, din această perspectivă, proiectul realist pare construit într-o manieră antitetică, prin „amplificarea dimensiunii anarhiei și suprimarea dimensiunii federale” (Thies, 2002, p. 169). În sfârșit, al treilea element al strategiei de legitimare a Școlii realiste constă în respingerea conceptelor liberale în urma unei false analize, Carr proiectând în mod superficial conceptele liberalilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
principala lor premisă este una esențialmente filosofică - natura umană (și anumite considerații specifice asupra acesteia). Ca atare, este îndreptățit să numim realismul (ca și idealismul) mai degrabă o filosofie a relațiilor internaționale. Cele două paradigme trebuie privite în mod fundamental antitetic, având teze complet diferite. După sfârșitul primului război mondial (1914-1918) și conferințele de pace care i-au succedat, s-au căutat o serie de mecanisme internaționale care să facă războiul blamabil sau, eventual, să-l elimine în totalitate, pentru ca lumea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în timp ce asistenților sociali le-au revenit tot mai mult responsabilități legate de abordarea tulburărilor situaționale și psihologice. Furnizarea de astfel de servicii era justificată de recunoașterea gradului de profesionalizare. În acest context, unii au privit profesionalizarea și supervizarea ca fiind antitetice, considerând că asistentul social trebuie acceptat ca un specialist pe deplin matur, ale cărui atribute ar fi independența și autonomia. ● Dezvoltarea teoriei. S-a ajuns la un număr de peste 130 de teorii diferite care rivalizează în ceea ce privește utilizarea practică. Practica asistenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
realizării unei receptări depline a proverbului respectiv. Având În vedere numărul relativ mare al proverbelor propuse (aproape 800), am considerat necesară o prezentare ordonată a lor, după un criteriu ce grupează, pe cât posibil, diversele calități și defecte umane În perechi antitetice: de exemplu, cumpătare, moderație - lăcomie, exces; anticipare, prevedere - imprudență, precipitare; modestie - Îngâmfare, lăudăroșenie; demnitate - lașitate; sinceritate - minciună; istețime - prostie; curaj - frică; recunoștință - ingratitudine etc. Recurgerea la acest criteriu se justifică, apoi, și prin dorința de a ușura cititorului găsirea rapidă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Camon. Acum, acest „ceva” adăugat de către formă seamănă extraordinar de mult cu acel „ceva” dintr-un alt text analizat de Camon în cartea sa, un text-mostră din Puglia (Mauro di Mauro, Dintr-o bucată 1), pe care Camon îl consideră antitetic textului-mostră din Veneto. Deci, dacă acel „ceva” (care este felul de a se exprima) le unește atât inefabil, cât și indisolubil, înseamnă că antiteza textelor (catolic și moralist primul, umanist și individualist al doilea etc.) este o antiteză istorică al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește a scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare (cele „transilvănene”, mai ales), cu preparative ce dau impresia că e vorba de pregătirea unei cruciade, se bucură de atenția cronicarului. La
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]