117 matches
-
a discerne Binele de Rău, cu o conștiință pervertită, incapabilă de a-i cenzura intențiile sau acțiunile, lipsită de simțul responsabilității. Acest tip de persoane nu pot rezolva raporturile lor cu ceilalți decât prin violență, indiferent de formele imorale sau antiumane pe care le va lua aceasta. Din punct de vedere psihologic, agresorul proiectează asupra victimei, la Întâmplare sau premeditat, propriile sale probleme sufletești, morale sau sociale pentru a se elibera. Actul agresiv, prejudiciul, este o formă de descărcare proiectivă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în lumea imaginară ca platformă a tuturor posibilităților de câștig. Atitudinea Economiei față de spațiul natural este sfidătoare când ea reușește să-și inventeze, în colaborare cu ingineria (chiar și cu ingineria socială!) propriul ei spațiu nelimitat. Este, totodată, o atitudine antiumană, Economia persistând în viziunea ei mecanicistă în care materialitatea și materialul, obiectul și nu subiectul contează. Or, în aceste repere apar ca ireverențioase inițiativele unor teoreticieni de a analiza ceva numit Economie spațială, dând mâna cu geografia și alte discipline
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pieței, ci chiar împlinirea ei prin faptul că și aceasta se va manifesta prin ceea ce este în esență, adică o expresie a libertății de acțiune a oamenilor. Amestecul vinovat de sensuri ale libertății - ca libertate a unui mecanism - trădează propensiuni antiumane. Funcționarea liberă a pieței are sens doar dacă ea nu înseamnă lipsa de libertate pentru opțiunile umane. Or, libertatea pieței este în viziunea fundamentaliștilor o formulă de limitare a libertății de acțiune a omului, adică supunerea voinței acestuia forței oarbe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
utopicul îndeplinit înseamnă pierderea oricărei utopii, a oricărei credințe sau speranțe, prelungirea vieții în dimensiunea fadă a supraviețuirii la limita existenței umane. Postumanul (mai-mult-decât-umanul sau hiperumanulă, în accepție baudrillardiană, se întoarce împotriva umanului și a umanității, este inuman, dar și antiuman, o palidă supraviețuire prin tehnică. Pornit în salvarea umanului de imixtiunea inumanului (fie ca obiect, animal, fie ca mașină sau artificiuă, gânditorul nesocotește beneficiile hibridării postumane. Vom vedea însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
coincidă cu rezultatul ultim al acesteia. Deși una dintre cerințele actuale ale tehnologismului este de a realiza dezideratul inteligenței artificiale, mintea umană nu se poate exclude pe sine, proiectând un univers nonuman, care, la limită, poate deveni, în această direcție, antiuman. După cum am văzut deja, unul dintre paradoxurile postumanismului este dorința de prezervare a umanului și a autonomiei acestuia în cadrul sistemului om-mașină, în același timp în care se manifestă fascinația pentru procesele devenirii, ale întrețeserii și ale conectării, pentru evenimentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane în esența ei, confirmând ceea ce marele G.T.Popa spunea în 147 în celebrul său discurs ținut sub cupola Ateneului Român „credința ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
recent] a urmat, în general, acelasi traseu. Ins] aceast] abordare mai monist] nu a reușit s] conceap] cum este posibil că ființele umane s] se fi dezvoltat din animale neumane. Problema era c] acele animale erau considerate simboluri ale forțelor antiumane, uneori doar ca niște vicii întruchipate (lup, porc, corb). Pan] când aceast] viziune nu a fost pus] la îndoial], doar dou] alternative p]reau deschise - fie o viziune reductivist] asupra oamenilor care „nu sunt mai buni decât celelalte animale”, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
statu‑quo/Alternative" Cartea lui Aldous Huxley Minunata lume nouă, apărută în anii ’30, a surprins epoca prin imaginea unui viitor posibil: o societate înalt perfecționată tehnologic, cu un grad ridicat de integrare și control asupra ei însăși, dar complet antiumană. Individul este strivit, manipulat de un sistem extraordinar de eficient tehnologic, în numele „raționalității” și „eficienței”, dar a unei raționalități a sistemului indiferente și chiar ostile față de oameni. Cartea era însă simplă literatură, un roman mai mult fantastic decât științific. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este "bolnav". Psihiatria politică nu a fost caracteristică doar sistemelor totalitare de stânga (URSS și statele comuniste), ci o întâlnim în Statele Unite în anii '50, în Brazilia și în alte pseudo-democrații din anii '70. Michel Foucault, preocupat de acest parteneriat antiuman (politică + psihiatrie), spunea că a încercat "să analizeze cum, în fazele inițiale ale societăților industriale, un aparat particular a fost stabilit împreună cu un sistem pentru separarea normalului de anormal"24. Arheologia științelor umane ar avea de stabilit studiul "mecanismelor puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman, antiliberal și anticivic. Oricum, individualitățile, în spiritul lor iluminist, nu pot fi distruse, chiar dacă o forță represivă (la nivelul opiniei publice) și un arbitrar instituțional, compus din indivizi non-individualizați și birocratizați, vor să le compromită și să le disperseze individualitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi efectele reale ale unor acțiuni criminale, îndreptate împotriva celorlalți, împotriva societății. Tentația negativului provine și din această serie rigidă și impersonală de interdicții negativizante din formularea legilor și a enunțurilor politico-birocratice, gândite de universitari. Serii de enunțuri legislative, impersonale, antiumane și lipsite de o conștientizare a civililor. Ceea ce desparte istoria scrisă de filosofie este însăși natura utilizării ideii de argument. Dacă în filosofie a argumenta înseamnă a-ți expune logic raționamentele, într-o succesiune evidentă, nu același lucru este valabil
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
precum: 1) structurarea și restructurarea conștiinței prin intermediul cuvântului scris și tipărit; 2) impunerea ideii de obiectivitate ca efect gradual al unei culturi tipărite; 3) inventarea liberalismului ca ideologie antiabsolutistă și a socialismului ca ideologie antipatronală, îndreptată împotriva unui capitalism sălbatic, antiuman, unde mașina este mai prețioasă decât muncitorul; 4) divizarea societății europene de secol al XIX-lea în oameni "de stânga" sau "de dreapta", cu toate conflictele și antagonismele unei asemenea polarizări mentale, sociale și planetare; 5) transformarea spațiului social modern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viață. Omul modern a devenit element "de prelucrat", dar și element de eliminat în cazul disobedienței sale. Cultura tipărită modernă este un fel de Cutie a Pandorei, iar pentru Foucault, o cutie cu scule, de unde au ieșit mai multe lucruri antiumane și politice. Mitul luptei între Bine și Rău, opoziția stânga- dreapta au însoțit această cultură modernă. Formarea doctrinelor și a ideologiilor este un efect al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială este anticivică și antiumană pentru că tratează omul, cunoașterea și societatea după o falsă superioritate de gândire promovată de abstracționismul filosofic și cultural modern unde oamenii devin "funcții", "numere", "operații deductibile" sau "elemente atacabile" printr-o regie a minții și printr-un joc intelectual între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nicio altă epocă politicul nu a fost atât de impregnat în structurile cotidianului, în forma politizată de civilizație modernă, în structura mentală și comportamentală a omului. A fi modern devine echivalent cu a fi politic, iar anonimatul său, elementul său antiuman de funcție în sistem, de număr dispensabil e o expresie a invaziei factorului politic în viața cetăților. Cunoașterile ce derivă una din cealaltă se bazează pe acest spațiu al negânditului dintr-o respectivă formă de cunoaștere (o teorie, o carte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A. Toma, Maria Banuș, Dan Deșliu, Eugen Jebeleanu, Eugen Frunză etc. sau distinși ai premiilor internaționale cum e Veronica Porumbacu (...). Poeții noștri au înfățișat în versuri cu o mare putere demascatoare atrocitățile comise de imperialiști, arătând cât de monstruoase și antiumane sunt faptele lor. Printre cele mai bune realizări ale poeziei noastre se numără asemenea poezii ca: La masa verde și Chemarea de Maria Banuș, Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare și Un om și un frate sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul Irodiadei, și nu vom cere capul Sfântului Ioan Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]