133 matches
-
salvare din partea latinilor. Cei care-și trădaseră credința părinților de dragul răsplăților materiale aveau să piardă, în mod sigur, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Gheorghe Scholarios, fost elev al lui Marcu Eugenikos, era de departe cel mai cult membru al sinodului antiunionist.El fusese un membru proeminent al delegației bizantine la Conciliul de la Florența și se dovedise el însuși un sprijinitor elocvent al unirii Bisericilor, redactând tratate în favoarea teologiei și doctrinei latine. După conciliu, a continuat să-l slujească pe împăratul Ioan
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ani, a evitat întreaga controversă. Dar, sub influența fostului său dascăl, Marcu Eugenikos, a început să-și schimbe punctul de vedere; și, când Marcu a murit, în aprilie 1445, Scholarios i-a moștenit rolul de purtător de cuvânt al partidei antiunioniste. Moartea lui Ioan al VIII-lea l-a afectat profund, așa încât după ce Constantin a ajuns în capitală, Scholarios s-a călugărit. Și-a anunțat intenția de a proceda astfel într-o predică pe care a ținut-o înaintea împăratului, pe când
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
număr de arcași din Creta. A mers mai departe, la Ferrara, unde i-a prezentat marchizului Borso d’Este o scrisoare din partea lui Constantin. Până în august a ajuns la Roma, având asupra lui o declarație a synaxis-ului sau sinodului clerului antiunionist din Constantinopol. Constantin poruncise scrierea ei după ce participase la una dintre discuții. A sperat că papa o va citi și-și va da seama de problemele pe care le întâmpină pentru a face unirea Bisericilor acceptabilă în Bizanț. Semnatarii declarației
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Romană. I-a fost înfățișat lui Ghenadie, care a avut o întrevedere cu el, l-a catehizat, i-a încuviințat convingerile sale și l-a determinat să adopte credința ortodoxă. Apoi l-a invitat pe Plataris să se adreseze synaxis-ului antiunioniștilor, în biserica de lângă Sfânta Sfofia, unde obișnuia să se întrunească. A făcut acolo o mărturisire publică a otodoxiei sale, condamnându-l pe papă, Conciliul de la Florența și toate ereziile latinilor. Ascultătorii au fost unși la inimă. Plataris a devenit un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
se întrunească. A făcut acolo o mărturisire publică a otodoxiei sale, condamnându-l pe papă, Conciliul de la Florența și toate ereziile latinilor. Ascultătorii au fost unși la inimă. Plataris a devenit un erou popular și un agent potrivit al propagandei antiunioniste. S-a întors la Praga în ianuarie 1452, înarmat cu un document de la sfântul sinod ortodox din Constantinopol, în care se explica adevărata credință, precum și cu o scrisoare-care îl denunța pe papă și Conciliul de la Florența-către ierarhii din Praga, pe
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în care se explica adevărata credință, precum și cu o scrisoare-care îl denunța pe papă și Conciliul de la Florența-către ierarhii din Praga, pe care îi invita să se alăture preasfintei Biserici din Constantinopol. Scrisoarea era semnată de 7 episcopi și clerici antiunioniști, printre care și smeritul călugăr Ghenadie. Este demn de remarcat că adunarea excepțională a synaxis-ului căreia i s-a adresat Plataris fusese convocată de împăratul Constantin, iar răspunsul care a venit de la Praga, în limba latină, a fost adresat împăratului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
răspunsul care a venit de la Praga, în limba latină, a fost adresat împăratului Constantin, precum și lui Ghenadie, pe care, evident, husiții îl credeau patriarh. Nimeni nu-l putea acuza pe Constantin de slăbiciune în încercările de a-i liniști pe antiunioniști. Dar papa Nicolae, cu viziunea sa mai rigidă asupra toleranței, se poate să fi crezut că împăratul întrecuse măsura. Nu cu mult timp înainte, fusese numit un legat papal la Constantinopol. Era cardinalul Isidor, cândva mitropolit de Kiev; însă va
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
mai ușor de apreciat acest gest decât scopul efectiv al misiunii lui Isidor. Căci el venise să le salveze sufletele și nu să-i ajute să-și salveze cetatea în fața turcilor. Sosirea lui Isidor în mijlocul lor i-a îndemnat pe antiunioniști la o activitate și o propagandă frenetică. La 1 noiembrie, conducătorul lor Ghenadie, care devenise pătimaș în denunțarea unirii, s-a retras în chilia sa de monah și a ținut pe ușă o declarație, depunând mărturie în fața lui Dumnezeu că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
puterilor catolice din Apus. Dar Constantin și-a dat seama, cu înțelepciune, că aceasta nu ar fi făcut să stârnească și mai multă neplăcere și tulburare. Când a devenit clar că alte întăriri din Occident nu mai erau de așteptat, antiunioniștii au recâștigat ceva din terenul pierdut. S-au produs tulburări de stradă.Arhiepiscopul latin de Lesbos, pe care Isidor îl adusese cu el, i-a spus lui Constantin că era mult prea îngăduitor. Ar fi trebuit să-i aresteze pe
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
recâștigat ceva din terenul pierdut. S-au produs tulburări de stradă.Arhiepiscopul latin de Lesbos, pe care Isidor îl adusese cu el, i-a spus lui Constantin că era mult prea îngăduitor. Ar fi trebuit să-i aresteze pe conducătorii antiunioniștilor. Ca și papa Nicolae al V-lea, el credea că împăratul putea și trebuia să-și dea toată osteneala pentru înăbușirea opoziției. Constantin a refuzat să țină seama de sfatul său. În schimb, i-a convocat pe clericii din synaxis
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
răbdător cu cei care erau obsedați de teologie. Singura sa obsesie era salvarea, cu orice chip, a cetății sale, a Constantinopolului. Întru aceasta în era susținut cu credință de megaducele său, Luca Notaras. Notaras a rămas în istorie ca un antiunionist înrăit, din pricina unei replici întâmplătoare, pusă pe seama lui, anume că ar fi mai bine să se vadă în oraș turbanul sultanului decât tiara latină. Cu toate acestea, avea mulți prieteni și legături printre latini și-i trimisese pe unii dintre
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
oraș turbanul sultanului decât tiara latină. Cu toate acestea, avea mulți prieteni și legături printre latini și-i trimisese pe unii dintre copiii săi să se stabilească în Italia. La 10 zile după întrevederea de împăcare dintre Constantin și synaxis-ul antiunionist, tunurile de la Rumeli Hisar scufundau corabia venețiană în Bosfor. Incidentul a atras atenția oamenilor din Constantinopol, legați între ei de teama și panica unanimă. Strigătul de ajutor, în schimbul oricărui preț, devenea tot mai puternic. În ziua următoare, Ghenadie a lansat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Mișcarea pentru reîntregirea pamînturilor istorice ale Moldovei a fost o mișcare politică de opoziție față de unirea cu Țara Românească, motivată prin tradiția diferită a celor două țări, dar, mai ales, prin argumente de ordin practic. Mișcarea antiunionistă din Moldova s-a dezvoltat începînd din 1856 și s-a manifestat în special în 1859. Patrioții stataliști moldoveni au provocat, în epocă, dar și în receptarea ulterioară, numeroase controverse. Adversari ai Unirii Principatelor, ei au fost, adesea, etichetați ca
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 („Buletinul Țării Românești“, 1857, p.233) de către Alexandru D. Ghica - caimacam (1846-1858), fost domnitor (1834-1842). în 23 - 24 ianuarie colonelul este însărcinat de boierii antiunioniști cu represiunea mulțimii din București care manifesta în favoarea unirii în fața clădirii în care avea loc Adunarea Electivă a Țării Românești. Aceasta se pronunță pentru alegerea ca domn al lui Alexandru Ioan Cuza, care numește ca prim-ministru al Țării Românești
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
cu regimul nazist) și a minorităților religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportați în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operațiunea Nord”. În Republica Moldova, antiromânismul s-a manifestat ca reacție împotriva mișcării unioniste. Atitudinea antiunionistă a fost și este îndeosebi a unei părți însemnate din clasa politică locală, susținută preponderent de minoritățile conlocuitoare și de moldovenii românofoni care cred că ar avea de pierdut în cazul reunificării. Principala doctrină a antiromânismului în Republica Moldova este „moldovenismul
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Răstignirea sa spre izbăvire, care, Doamne, pare tot mai de neîmplinit. Totul e adevărat. Totul este dramatic, dureros, ca o rană deschisă. Citiți capitole ca „Ucide, dară fără să curgă sânge”, „Să ne temem de Brucan”, „Vă acuz de politică antiunionistă!”, „Caracatocrația”, „Salvați România” ... și veți înțelege de ce Iisus s-a născut la Timișoara, în Decembrie ‘89.O carte dedicată „tuturor frumos veniților în Revoluția din Decembrie, precum și memoriei lui Călin Nemeș”. 12. Corneliu Vlad (ziarist): „A mai apărut o carte
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
să-l numească pe Teodor Balș (iunie 1856). În urma alegerilor din septembrie 1857, întreaga Partida Națională a ales să-l sprijine pe Cuza la tronul Moldovei. Acest lucru a venit după ce Nicolae Vogoride, noul Caimaicam, a realizat o fraudă electorală antiunionista - scrutin anulat de către verdictul comun al lui Napoleon al III-lea și Regina Victoria (9 august 1857, pentru prima dată lumii pe 26 august). A jucat un rol decisiv în decizia Divanului de a elimina privilegiile și rangurile boierești, anulând
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
al cultelor (1853) și șef al Departamentului Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
de suferință, la 1 noiembrie 1861. Unii membri ai familiei sale au susținut că acesta ar fi fost otrăvit. A fost înmormântat pe moșia să de la Rotopănești. Numele său a fost dat uitării, el fiind judecat numai după atitudinea politică antiunionista pe care a adoptat-o. Prima biserică din satul Rotopănești a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul „Sf. Treime”. În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram. Boierul Nicolae Istrati a devenit
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
grupării Sture) au fost executați, în ciuda promisiunii de amnistie generală dată de regele Christian. Baia de sânge de la Stockholm a fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe atunci de Danemarca) și antiunioniștii (susținătorii independenței Suediei), precum și a celui dintre antiunioniști și aristocrația daneză adversară a regelui Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
amnistie generală dată de regele Christian. Baia de sânge de la Stockholm a fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe atunci de Danemarca) și antiunioniștii (susținătorii independenței Suediei), precum și a celui dintre antiunioniști și aristocrația daneză adversară a regelui Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri în scopul izolării politice a Suediei, a intervenit
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe atunci de Danemarca) și antiunioniștii (susținătorii independenței Suediei), precum și a celui dintre antiunioniști și aristocrația daneză adversară a regelui Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri în scopul izolării politice a Suediei, a intervenit în ajutorul arhiepiscopului Trolle, aflat sub asediu în cetatea sa de la Stäket
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]