519 matches
-
tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuit să se Împlinească iubirea lor romantică s-a scurs Încet, cu mulți fluturi de noapte deasupra capului și parfum venind din grădinile de pe marginea drumului, dar fără cuvinte doar pe jumătate rostite, fără suspine... După aceea au mâncat În antreul bucătăriei niște tort cu ciocolată și au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec. — Bine, dacă insiști să fii ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri, mezeluri, antreuri, de toate. Într-un colț, pe un podium, un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se așezară, tov. Roșca 7 pocni din degete și strigă către podium: — Ia zi-i, măi nea Rică, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca să poată să adere mai bine la degete, când ești atât de bogat, nu se cade oare să ajuți doi colegi săraci, care nu au nici măcar un joc de table, împrumutându-le jocul tău ? Bunul Prinț s-a strecurat în antreu, a luat de pe bibliotecă jocul de table, și a plecat a doua zi pe furiș, la școală, să nu îl vadă bunica, cu jocul la subraț, învelit în pânză. La școală, Bunul Prinț s-a dus bucuros la Bebe și
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
de o casă boierească cu o curte spațioasă, pavată, dar cu ceva spoială „năzdrăvană” pe ziduri, o casă decrepită, dar nu lipsită de mister, al cărei „hochparter” a fost transformat în spațiu expozițional. Cum intri pe ușa din spate în antreu, o scară largă, în stânga, cu lambriu de lemn, te duce la etajul unde nimeni nu urcă. În cele trei încăperi pe care le-am vizitat, întâlnești câteva piese răzlețite de mobilier vechi: o bibliotecă, un birou, două mese rotunde și
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi’n’c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane, Barosane, Iar apoi, ce nebunie! Cum să uit eu de piftie!? Fără milă, fără silă, N-am lăsat nici de prăsilă, După toate, cum vă spui, Nici o aripă de
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n’c-așa-i de sărbători,Cu antreuri, cârnăciori,Măslinuțe gogonate,Șunci, bânzeturi asortate,Și sarmale,Bestiale,Și friptane,Barosane,Iar apoi, ce nebunie!Cum să uit eu de piftie!? Fără milă, fără silă,... Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,Colegi
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
nouă poezii scrise într-un registru semiprozaic, însă pline de substanță lirică: “În această casă/ordinea-i deplină./ Aer nu există,/respirăm lumină./ Ne privim cu urechi mari/pâlnii translucide/de prins muzici divine/și, la nevoie, țânțari./ Intrăm în antreu/printr-un tablou de Gaugain./ Râdem cu mâna stângă,/aruncă kareninele departe de tren/plângem lacrima cu nara împarfumată discret/ne strigăm unul pe altul cu-același nume tandru: poet.”. (citat din poemul “Revolta simțurilor”, pag. 14). Jeanette Carp este
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
de orez și bumbac, recolte din care localnicii câștigau bani frumoși. Ne-am întors la casa miresei unde începuseră să se adune nuntașii. Noi am fost invitați la masă împreună cu domnișoarele de onoare. S-a servit un meniu deosebit cu antreuri, fripturi de pasăre și porc, sarmale, deserturi variate și băutură la discreție. În afară de vinul și țuica care s-a servit la masă, o bună parte din nuntași se ridicau repetat de la masă pentru a gusta băutura din cele două butoaie
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
sumă de bani și felurite daruri de valoare. Ar fi fost de rușine. Violeta s-a născut în apartamentul pe care părinții l-au primit în ultimii doi ani de comunism. Toată familia locuise într-o cocioabă formată dintr-un „antreu” și o cameră în care iarna se încingea plita unei sobe ce devora, aproape fără-ncetare, multe paie, coceni și lemnele furate de pe oriunde se putea. Curtea, de nici o sută de metri pătrați, suprafață în care, pe vremuri, a stat
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
foale, Însă buba-i pân' la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi'n'c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane, Barosane, Iar apoi, ce nebunie! Cum să uit eu de piftie!? Fără milă, fără silă, N-am lăsat nici de prăsilă, După toate, cum vă spui, Nici o aripă de
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365711_a_367040]
-
două unitățî funcționează sub o conducere unică și o singură denumire generică : Școala elementară de 7 ani. Localul centrului închiriat și care a fost cumpărat, aparține astăzi familiei Șt. Chircioagă și urmașilor ei, era compus din 3 camere mari, un antreu, la beci bucătărie, cămară, două pivnițe, garaj, cotețe pentru lighioane, șop. Chiria anuală ajunsese în anul 1942 la 45 mii lei. Cursantele erau elevele din clasele V-VII ale școlii de fete din localitate dar și de la școlile vecine din
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356414_a_357743]
-
plecăm... Nu ne luăm bagaj prea mult ! La cât avem nevoie, om lua și cu-mprumut. Iar eu, cât te iubesc, deși mă mișc mai greu Am grijă să îți iau , cum am avut mereu Cafeaua și țigarea...uitate în antreu... Referință Bibliografică: Scrisoare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SCRISOARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356115_a_357444]
-
LACRIMI CORUPTE Făcut-am din teamă o criptă în care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Baba Cloanța. Am fost cazați la hotelul cel mai luxos din oraș. Dar și celelalte locații erau superbe. Petrecerea de Revelion a fost fantastică. Și meniul mi-a plăcut, deși era imposibil să servesc din tot ce era pe masă - antreurile, grătarul de porc și friptura de curcan, consomé-ul, păstravul la cuptor, cu garniturile aromate corespunzătoare și bineânțeles deliciosul tort de ciocolată cu frișcă, profiterolul, salata de fructe exotice și clătitele cu dulceață ”. Cu grupul Violetei, cu tineri foarte glumeți s-
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
avea ceva de împlinit prin ea. A plecat la Piatra Neamț, acolo unde avea să-și petreacă alți trei ani din viață, timp în care a întâlnit-o pe Henrieta Bacalu. Noul domiciliu era modest, dar vesel. Cuprindea două camere, un antreu și o cameră pentru camerista sa, Germaine, adusă cu ea din Geneva. Mobilierul era tot atât de simplu, ca și înfățișarea casei, fiind compus dintr-un pat, un dulap pentru haine, un scrin și un fotoliu, pe care îi plăcea să stea
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
stea și să asculte lectura pe care i-o făcea camerista. Din belșugul de odinioară, nu mai păstrase decât un medalion scump, bătut în pietre rare, care încadra chipul domnitorului Cuza și care se afla pe măsuța de lângă pat. Peste antreu mai avea un mic salonaș simplu mobilat, unde-și primea puținii musafiri pe care îi avea și mai mulți dintre frați și nepoți. Se purta îmbrăcată simplu, cu o haină neagră de postav, sub care purta pulovăre cenușii, lucrate de
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
Nu au mai coborât din creierii munților, dar s-au retras lângă "Sfinx" și "Babele" unde au construit o cabanuta. Ginel este salvamontist în echipa din Bușteni, iar Gina așteaptă oaspeții cu un ceai cald sau un vin fiert în antreul unde pe peretele din lemn de brad, alături de suveniruri și trofee se află prima mea carte, "AL TREILEA DOR", o carte care are, de asemenea, o poveste stranie, întrucât nu a fost publicată de mine și nu am știut de
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
în care să-l țin, să nu fugă. Primul gând a fost la tata-mare, care trebuia să mă ajute, așa că, după ce am cotrobăit prin casă, fără să mă vadă mami, decepționată, am întrat la el și l-am chemat în antreu să stăm de vorbă, să nu ne audă tanti Oala. -Tata-mare, trebuie să nu-mi spui”Nu”. Te rog să mă ajuți! am început cu o voce miloagă. Tata-mare mă privea gânditor, răsucindu-și mustața. -Tata-mare să nu spui “Nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
am spus repede, tremurând de teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din mână și după ce mi-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
spre ușa larg deschisă, din cadrul căreia dispăruse femeia pe care-o zărise acolo, cu câteva clipe mai devreme. Ica îl însoțește, pășind agale alături de el, cuprinzându-l cu brațul drept pe după mijloc, într-un gest simbolic de susținere. Pătrunseră în antreul devenit pentru moment capelă, iar mirosul puternic de ceară topită și tămâie, îi reînvie lui Matei pentru câteva clipe, imagini vechi și adânc ferecate în tainițele memoriei sale, pe care însă realitatea - totdeauna mai dureroasă decât momentele similare din trecut
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
adânc ferecate în tainițele memoriei sale, pe care însă realitatea - totdeauna mai dureroasă decât momentele similare din trecut, îndulcite oarecum de trecerea timpului - le goni cu brutalitate, readucându-l aproape instantaneu în prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
cu post. Cu dragoste... șî cu post.” Ce dragoste? Tocmai sfârtecasem o oaie! Ce post? Cu carne, nu cu post! Până s-ajung acasă, mă stăpânea o revoltă atât de aprigă că mama s-a speriat. Am trântit disagii în mijlocul antreului și-am fugit. Am umblat pe coclauri până noaptea târziu. La fiecare pas mă căzneam, ca și cum m-aș fi întors din drum și aș fi luat după mine acel călăreț nevăzut, cu cal cu tot, pe târâș. Dragostea, pentru Bătrâni
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]