308 matches
-
cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că toponime ca Bistricioara, Cernișoara, Dragomir, Grădiștea, Luncșoara, Prislop, Slatina, Vladimirești, Vlădeasa etc. ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă, prislop, slatină, toponimele Bistrița, Cerna sau antroponimele Bratu, Dragomir, Vlad, Vladimir, de la care s au format, sunt de origine slavă. Dacă țineam seama însă de faptul că apelativele, toponimele și antroponimele aflate la baza toponimelor în discuție au funcționat ca atare în limba romînă (avînd forme, sensuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă, prislop, slatină, toponimele Bistrița, Cerna sau antroponimele Bratu, Dragomir, Vlad, Vladimir, de la care s au format, sunt de origine slavă. Dacă țineam seama însă de faptul că apelativele, toponimele și antroponimele aflate la baza toponimelor în discuție au funcționat ca atare în limba romînă (avînd forme, sensuri și sufixe specifice acestei limbi), este evident că folosirea lor ca toponime, în forma actuală, au putut-o iniția vorbitorii limbii romîne. Originea cuvintelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în procesul consolidării numelui propriu). De pildă, frecvența ridicată a unui toponim în teritoriu orientează căutarea cu prioritate a etimoanelor în limba romînă a ultimelor secole, întrucît masa numelor de locuri provine, în cea mai mare parte, din apelative sau antroponime romînești toponimizate de curînd (este cazul îndeosebi al microtoponimelor, care funcționează încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o zonă restrînsă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în limba romînă a ultimelor secole, întrucît masa numelor de locuri provine, în cea mai mare parte, din apelative sau antroponime romînești toponimizate de curînd (este cazul îndeosebi al microtoponimelor, care funcționează încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o zonă restrînsă poate fi indicele provenienței sale dintr-un entopic sau dintr-un antroponim regional ori din limba străină vorbită în teritoriul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o zonă restrînsă poate fi indicele provenienței sale dintr-un entopic sau dintr-un antroponim regional ori din limba străină vorbită în teritoriul învecinat (bulgară în Muntenia și Oltenia, sîrbă în Oltenia și Banat, ucraineană în Maramureș și Moldova, turcă în Dobrogea). Un aspect cu multe implicații în stabilirea originii toponimelor este vechimea atestată a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acesta este anterior formelor create de la el. Este cazul numelor Bistrița față de Bistricioara, Bîrzota față de Bîrzoțel, Cîmpina față de Cîmpinița, Pleana față de Plenița, Prislop față de Curmă tura Prislopului etc. Nu trebuie uitată distincția necesară dintre vechimea toponimelor și cea a apelativelor, antroponimelor sau toponimelor bază de la care sunt formate. Specialiștii au constatat, prin statistici și din practica cercetării unor complexuri toponimice reprezentative, că macrotoponimele au mai multe șanse de a fi mai vechi sau de origine străină decît microtoponimele, întrucît sunt consemnate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume propriu-zise. Ele sunt un rezultat al „jocului“ dintre „creația“ numelui, datorată unuia sau mai multor Namengeberi-propunători - și „acceptarea“ sa de către comunitatea de vorbitori-utilizatori care sunt de fapt Namengeberiidecisivi. Fac parte din această categorie o mare parte dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se referea apelativul sau antroponimul originar: Alunu poate desemna o suprafață mai mare decît locul unde este (sau era) copacul respectiv, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se referea apelativul sau antroponimul originar: Alunu poate desemna o suprafață mai mare decît locul unde este (sau era) copacul respectiv, iar Albota denumește o întreagă localitate, nu numai casa (proprietatea, moșia etc.) persoanei care a purtat acest nume. Confuzia nu se mai poate face
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că baza de la care s-au format este apelativă (cuvinte întîi derivate, apoi toponimizate) sau antroponimică (antroponime întîi diminutivate, apoi toponimizate): Stejerel, Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișoru, Albioara, Bășicuța, Prăguțu. Diferențierea dintre cele două categorii nu este întotdeauna clară, decisivă fiind analiza documentară și pe teren - la fața locului, cum se zice. Direcția dominantă în care evoluează
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rînd, Fughatar (formantul secund fiind magh. határ „hotar“), Feketheér (< magh. fekete „negru“ + -ér „vale“), Vigetar, Feketeőr (magh. őr, „paznic“); Valea Paii (< Pai, hypocoristic al lui Pavel) a fost mascată documentar în Valepaie, Valapay, Vallyepaj; Măcicaș, din județul CarașSeverin (explicat din antroponimul Măcicaș < magh. macska „pisică“ + sufixul as, deci Pisicaru) pare a fi, de fapt, Măciucaș, întîlnit frecvent în Moldova și format de la apelativul cu rezonanță de istorie medievală, măciucaș „luptător, organizat în cete, cu măciuca“; Muierău și Muieriște sunt deformări, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
psihologice. Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse decît cele geografice. Aspectele cele mai frecvent folosite drept criterii de clasificare sunt: structura formativă (simple, derivate și compuse, numite și analitice), domeniul lexical de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rădăcini“; bunar, „izvor amenajat pentru băut apă sau pentru adăpat vitele“). Devin toponime, prin conversiune, și unele cuvinte comune derivate la nivel apelativ (înainte, deci, de a deveni nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important în comunitatea respectivă): Aninelu, Băltița, Bujorelu, Afinet, Aluniș, Băltărie, Alexeni, Albulani, Andrășoi, Bricegari etc. Aceste apelative trecute deja prin una sau mai multe „marcări“ formale și semantice dobîndesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adică pierderea statutului de nume de loc, este, în fond, o ipostază negativă a toponimizării, al cărei parcurs îl străbate în general în sens invers, de la numele de loc la apelativ sau la alt gen de nume propriu, de regulă antroponim. Formele în care se produce detoponimizarea sunt în mare aceleași cu cele prin care s-a realizat toponimizarea: în primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ioniță a demonstrat că Socolari nu trebuie considerat în mod automat mai nou decît Socol, întrucît acesta din urmă este o traducere în sîrbă a romînescului Șoimu (încă prezent în documente la 1472), pe cînd primul este un plural al antroponimului sîrb Socolar (atestat la 1363). Astfel de cronologii relative sunt procedee utile în realizarea stratificării unui teritoriu, dar trebuie aplicate cu rigoare și precauție științifică maximă. Criteriile fundamentale de care trebuie ținut seama în stratificarea numelor de locuri dintr un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește (Bolomir, Novac, Preajba, Bolomireasa, Iscroni, Vlădoaia, Brătuleni, Drăgoteni); creații oficial-administrative (Dolj, „Jiul din vale“, Gorj, „Jiul din deal“, Grivița, Plevna, Rahova, Smîrdan). Problemele istoriei poporului romîn, la care toponimia studiată riguros și nuanțat își
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de către romîni a numeroaselor toponime slave sau cu aspect slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre ferat toponime „traduse“: Küküllő, respectiv Kokel - pentru Tîrnava, Gyula, Fehérvár, respectiv Stuhl Weissenburg - pentru Belgrad (de menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii este confirmată de traducerea unor toponime romînești (Valea Seacă-Sohodol, Repedea- Bistrița, Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul acesta paralelismul Abrud - Dobrud fiind o simplă întîmplare. Derivarea toponimului Abrud de la adjectivul slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina, Apateu, Apatiu, Apața (< magh. apáca, „călugăriță“), Opatița. Înrudite onomasiologic sunt toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apáca, „călugăriță“), Opatița. Înrudite onomasiologic sunt toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de respect pentru monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten, monah“ (< sl. brat „frate“): Bratca, Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de respect pentru monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten, monah“ (< sl. brat „frate“): Bratca, Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea Mare); din magh. remete, „pustnic, sihastru, călugăr“ (Remetea, Remeți, Rimetea, Rîmeți). Amaradia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]