514 matches
-
stinge atâta timp cât utopia va continua să fie contrazisă de antiutopie. Nu atât literatura scriitorului mai stârnește azi polemici, cât în primul rând omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de stânga. Nu vom ignora faptul că
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Ion Simuț Un principiu elementar în reeditarea clasicilor și a modernilor stabilește că se folosește ca text de bază ultima ediție antumă supravegheată de autor. Adaosul din final nu e superfluu, pentru că nu în toate situațiile ultima ediție antumă e supravegheată și autorizată de autor. Pe de altă parte, ultima ediție antumă a unui roman sau a unui volum de poeme, deși
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
Ion Simuț Un principiu elementar în reeditarea clasicilor și a modernilor stabilește că se folosește ca text de bază ultima ediție antumă supravegheată de autor. Adaosul din final nu e superfluu, pentru că nu în toate situațiile ultima ediție antumă e supravegheată și autorizată de autor. Pe de altă parte, ultima ediție antumă a unui roman sau a unui volum de poeme, deși supravegheată de scriitor, poate fi viciată de anumite împrejurări nefaste, ca, de pildă, constrângerile și intervențiile cenzurii
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
stabilește că se folosește ca text de bază ultima ediție antumă supravegheată de autor. Adaosul din final nu e superfluu, pentru că nu în toate situațiile ultima ediție antumă e supravegheată și autorizată de autor. Pe de altă parte, ultima ediție antumă a unui roman sau a unui volum de poeme, deși supravegheată de scriitor, poate fi viciată de anumite împrejurări nefaste, ca, de pildă, constrângerile și intervențiile cenzurii. Putem face aici speculații interesante și teorii inutile. În cele din urmă, contează
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
trebuie să devină cel din 1933, al primei ediții, și nu cel al ediției a doua, din 1965, în care autorul a operat modificări conjuncturale care au afectat limbajul erotic natural și dimensiunea spirituală a cărții. Dintre cele șase ediții antume ale romanului Enigma Otiliei (1938, 1946, 1956, 1959 și două în 1961), ultima creditabilă este cea din 1946. În cazul Bietului Ioanide (care ar comporta o discuție mai lungă), Nicolae Mecu arată de ce edițiile din 1953 și 1965 trebuie folosite
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
jurnalul, ca să devină o adevărată fixație a presei culturale din România! Opera nu ajungea : jurnalul ar fi fost suficient (fără romane, piese, cronici). Iată un argument pentru ca și eu să continuu (nu se mai zice continui!) publicarea jurnalului personal; deocamdată, antum...dar nu disperați! Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate : ” Ar fi fost arestat odată cu Pătrășcanu, n-ar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ca să devină o adevărată fixație a presei culturale din România! Opera nu ajungea : jurnalul, ar fi fost suficient (fără romane, piese, cronici). Iată un argu ment pentru ca și eu să continuu (nu se mai zice continui!) publicarea jurnalului personal ; deocamdată, antum...dar nu disperați! Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate :” Ar fi fost arestat odată cu Pătrăș canu, n-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
citești cu plăcere: fiindcă te regăsești în obsesiile și tribulațiile sale. Sau-sau a apărut la doi ani (1843) după ruptura logodnei cu Regine Olsen și a fost singura din cărțile lui Kierkegaard care a avut parte de două ediții antume. De altminteri, aceasta e și cea mai celebră lucrare a lui, părți din ea - de pildă Jurnalul seducătorului - fiind publicate separat, precum niște volume de sine stătătoare. Deși cartea a apărut sub pseudonim - Victor Eremita -, nimeni din lumea intelectuală a
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
timp îndelungat a domeniului. Cu atât mai mult se ridică întrebarea cealaltă, necesară pentru echilibru, și anume: ce facem cu voința auctorială? Pe Eminescu el însuși, ca om viu cu drepturi și discernământ - cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
auctorială? Pe Eminescu el însuși, ca om viu cu drepturi și discernământ - cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele țin de punctuație, de poziția apostrofului și de statutul ediției princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, așadar, să ne frământăm mintea pe un teren solid, adică să stabilim voința auctorială, a lui Eminescu, după
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ediția princeps de 11 ori - aducând de fiecare dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme alese de el însuși ca editor - abia Perpessicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privință. Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită acea tradiție a textului, adică o ediție critică a tuturor edițiilor de postume eminesciene, începând
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită acea tradiție a textului, adică o ediție critică a tuturor edițiilor de postume eminesciene, începând cu Nerva Hodoș și ajungându-se
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
temperat: "Primul care a obiectat la valabilitatea tezei lui Negoițescu a fost Petru Creția, bazându-se pe observațiile lui ca editor al poeziilor: ŤCe facem cu uriașa cantitate de material postum care constituie redactările succesive care au dus la poeziile antume ? ť Cu alte cuvinte, teza nu s-ar sprijini nici pe texte, nici pe psihologia poetului. Creția neagă și împărțirea, consacrată de Perpessicius, între antume și postume. Obiecției lui Creția i se poate la rândul ei obiecta că faptul de
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
cu uriașa cantitate de material postum care constituie redactările succesive care au dus la poeziile antume ? ť Cu alte cuvinte, teza nu s-ar sprijini nici pe texte, nici pe psihologia poetului. Creția neagă și împărțirea, consacrată de Perpessicius, între antume și postume. Obiecției lui Creția i se poate la rândul ei obiecta că faptul de a le fi conceput și redactat în același timp, dintr-un impuls creator probabil unic, ori de a fi reluat mereu lucrul asupra lor, neconferind
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
neconferind niciunui text statut definitiv, nu exclude evidența că, totuși, Eminescu a tipărit în reviste numai o parte din poezii, admițând, de voie ori de nevoie, ca volumul din 1883 să le cuprindă numai pe acestea. Așadar, statutul unora de antume și al altora de postume nu e neapărat rezultatul combătut de Creția al unor viziuni estetice opuse (Negoițescu exagerează cu siguranță deosebirea dintre ele), dar este, în orice caz, dorința poetului de a se arăta în lume doar cu o
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
poetul să fie citit și recitit pentru a fi cuprins mai bine în rândul tinerilor. Numai că Gheorghe Doca nu-l citează de două ori la fel pe Eminescu. Mereu alte virgule, uneori și alți termeni, amestec de postume între antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului ca text nu are proprietatea virgulei, a „lacătului frazei
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Cartea urmelor" (2001). În 2006 va apărea o antologie româno-germană sub titlul Cains Neue Jammer/ Noile lamentații ale lui Cain, traducerea fiind semnată de Vlad Papu. Ca editor, Daniel Corbu are meritul de a fi publicat Integrala Mihai Ursachi (poeme antume și postume, proză, eseuri etc.), precum și o ediție critică de Opere ale lui Creangă. Este în continuare muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
de-a lungul deceniilor în jurul persoanei lui Noica. Și se cuvine să ne întrebăm cum o putem judeca. Spun asta gîndindu-mă că o stranie ingratitudine a memoriei culturale face ca posteritatea unui autor să nu țină seama de dorințele lui antume. Cu alte cuvinte, dorința expresă a lui Noica a fost ca cercetătorii să-i ignore în chip deliberat biografia, ceea ce înseamnă că ingratitudinea noastră pare să atingă, în cazul lui, un prag neașteptat de dureros. Pe de altă parte, volumele
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
totuși în așa măsură unul de celălalt încît descoperă o ruptură în chiar structura personalității poetice eminesciene", "ce merită a fi analizată ca un fantastic și straniu fenomen". Criticul numește neptunică "acea parte a operei eminesciene ce corespunde în general antumelor și care ș...ț își are originea în straturile mai tangibile ale spiritului: e poezia formelor legale ale naturii, în care omul și conștiința sa morală și-au aflat clima de bucurii și dureri; iar plutonică acea parte ce corespunde
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
acea parte ce corespunde în general laboratorului și care ș...ț vine mai din adînc, de unde se frămîntă văpăile obscure". De aici încolo, întregul demers critic, desfășurat cu fervoare și erudiție, urmărește un unic țel: demonstrarea superiorității postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]