2,313 matches
-
prin judecată, omul Îl cunoațte pe Dumnezeu prin privarea pedagogică, iconomică, de aceste daruri, prin insuccesele, necazurile, bolile, suferințele personale sau ale celor apropiați, care trezesc în ființa noastră responsabilitatea și încălzesc rugăciunea către Dumnezeu 20. Această cunoaștere este palpitantă, apăsătoare, dureroasă, este o cale mai dramatică de cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul nostru - spune Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu în aceeași lucrare. Însă, ceea ce subliniază permanent scrierile duhovnicești ortodoxe este faptul că, spre deosebire de calea pozitivă de cunoaștere a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451004.html [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
volanul mașinii din Târgoviște spre București unde poposi două zile, apoi se îndreptă spre Constanța. Își revăzu bunicii care îmbătrâniseră și cu părul alb arătau de parcă erau Moș Crăciun și Crăciunița! Dar litoralul românesc îi accentuă și mai mult sentimentul apăsător de singurătate, chiar dacă acolo regăsi întâmplător vechi prieteni. Valurile leneșe ale mării îi răscoliră tristețea. Doar briza parcă o purta pe tărâmuri de vis, mângâindu-i trupul întins la soare. În cele din urmă, se hotărî să treacă granița în
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1425882410.html [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
te simți mândră de mine. Povestește de cerul ochilor mei, care ți-a oferit singura lor stea... pe mine. Povestește de fascinația care o așeza în tine pasiunile mele, în care alții nu observase stropii de suflet strecurați, prin tăcerile apăsătoare. Povestește despre zgomotul enervant al ceasului care îți părea un cântec când pașii mei se apropiau de finalul așteptărilor tale, sau când îmi auzea glasul, uneori prea obosit să rostească ce-i striga sufletul. Povestește-mă așa cum numai tu știi
POVESTEŞTE-MĂ AŞA CUM M-AI IUBIT de ANA SOARE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_soare_1462100473.html [Corola-blog/BlogPost/369949_a_371278]
-
la Lampedusa după un ocol prin Tanger. E un periplu încărcat de tristețe. Și asta nu pentru că vine vorba destul de des de moarte, de război, de lipsă de libertate, de părăsirea locurilor natale sau de intoleranță, teme extrem de prezente și apăsătoare, ci pentru că prin toți porii albumului răzbate fragilitatea „normalității”. Mediterana, în viziunea Saletti & Bandă Ikona, e o lume pe cât de fascinantă și de bogată spiritual și uman, pe atât de frământata, conflictuală și chinuita. E însă, si cu asta închei
Ascultați „Marea cu sarea” cântată într-o limbă care probabil vă va suna surprinzător de cunoscut by https://republica.ro/ascultati-zmarea-cu-sarea-cantata-intr-o-limba-care-probabil-va-va-suna-surprinzator-de-cunoscut [Corola-blog/BlogPost/337809_a_339138]
-
din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
ne mai vedem o dată, poate chiar la noapte, numai că trebuie să știi că de iubit îl iubesc pe Voquin! Mă sărută scurt pe buze și se întoarce în fugă la iubitul ei. Primele semne ale înserării se simt coborând apăsător din înaltul mohorât al cerului și mă retrag fără prea multă tragere de inimă spre cabina mea. În noaptea asta n-am chef să scriu, vreau să mă iubesc cu Ingrid, ultima noastră noapte de dragoste, probabil, ceea ce face să
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1486864304.html [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
de nădejde, care mi-au stârnit multă admirție, i-au ținut scutul riscând, dar viața lui se scurgea că într-un gol. Nu avea de citit decât Biblia. Ca să-i îndulcesc și eu măcar cu un strop izolarea atât de apăsătoare, am luat hotărârea să merg cu Ileana, să îl cunosc și să povestim câte ceva din viața de toate zilele care se scurgea pe lângă el atât de dureros. A fost o seară palpitanta, Mi-au rămas în minte ochii cu o
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oameni_care_au_fost_articol_de_elena_buica_buni_al_florin_tene_1326264557.html [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
trecut din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar. Pentru că nu a răspuns, și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l‑a trezit pe Tudor. - Măi omule, este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s‑a întâmplat? - De unde să știu, măi femeie?! Caută telefonul prietenei la care
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Fănel fusese acționar principal. La intervenția dură a procurorului militar, Fănel s-a pierdut de moment, apoi a refuzat să dea date noi. S-a declarat nevinovat și a cerut prezența avocatului. Discuția cu avocatul a fost lungă, greoaie și apăsătoare în partea de început. Până când Fănel a căpătat încredere și a fost convins că numai adevărul îi poate îmbunătăți, cât de cât, situația. S-a plâns de felul în care procurorul a inițiat și desfășurat prima parte a anchetei. - Și
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_21_.html [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
unui corb îi scoase din tăcerea grea, atât de grea că părea să-i strivească! -E târziu, e timpul să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
slăbiciune, am observat cum deodată i-au izbucnit lacrimile; nu știam cum să reacționez sau ce să o întreb. Cred că totul a fost atât de lejer, de neforțat, încât mi-a spus singură ce o macină după o liniște apăsătoare. În lacrimi a apucat să îmi spună că nu înțelege de ce Maria a hotărât să ne facă familia în așa hal de râs, că nu se gândește la consecințe, la faptul că vom ajunge în stradă, că își vor pierde
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_cenusa_decreteii_gabriela_cenusa_1330156353.html [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
cedeze niciodată. I-am bătut în ușă Mariei, dar doar o singură dată, deoarece într-o fracțiune de secundă i-am auzit vocea ușor tremurândă care mă poftea în interior. Când am reușit să pășesc pragul, o atmosferă atât de apăsătoare parcă m-a izbit, îi simțeam starea, trăirile încă din prag. M-am apropiat de ea dar parcă mă apropiam de o imensă groapă căscată, atât de pierdută și de absentă o simțeam. Am așezat ceașca pe noptieră și m-
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_cenusa_decreteii_gabriela_cenusa_1330156353.html [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
pe nume Dar neagră e metastaza în care tu decazi. Parcă-mi bați la ușă c-un deget ce se-abține, Cu pasu măsurai prea lunga înstrăinare, Cu fiecare rugă mă întorc la tine, Iar casei dă târcol o umbră apăsătoare. La ușa grea când am să bat și eu la tine, Nicicând vreo soartă obscură nu ne mai desparte, Și rude-om vizita din astrele străine Iar vieții noastre absente nu-i vom spune moarte Pururi după tine este ochiul
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Recviem_tatalui_meu_stelian_platon_1353113430.html [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
maturitate nu există decât o graniță deosebit de fragilă care poate fi trecută oricând. La fel cum alergând într-un picior, sărim gărdulețul și ne întoarcem pe meleagul de unde am plecat, să ne mai jucăm puțin, atunci când viața ni se pare apăsătoare și insuportabilă. E bine să știm că avem unde ne reîntoarce, altminteri, ne-am rătăci de tot în labirintul fără de ieșire al grijilor zilei. Copilăria este, în viziunea autoarei, “al clipei sol”. Peripeții, jocuri și jucării, pasiuni, prietenii, cunoașterea viețuitoarelor
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/De_a_ascunselea_n_poveste_cronica_la_cezarina_adamescu_1352814280.html [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
astă dată provocator. I-a fost clar că cel care icnea la loviturile aplicate, era tatăl său. Ca într-un fel de nebunie, Albert își dorea să tot fie lovit. În schimb, pentru tatăl său bătaia asta, în surdină, devenea apăsătoare: - Nu plângi?! Tu-ți dumnezeii mătii! - Nu plâng, mă! Dă că de-aia m-ai făcut, să ai pe cine bate! Hai dă, n-auzi! Ce a urmat, nu-i greu de închipuit. Din pricina usturimii loviturilor grele, date cu repeziciune
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470228426.html [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
Radu, prințul slăbise și pălise îngrozitor. Dorul de soție îl chema de dincolo de moarte. Se izolase în camera sa în suspine, înecându-și amarul în lacrimi. Întreaga suflare din cetate era îngrijorată din această pricină și pretutindeni domnea o atmosferă apăsătoare. Într-una din zile Pătru Valdescu îl chemă pe căpitanul Preda: - Mâine în zori pleci în munți. La grota dintre Stâncile Diavolului vei găsi o babă hidoasă. Să nu te sperii de ea și, mai ales, să nu-i treci
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
le aduce trei cai și pe șaua unuia dintre ei leagă o ladă. Celelalte două încalecă și se îndreptă în tăcere spre ieșire. O mogâldeață le deschide poarta și o închide la repezeală în urma lor. În jur plutește o liniște apăsătoare tulburată doar de tropotul cailor. Principele Valdescu și căpitanul Preda, căci ei sunt, pătrund în adâncurile pădurii cu animalele la trap. Deodată tăcerea este spintecată de cântecul huhurezului, apoi de urletul unui lup. Din instinct, căpitanul pune mâna pe spadă
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
nou început trecut-au anii...atât de diferiți suntem astăzi cărbuni încinși, zi de vară de timpuriu am învățat să prețuiesc roadele pământului peste furnici peste pământul uscat soarele dogorea totul e parcă fără viață uscat și aerul e greu apăsător crengile copacilor sunt uscate nimic nu respira parca-I sfârșit de lume spune-mi doamne care e semnul durerilor tale care e semnul morții încotro se duc morții când se duc negrul ce mult am iubit negrul pământul pare să
POEM PENTRU MAMA de ANGELA BACIU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 by http://confluente.ro/Poem_pentru_mama.html [Corola-blog/BlogPost/344386_a_345715]
-
la mine ca la o picătură de apă curate “pentru cine scrii tu toate acestea” mă întreba pământul acela uscat îți înțepă călcâiele, merg pe același drum cunoscut calc legată la ochi pe cărbuni încinși simt fierbințeala usturimea e din ce in ce mai apăsătoare când o să scap de durerea asta întristarea ei îmi aducea moartea tinerețea lui îmi aducea viața.
POEM PENTRU MAMA de ANGELA BACIU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 by http://confluente.ro/Poem_pentru_mama.html [Corola-blog/BlogPost/344386_a_345715]
-
Deșteaptă-te române», creat în 1848, într-o perioadă de aprigi frământări și neîmpliniri naționale, are ilustrat un mesaj învolburat al textului («somnul cel de moarte», «barbarii de tirani», «cruzii tăi dușmani», «să fim sclavi iarăși» etc.). De asemenea construcția apăsătoare, de factură bizantină a melodiei, relevă aspecte care fac din acest cântec o variantă nefericită pentru imnul unui stat. Omagiul adus țării sale și Familiei Regale prin inserarea «Imnului Regal» în «Poema Română» a rămas până în ziua de astăzi un
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1438152927.html [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
și mai greu de suportat sunt lipsa de libertate, teama de cei ce dețin puterea, faptul că nu te poți exprima cum dorești și nu te poți împlini cum crezi tu că ar trebui să te împlinești. Mai greu, mai apăsător și mai înspăimântător decât toate este întunericul, întunericul prostiei, întunericul îngustimii ideologice, întunericul minciunii și întunericul spiritual.” Pornind de la o astfel de realitate tristă prin care trecea România în acele timpuri, Iosif Țon a căutat să ne îndrepte atenția către
MESAJE TRANSMISE LA RADIO BBC SI RADIO EUROPA LIBERA DE IOSIF TON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/_mesaje_transmise_la_radio_bbc_si_radio_europa_libera_de_iosif_ton.html [Corola-blog/BlogPost/344338_a_345667]
-
fost înlocuită de o biserică triunghiulară. Astfel, întreaga construcție a dobândit forma unei cruci. Bazilica lui Iustinian, care este mai mare ca dimensiuni, nu are fumusețea și splendoarea celei dintâi. Însuși Iustinian s-a declarat nemulțumit de construcția nou înălțată, apăsătoare și întunecată, motiv pentru care a poruncit, conform tradiției de mai târziu, ca arhitectul principal să fie pedepsit. Ornamentele exterioare ale noii bazilici a lui Iustinian Împăratul nu s-au păstrat, deși, după toate aparențele, ele trebuie să fi fost
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 by http://confluente.ro/Tara_sfanta_spre_calauzirea_la_desavarsire_a_pelerinului_de_la_vechiul_testament_la_noul_legamant.html [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
ploi de lacrimi doar noi, Ne poarte la cer ceasul trist și clipa durerii, Apoi cuprinși de văzduh să murim amândoi. Să valsăm pe melodia asurzitoare-a tăcerii, Să plângem de dor și să vorbim de iubire, Să umplem tăcerea apăsătoare de-o viață, Să dăm pentru o clipă destinului altă menire. Amețiți vreau să atingem cerul cu valsul Și să plutim fericiți prin praful de stele, Sub pași s-adunăm visele noastre pierdute, Cu fir de lună să-mi țeși
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465334712.html [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
lacrima, iar asta rănește sufletul celui încă viu mai mult ca orice... De nenumărate ori, cerul este acoperit de prea puține stele, iar pământul lipsit de orice metaforă a frumuseții. CALBOREANU exact de maladia aceasta a urâtului suferea, de negura apăsătoare a unei existențe chinuite pe final care se întindea ca o pecingine de colo până colo, cuprinzând în plasa ei perfidă totul: natură, aer, suflete, neființă... E greu să te intersectezi cu un secol în raport cu care, afară de timpul fizic, nu
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1452597072.html [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
lecturarea povestirii „Îngerul de piatră”, o povestire scurtă ce ne poartă pe parcursul celor 38 de pagini într-o lume a speranței, luminată de puterea credinței că mai există încă minuni. Fără de ele viața ar fi cu mult mai tristă, mai apăsătoare. O noapte banală întunecată și rece, într-un sat de pescari aflat undeva, la malul unei ape, devine magică atunci când, odată cu un fulger alb căzut din cer, într-o poiană, din pământul crăpat de acel fulger apare nici mai mult
LUCIAN DUMBRAVĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1450201248.html [Corola-blog/BlogPost/378630_a_379959]